Mary avea 5 ani când a trebuit să treacă printr-o operație majoră care i-a pus serios viața în pericol. Doctorii și-au dat repede seama că o transfuzie de sânge era absolut necesară. După ce au testat toți membrii familiei, singurul care avea același tip de sânge era fratele mai mic, Jimmy.
”Jimmy, vrei să-i dai sângele tău lui Mary?” l-a întrebat doctorul.
Jimmy a strâns nervos din dinți și a spus după un răstimp: ”Da, domnule doctor, dacă asta poate salva viața surorei mele…”
S-au apucat repede de lucru și l-au pregătit pe băiat pentru transfuzia de sânge. Nu începuseră însă bine procedeul și obrajii lui Jimmy s-au albit deodată. Doctorul și-a dat seama că nu transfuzia este de vină și i-a făcut semn asistentei să stea de vorbă cu băiatul.
”Nu te simți bine, Jimmy?” l-a întrebat asistenta.
”Ba da, dar mă întreb când am să încep să mor?”
”Să mori?” a tresărit asistenta. ”Tu crezi că o să mori dacă îi vei da sorei tale sânge?”
”Da, cu siguranță.”
”Și ești gata să mori pentru sora ta?”
”Da, doar am acceptat să-i dau sângele meu.”
Doctorul și asistenta au privit cu uimire și admirație spre micul erou. Apoi i-au explicat lui Jimmy că nu va trebui să moară, deoarece Mary avea nevoie de o mică cantitate de sânge.
Extras din cartea ”Supă de pui pentru suflet” de Jack Canfield
Cum te raportezi la viața nu ține de nimeni altcineva decât de tine. Și nimeni nu este, nu a fost, și nu va fi responsabil de viața pe care o trăiești.
Ești o scânteie divină, însă ține numai de tine dacă vrei să accepți sau nu asta.
Poți trăi iubind fiindcă aceasta este alegerea pe care o poți face în fiecare secundă.
Regulile sunt simple.
Exiști datorită iubirii, trăiești datorită iubirii, și vei muri în iubire. Dacă vrei să conștientizezi sau nu asta este o alegere pe care tu o faci.
Dacă alegi să fii trist pentru că ai datorii în bancă, este alegerea ta.
Dacă alegi să fii nemulțumit de serviciul pe care îl ai, ai ales. Nemulțumirea nu este un fapt, este o stare pe care alegi să ți-o însușești.
Singurul moment în care simți iubirea este atunci când tu devii ea și permiți unei părți din tine să plece înafara ta.
”Copacul care le smulge unora lacrimi de bucurie este, în ochii altora, doar un lucru verde care le stă în drum. Unii văd în natură doar Ridicolul și Diformul… iar alții nu văd natura deloc. Dar în ochii Omului cu Imaginație, Natura este Imaginație pură.”
William Blake
Vorbeam cu un prieten iar el mi-a spus că este adevarat ca totul este iubire, dar a vorbi prea mult despre asta te poate duce în punctul în care să nu mai poți realiza singur că într-adevăr totul este iubire.
Ai mai sus exemplul lui Jimmy care fiind mai mic ca vârstă nu apucase să uite că el însuși este iubire. Jimmy nu aștepta să i se facă statuie, nu aștepta o sumă de bani și nu aștepta nici măcar recunoștință.
El iubea.
Poți fi orice alegi tu să fii. Cum te raportezi la copacul înverzit sau la oamenii din jurul tău este o alegere care odată făcută îți creează realitatea. Iar ceea ce tu ai ales este cu adevărat viața ta.
Nu te contrazic, în viața ta încape suferința. Sunt de acord că ai un job prost. Sunt de acord că ești bolnav și nu îți poți permite anumite lucruri. Sunt de acord că nu ai bani suficienți. Sunt de acord că ai motive să te cerți.
Dacă tu ai ales să ai asta în jurul tău, ele sunt realitățile cu care te confrunți.
”Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua.”
MATEI (25-29)
Iubește fără să aștepți nimic în schimb. Dacă nu poți, măcar încearcă pentru că până la urmă tot vei reuși. Tu însuși ești iubire însă ai uitat. Îți este imposibil ca dacă încerci să nu reușești fiindcă tu chiar asta ești.
Iubind, tot mai mult vei iubi.
Eu acum mă retrag cu un simplu salut și un ”te iubesc!”.
Alege, și fii!
Cosmin Constantin-Cîmpanu
