
Trupul este un vas. Așa cum forma unei căni este concepută pentru ca să se poată pune apă în ea, forma trupului este în așa fel concepută încât să se poată pună iubire în ea. Iubirea fiind lumina Conștiinței. Iar această lumină a Conștiinței care este iubirea, animă necondiționat toate formele.
Principiul din fizică spune că: în două sau mai multe vase comunicante, care conţin acelaşi lichid, suprafaţa lor liberă se află în acelaşi plan orizontal, indiferent de numărul, forma şi dimensiunea vaselor.
În acest articol ideea de vase comunicante nu este folosită mot a mot, ci doar cu sensul de metaforă și în scop didactic.
Ce desprindem ca metaforă din principiul vaselor comunicante s-a pus într-o listă mai jos:
1. Pentru ca principiul vaselor comunicante să funcționeze, este nevoie de același lichid prin toate vasele. În acest Univers, formele(trupurile fizice) sunt și ele animate de exact același fluid. Nu există mai multe fluide care să anime fizicalitățile. Singurul fluid este lumina Conștiinței ca iubire a Divinului care radiază înspre Existență. Întrebarea firească este totuși: „Dacă toate formele sunt animate de exact același fluid, de ce în realitate pare că nu ar fi așa? De ce pare că mai există și forme animate de ură, de ranchiună, de supărare, de răzbunare, și așa mai departe?”. Această întrebare ne duce la…
2. Așa cum și în desenul de la începutul articolului, vasele comunicante au forme și dimensiuni diferite, și în cazul formelor fizice sunt întâlnite limitări asociate acelor forme. În desen se poate vedea că o formă e mai subțire, alta mai groasă, una respectă un anumit model, alta un altul, și tot așa.
Prin faptul că sunt toate legate între ele, apa ajunge în toate la același nivel. Asta nu înseamnă însă că există exact aceeași cantitate de apă în fiecare vas. Acest lucru este dat de limitările de formă ale vaselor. Dacă toate vasele ar avea fix aceeași formă, atunci ar exista fix aceeași cantitate de apă. Ei bine, dacă înlocuim apa cu lumina Conștiinței care este iubirea, iar vasele de sticlă le înlocuim cu toate formele care se află în Viață acum pe acest pământ, vor fi experimentate niște limitări asociate fiecărei forme în parte.
Limitările nu vor mai fi însă strict legate de formă, fiindcă cineva nu iubește mai mult sau mai puțin în funcție de cât de gras sau de slab este 🙂 Principiul vaselor comunicante este doar o metaforă când vine vorba de fluidul iubirii care animă toate formele. Când vine vorba de trupuri fizice, limitările care blochează mai mult sau mai puțin iubirea sunt date în principal de convingerile limitative și gândurile fixe din minte. Cumva, fiecărei forme(trup fizic) îi este asociat un set de gânduri asemeni unei platoșe sau site prin care iubirea poate trece mai mult sau mai puțin.
În cazul non-identificării cu mintea și recunoașterii faptului că gândurile doar sunt, va fi experimentată o cantitate mai mare de iubire ca lumină a Conștiinței care radiază necondiționat. În cazul în care adâncirea în iluzie și confundarea ca fiind trupul fizic sau mintea este mai mare, atunci se va bloca o mai mare cantitate de iubire, iar forma respectivă(trupul fizic) va fi pătruns de mai puțină iubire. Această pătrundere mai puțină a iubirii este numită ură, ranchiună, frică, supărare, răzbunare și așa mai departe.
3. Principala iluzie care conduce la a vedea trupurile fizice ca fiind altceva decât niște vase care sunt umplute de fluidul iubirii Divine sună așa: „Eu sunt trupul fizic”. Adică se uită de Conștiință care este de fapt esența Vieții și contextul ultim care permite trupurilor și gândurilor să fie, și apare identificarea cu forma.
Cu cât mai puternică este această identificare cu forma, cu atât asociat respectivei fizicalități va fi mai multă suferință. Adică iubirea va putea pătrunde foarte puțin, chiar dacă iubirea radiază necondiționat înspre toate formele și în absența oricăror limitări ar pătrunde în toate formele fix la fel. Cu cât este întreținută o dezidentificare dedicată în raport cu trupul fizic, cu atât mai mare este cantitatea de iubire și lumină care poate pătrunde. Fapt ce ne conduce la punctul următor…
4. O a doua iluzie este aceea că oamenii ar fi separați. Această iluzie este derivată din faptul că oamenii se consideră trupurile fizice. De fapt, dacă e să ne legăm iarăși de principiul vaselor comunicante, ceea ce noi suntem nu este dat de vasele comunicante sau de forma vaselor, ceea ce noi suntem este dat de fluidul care circulă prin aceste vase. Dacă în vasele comunicante s-ar pune apă, noi suntem apa care este una și aceeași prin toate vasele. Nu suntem vasele sau forma lor. Trupurile fizice sunt într-adevăr separate. Un trup se termină aici, iar un altul începe dincolo. Lumina Conștiinței care este iubirea și care circulă prin acele trupuri mai mult mai sau mai puțin limitată în expresie, nu este separată. Ea nu mai începe aici și se termină dincolo, ci se află în atemporalitate radiind necondiționat înspre întreaga Existență.
Acest articol folosește un principiu cât se poate de concret și îl metaforizează puțin pentru a aduce puțin mai multă claritate cu privire la ceea ce oamenii sunt în mod fundamental.
Articolul este o invitație la non-dualitate prin amintirea faptului că fluidul care animă toate trupurile este unul și același. Este iubirea. Doar „cantitatea” de iubire care poate trece de imperfecțiunile minții diferă.
O altă invitație pe care o adresează articolul este aceea de recunoaștere a faptului că separarea este o iluzie și că de fapt toate formele sunt legate între ele prin fluidul iubirii.
Iar o ultimă invitație este aceea de renunțare la confundarea ca fiind trupurile fizice. Trupul nu se poate experimenta pe el însuși. Trupul fără minte și Conștiință este la fel de interesant ca o piatră de pe drum. Noi nu suntem trupurile fizice și nici mintea, ci suntem Conștiința care prin lumina ei dăruiește necondiționat iubire înspre întreaga Existență. Recunoașterea ca atare aduce pace, liniște și împlinire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu