Scopul vieții este chiar viața însăși. Tot ce avem de făcut în acest plan este să trăim. Iar dacă o mai facem conștienți și dintr-o stare de prezență, este minunat. Venim în acest plan pentru a experimenta în materie iubirea și iertarea.
Exteriorul este o reflexie a interiorului fiindcă de fapt acestea două sunt același lucru. Separarea este o iluzie.
Ce te invită acest articol este ca în situațiile în care nu înțelegi scopul, să accepți măcar că el există. Scopul nu mai este clar sub incidența limitărilor prezente în acest plan. Dar chiar dacă nu îl vezi, nu te oprește nimeni să te menții conștient că un scop există acolo și să îți pui toată încrederea în Divin.
Totul se întâmplă spre binele cel mai înalt și spre armonia ta și a Întregului.
Mintea vine imediat și spune: „Cum să fie bine cutare sau cutare?! Nu vezi câtă suferință îmi produce? Cum ar putea suferința aceasta să fie ceva care eu să accept? Mă voi opune acestei stări”.
Însă de fiecare dată când te opui și nu permiți lucrurilor să curgă, vei experimenta și mai multă rezistență. Lupta aduce și mai multă luptă. Iar acceptarea aduce și mai multă acceptare și încredere. Ce este de înțeles e faptul că dacă o emoție apare, și aceasta are scopul său. Dacă emoțiile nu erau necesare în experiența din acest plan, atunci nu mai apăreau. Totuși aceste forme de energie numite emoții, la pachet cu componenta lor biochimică, apar și însoțesc diverse experiențe de viață. Tot ce avem noi de făcut este să le trăim deplin și pe acestea. Stând cu emoția, permițându-i să fie și trăind-o deplin, aceasta se va evapora în cele din urmă.
Trăim însă într-o cultură care ne învață să reprimăm emoțiile, iar asta conduce la tot felul de boli și dezechilibre. Când omul acceptă însă că totul are un scop, chiar dacă el poate nu înțelege acum acel scop, intervine o deschidere spre a trăi emoțiile deplin permițându-le să fie și să își urmeze cursul firesc.
Gândește-te numai puțin la câte experiențe nu ai trăit în trecut, dar pe care acum dacă le povestești prietenilor râzi, te distrezi și le accepți drept lecții în evoluția ta. Și asta în ciuda faptului că acele experiențe au avut asociate foarte multă suferință la momentul respectiv.
Mai este relevant de înțeles că o experiență nu îți produce ție nimic. Nu experiența te face să suferi sau să te bucuri. Ci direcția este cea opusă. Starea și gândurile dau experiența. Nimic din ceea ce numim exterior nu poate produce prin el însuși un efect asupra ta. Și asta pentru că exteriorul este o reflexie a interiorului, nu invers.
Tot ce face acest articol este să te invite să te familiarizezi cu ideea că totul are un scop așa cum este și totul este armonios așa cum este. Acceptarea este un pas esențial în procesul de transformare și evoluție. Faptul că nu accepți realitatea așa cum este acum, conduce de fiecare dată la blocaj. Faptul că tu accepți cu smerenie că totul își împlinește scopul său și totul este pur și simplu așa cum este, nu înseamnă că vei sta cu burta la soare și îți va fi bine. Schepsisul este că acceptând faptul că totul servește unui scop, de fapt îți pui viața în mâinile Divinului, iar acțiunile necesare îți vor deveni clare și vor fi întreprinse ușor.
Pentru ca lucrurile să fie cât mai clare, în continuare îți va fi sugerat un proces prin care poți să treci de fiecare dată când consideri de cuviință:
1. Acceptă și amintește-ți că absolut orice are scopul său din punct de vedere Universal. Tu s-ar putea să nu vezi acum, prin prisma limitărilor minții, care este acel scop. Dar el există cu siguranță. Fiecare fir de păr este numărat și fiecare fir de praf se află la locul său. Așadar totul are un scop. Îl vezi sau nu îl vezi, este partea a doua, dar amintește-ți că el există și servește armonia Divină.
2. Învață ce ai de învățat. Multe experiențe se repetă pentru a învăța anumite lucruri, a scoate traume la suprafață spre vindecare și a crea contexte pentru ca anumite răni emoționale să fie vindecate la rândul lor.
3. Pune-ți viața cu smerenie în mâinile Divinului. Lasă-te conștient în grija lui Dumnezeu. O viață închinată Divinului este o viață trăită în armonie și iubire. Indiferent de experiența de viață, amintește-ți că Divinul este cel care experimentează prin tine ceea ce El știa deja că este, dar nu știa cum este să fie experimentat.
4. Nu te lupta cu viața și permite lucrurilor să curgă amintindu-ți că ești observatorul desfășurării de evenimente. Toți oamenii care au succes real în viața lor, permit lucrurilor să curgă. Unii o să o verbalizeze altfel, dar ideea este de fiecare dată aceeași. Cu cât mai multă rezistență opui vieții cu atât mai multă suferință va fi experimentată. Cu cât mai mult faci pace cu viața și accepți că lucrurile au scopul lor, întotdeauna spre binele tău și al Întregului, cu atât mai mult te lași pătruns de iubire și frumos.
5. Conectează-te la prezent cu fiecare ocazie și nu te învinovăți și nici nu îți adresa cuvinte de vibrație joasă când uiți să faci asta. Când ești în prezent, faptul că totul are un scop și urmează o curgere aliniată Intenției Unviersale devine tot mai clar și mai aproape de a fi experimentat în realitatea subiectivă.
Acestea fiind spuse, articolul se încheie aici. Indiferent dacă te simți trist sau fericit acum, amintește-ți că totul în existență are un scop. Acel scop poate să fie evident și pentru tine, sau poate să nu fie, dar pentru Univers scopul este cu siguranță clar. Încrede-te așadar în Divin, adoptă o atitudine care să reflecte stare de prezență, smerenie și detașare, și o să vezi cum armonia va fi experimentată și conștientizată negreșit.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu