Există o chinuială generalizată a umanității în a obține anumite lucruri sau a atinge anumite obiective. Iar chinuiala poate fi eliberată simplu dacă iubirea autentică este trăită, mărturisită și dăruită mai departe.
Totuși acest îndemn poate părea abstract și non-practic pentru majoritatea oamenilor. De aceea, în articolul de astăzi, s-a simțit a se indica înspre câteva aspecte cu un grad mai ridicat de practicalitate care pot fi avute în vedere pentru a experimenta o viață trăită în iubire și din iubire.
Mecanismul este simplu. Iubirea reprezintă oricum substratul fundamental al realității. Noi oricum suntem iubirea și Viața însăși. Viață care nu este altceva decât iubirea. Există însă tot felul de programe gunoi, convingeri, puncte de vedere și poziționalități care ne blochează în a ne recunoaște drept câmpul infinit de iubire care cu toții suntem.
Iar dintre aceste chestiuni care blochează iubirea în expresie, câteva se remarcă cu preponderență. Câteva apar foarte des și se prezintă asemeni unor blocaje în experiența de viață a majorității oamenilor. Dintre acestea, o parte vor fi amintite în rândurile următoare evidențiind de ce iubirea este blocată de către prezumțiile cu pricina. Mai apoi, tot ce îi mai rămâne cititorului este alegerea unei intenții sincere de a trăi iubirea și nu absența acesteia. Iar mai apoi, lucrurile pot curge frumos și armonios, fără chin, ci recunoscând și trăind iubirea.
Așadar de multe ori este experimentată o dorință, un plan sau un obiectiv, iar după asta totul se transformă într-un chin. Se depun eforturi colosale, se investesc cantități enorme de energie. Pe scurt, este vorba de foarte multă chinuială și până la urmă, poate, se experimentează și împlinirea acelei dorințe, plan sau obiectiv.
De ce durează așa de mult? Ne-a pus cineva aici în acest plan ca să își bată joc de noi? Răspunsul este că durează mult fiindcă iubirea este blocată în expresie. Și nu, nu ne-a pus nimeni aici pentru a-și bate joc de noi. Doar că în școală nu te-a învățat nimeni nimic despre natura Conștiinței. La facultate nu ai avut un curs despre mecanismele Conștiinței și transcenderea nivelurilor de Conștiință.
Însă imediat ce aceste aspecte sunt înțelese, ceea ce părea un haos înainte devine dintr-o dată recunoscut ca radiind perfecțiunea infinită a Divinului.
Fiindcă încă nu știm mai nimic ca umanitate despre natura Conștiinței și fiindcă încă ne agățăm de tot felul de programe gunoi, uneori viața pare un chin.
Intenția din spatele acestui articol este aceea de a ușura puțin procesul și de a susține eliberare suferinței. Totul este ca cititorul să găsească în interiorul său disponibilitatea de acceptare a sugestiilor și rândurilor care urmează. Odată acceptate, asimilarea intervine automat și curgerea vieții poate fi recunoscută ca dinspre acest moment perfect înspre următorul moment perfect.
Faptul că lucrurile se mișcă greu este întreținut în general de 3 aspecte sau perspective de bază. Cititorul ar putea fi uimit de cât de ușoară devine viața atunci când următoarele 3 aspecte sunt conștientizate și eliberate:
1.Mândria
Iar la o primă vedere poate părea ciudat. „Ce legătură să aibă mândria cu faptul că lucrurile se mișcă greu?”. Mecanismul se prezintă însă ca foarte simplu când este conștientizat.
În momentul în care recunoaștem și acceptăm că viața în toate aspectele sale este un dar din partea Divinului, acceptăm și că tot ceea ce există în realitatea subiectivă experimentată a fost primit în dar din iubire și cu iubire.
Dacă acceptăm că tot ceea ce avem în viața noastră este un dar din partea Divinului, nu ne mai putem mândri cu „realizările noastre”. Fiindcă recunoaștem că nu sunt „ale noastre”, ci sunt pur și simplu daruri izvorâte din energia iubirii.
Prin urmare, să zicem că cineva vrea o casă. Aceasta este dorința experimentată. Dar în același timp, omul vrea să se și mândrească cu casa respectivă spunând: „Eu am făcut-o” și uitând că dacă va fi să aibă o casă, aceasta este un dar din partea Divinului. Dorința aceea a mândriei face ca lucrurile să se miște mai greu. Fiindcă indiferent de credințele asociate, casa respectivă tot un dar de la Divin este. Doar că darul respectiv poate apărea ușor și lipsit de efort, dacă este recunoscut din capul locului drept un dar. Și poate apărea greu, chinuit, cu multă sudoare, nervi și timp pierdut dacă omul se agață de mândria viitoare a lui: „Este a mea și eu am făcut-o”.
Este esențial așadar ca cititorul acestor rânduri să se întrebe și decidă: „Îți dorești mai mult să te mândrești cu împlinirea dorinței sau obiectivului, sau îți dorești mai mult să experimentezi împlinirea dorinței sau obiectivului?”.
Întrebarea de mai sus este una generală, dar ea se poate aplica pe situații specifice: „Îți dorești mai mult să te mândrești cu mașina nouă, sau îți dorești mai degrabă să ai mașina nouă?”, „Îți dorești mai degrabă să te mândrești cu noua poziție din companie, sau îți dorești mai degrabă să te afli pe respectiva poziție în companie?”, „Îți dorești mai degrabă să te mândrești cu un partener de cuplu și o relație armonioasă, sau îți dorești mai degrabă să experimentezi o relație armonioasă?”. Și tot așa…
Pentru absolut orice dorință sau obiectiv, dacă omul își dă voie să renunțe la mândria și asumarea meritelor asociate împlinirii dorinței sau obiectivului, acea dorință sau obiectiv vor fi primite în dar din partea Divinului mult mai rapid, ușor și lipsit de efort sau chin.
Recunoaște întreaga Viață în toate sub-aspectele sale ca pe un dar din partea Divinului și totul se va armoniza semnificativ în realitatea subiectivă.
2. Obsesia
Dacă se experimentează obsesia cu privire la o dorință sau obiectiv, se poate și ca uneori acestea să se împlinească. Dar calea va fi una a chinului, sudorii și eforturilor colosale.
La fel de bine, se poate experimenta o dorință sau obiectiv obsesiv, iar acesta să nu se împlinească. Orice om care merge pe calea obsesivă în împlinirea dorințelor și obiectivelor, dacă este sincer și îl întrebi, va recunoaște că unele dorințe sau obiective, indiferent de cât de multă muncă, efort, chin sau obsesivitate au fost investite, acea dorință sau obiectiv tot nu a devenit realitate.
De ce? Fiindcă așa cum a fost spus și la punctul 1, tot ceea ce se împlinește în realitatea subiectivă de viață este un dar din partea Divinului. Asta nu înseamnă că niște acțiuni sau ceea ce în termeni comuni numim „muncă” nu este necesar și putem sta cu burta la soare că ne dăruiește Divinul. Uneori niște acțiuni sau niște muncă este necesară, dar cum nu este nicio persoană(în sensul de iluzie a ego-ului) care să execute respectivele acțiuni sau respectiva muncă, acțiunea va fi recunoscută ca apărând spontan și lipsit de efort. Iar din acea spontaneitate și lipsă de efort, din nou, ceea ce este dar izvorât din iubirea infinită a Divinului va apărea în realitatea manifestată, iar noi ne vom putea bucura de el pe calea ușoară. Pe calea fără chin. Pe calea fără eforturi colosale și epuizante. Pe scurt, pe calea iubirii.
Renunțând așadar și la obsesie, tot ceea ce este armonios a fi experimentat de către noi poate apărea mult mai ușor în manifestare.
Și nu în ultimul rând, al treilea mare obstacol care întreține impresia că viața ar fi grea și că sunt necesare eforturi colosale pentru ca lucrurile să se miște este…
3. Atașamentul
Iar în cadrul acestui articol se face referire la atașamentul de o anumită cale de manifestare a dorinței sau obiectivului. Fiindcă omul spune: „Vreau o casă”, dar după aceea se atașează de un anumit traseu prin care potențialul respectiv poate deveni manifest.
Pleacă de la prezumția că are nevoie să strângă bani sau să facă un credit. Pleacă de la prezumția că trebuie să găsească un constructor sau dezvoltator. Și multe, multe altele. Toate aceste atașamente de niște pași imaginari considerați ca necesari, face ca lucrurile să dureze mult și să se miște greu.
De fapt casa respectivă poate apărea oricum. Poate să vină cineva la ușă la tine și să ți-o dăruiască în semn de recunoștință pentru ceea ce faci. O poți câștiga într-o pungă de pufuleți. Sau se poate întâmpla orice altceva.
Atât doar că asta ține de Divin și de calea minimei rezistențe pe care Universul în ansamblul său o urmează întotdeauna.
Noi însă vrem să experimentăm ceva în anumiți parametri și anumite limite. Ne dorim să controlăm totul. Iar prin asta, din ego, ne punem bețe în roate. Când lucrurile ar fi putut să fie foarte simple, dacă omul accepta că totul apare ca un dar din partea Divinului, dintr-o dată totul este experimentat ca foarte complicat date fiind blocajele evidențiate în articol.
***
În încheiere, textul care tocmai a fost citit este nici mai mult nici mai puțin decât o invitație. Dacă cititorul simte că a experimentat suficient chin în această viață, acum există o altă posibilitate. Dacă te-ai obosit, zbuciumat, chinuit și asudat destul, există o cale mai ușoară.
Recunoaște că viața în toate aspectele sale este un dar din partea Divinului și că tu ești un copil iubit al Divinului. Iar mai apoi identifică și renunță la orice mândrie, obsesie sau atașamente.
Mai apoi te vei regăsi mai aproape de câmpul iubirii care oricum ești și ai fost dintotdeauna. Iar viața ta și miraculosul vor fi sinonime. Vor fi sinonime pentru că sunt sinonime.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu