„Nimic în lumea formei nu este permanent. În cele din urmă, totul se cere cedat voii lui Dumnezeu. Pentru a reuși în cedare, este necesar să realizăm că voința lui Dumnezeu nu este personalizată pentru a împlini dorințe individuale. Voința lui Dumnezeu este într-adevăr design-ul karmic al întregului univers. A ne ceda voinței lui Dumnezeu înseamnă a ne ceda adevărului conform căruia nimic altceva decât Realitatea Ultimă este permanent. Tot ceea ce apare în formă, trece. O pierdere este o oportunitate de a deveni eliberați de un atașament”
– David R. Hawkins
A ne ceda cu adevărat lui Dumnezeu este o posibilitate. Și este în același timp o posibilitate care vine la pachet cu oportunitatea de a ne apropia de esența a ceea ce suntem și de a ne recunoaște drept ceea ce suntem.
Există mai multe căi valide propuse de diverse școli de spiritualitate. Dintre acestea, a ne ceda la modul cel mai total și deplin Divinului este o posibilitate plăcută, ușoară și care se prezintă chiar acum drept oportunitate.
Facă-se Voia Ta
Voia lui Dumnezeu nu este ceva care apare pentru a împlini dorințele individului/ego-ului/persoanei. Ci, voia lui Dumnezeu reprezintă însuși dansul și interacțiunea tuturor tiparelor energetice de atracție care susțin manifestarea și curgerea Universului însuși.
Există mai multe niveluri sau planuri energetice „suprapuse” care dau posibilitatea experimentării vieții așa cum o cunoaștem și în forma pe care o cunoaștem.
Pe nivelul sau planul cel mai de suprafață apar diverse forme sau manifestări. Absolut orice formă este efemeră. În planul formei tot ceea ce poate fi sesizat este o oarecare tindere spre eternitate și permanență. Efemeritatea formei rămâne totuși o constantă. O constantă confirmată iar și iar într-o aparentă înșiruire secvențială, dar care de fapt are loc în non-liniaritatea eternului ACUM.
Nu există absolut nicio manifestare fizică eternă. Chiar și un munte format din rocă solidă, tot va dispărea. Același lucru este valabil și pentru trupul fizic, care este tot o manifestare în planul formei. Dar același lucru este valabil pentru absolut tot ceea ce înseamnă formă.
Dintr-o uitare, ignorare sau refuz al celorlalte planuri care susțin de fapt planul tranzitoriu al formei, oamenii au ajuns să experimenteze foarte multe frici.
Apare frica de moarte care este de fapt o frică de non-existență. Este frica de boală, care se duce în aceeași direcție. Tot fiindcă ignorăm esența, apare atașamentul de formă. Iar atașamentul aduce suferință.
Pace, Calm, Armonie Și Iubire
O minimă deschidere înspre esență apropie de Adevăr și aduce de fiecare dată pace, calm, armonie și Iubire.
Iar această minimă deschidere apare de obicei prin acceptarea planului minții drept o realitate. Prin înțelegerea faptului că mintea nu este creierul, și acceptarea faptului că mintea este receptată de către creier așa cum aparatul radio receptează undele radio, experiența subiectivă de viață se deschide înspre noi orizonturi.
Prezentul text nu se concentrează însă nici pe acest plan. Fiindcă și mintea este tranzitorie și cu predispoziții spre efemer.
De fapt, dincolo de planul minții și al formei se află Realitatea Ultimă. Dincolo de planul minții și al formei poate fi descoperită esența Vieții. Acest ultim plan este Conștiința însăși care într-adevăr este eternă și imperturbabilă. Acest plan este singurul permanent. Mintea și forma prezintă caractere efemere.
Iar a ne ceda Divinului, așa cum o spune și citatul din începutul articolului, înseamnă de fapt a ne ceda acestui Adevăr. Și anume, înseamnă a ne ceda adevărului care recunoaște permanența Vieții și a Conștiinței însăși, și în același timp recunoaște efemerul minții și al formei.
Voia lui Dumnezeu este pur și simplu desfășurarea și curgerea întregului tipar karmic al întregului Univers dinspre acest moment perfect înspre acest moment perfect. Totul este ceea ce este și reflectă esența a ceea ce este.
Când reușim să ne cedăm cu adevărat Voii Divine, nu mai opunem rezistență și nu ne mai luptăm. Renunțăm la orice dorință de control, schimbare, judecată sau demonstrare de dreptate. Iar această cedare face ca pacea Iubirii Divine să poată fi recunoscută în inimile noastre. A ierta înseamnă să fii iertat. Iar a iubi înseamnă să fii iubit.
Noi suntem Câmpul și nu individul. Noi suntem Iubirea și nu limitarea. Noi suntem Conștiința și nu mintea sau forma.
Tot ceea ce apare în planul formei, trece. Numai atașamentul este cel care „se interpune” în procesul natural de tranziție și efemerizare al formei, iar prin prisma atașamentului, suferința se prezintă inevitabil.
Cititorul acestor rânduri poate totuși să își dea voie să vadă oportunități în detrimentul limitării și al blocajelor. De obicei, fiecare pierdere de orice fel este imediat interpretată de ego drept o oportunitate pentru a suferi. De fapt, orice pierdere care derivă din efemerul formei, poate fi văzută de astăzi înainte drept o oportunitate de eliberare și cedare a unuia sau mai multor atașamente.
Eliberarea Atașamentelor
Iar cu fiecare atașament eliberat, ne dăm de fapt voie să ne apropiem de a ne recunoaște drept libertatea care am fost și suntem dintotdeauna.
Se mai poate reține că în mod fundamental orice frică este falsă. Oamenii se tem de moarte, când de fapt, adevărul profund ne spune că Viața este eternă. Fiindcă Viața însăși nu poate fi distrusă, ci doar își schimbă forma.
O altă frică foarte des întâlnită este aceea de a pierde forma. Indiferent dacă prin formă facem referire la un trup fizic, o mașină, un tablou sau un obiect vestimentar. De fapt însă nu are de ce să ne fie frică. Putem ști sigur că orice formă este prietenă cu efemerul. Este doar o chestiune de timp, dacă e ca timpul să fie perceput liniar, până când o anumită formă, indiferent de forma specifică aleasă, va dispărea. Este natural să fie așa. Nenatural ar fi ca forma să se permanentizeze.
Acest proces însă, nu face altceva decât să evidențieze și sublinieze perfecțiunea Universului și a planului în care ne aflăm. Fiindcă planul în care ne aflăm este perfect prin oportunitățile și posibilitățile de a evolua pe care le oferă.
Iar atunci când vorbim de evoluție, este esențial să ne amintim că este vorba de evoluția Câmpului însuși și nu este vorba de evoluția vreunui ego/individ/persoană.
Acest articol este așadar o reamintire și o invitație. Putem să ne dăm voie să ne reamintim că cedarea în fața Voii Divine, ne va deschide de fapt înspre un infinit de Iubire. Pe când încrâncenarea spre postura în care lucrurile sunt făcute „așa cum vreau eu”, nu va face decât să ne adâncească tot mai mult în iluzie și să întărească tot mai mult iluzia ego-ului.
Numai Conștiința și Viața însăși sunt eterne. Forma, indiferent de specificul ei, este efemeră. Să ne cedăm cât mai total și deplin posibil direct Divinului este o posibilitate. Totul este să nu opunem rezistență acestei posibilități.
Iubirea este chiar aici și chiar acum. Este în noi și peste tot în jurul nostru. Avem însă dispoziția de a o vedea și recunoaște?
Vălul de efemer și ancorarea în formă, la pachet cu atașamentul de formă, fac ca totul să pară foarte distorsionat. Toate atrocitățile și suferința pot fi înșirate de către ego pentru a se opune posibilității de cedare înspre Voia lui Dumnezeu. Studentul spiritual este totuși invitat să nu se lase păcălit de această perdea de fum. Dincolo de efectele speciale propuse de ego, se află esența, se află Realitatea Ultimă. Prin cedare sinceră și smerită în fața Divinului, măreția și splendoarea vieții inundă Ființa cu fiori beatifici.
Să ne dăm voie așadar să căutăm Eternul care noi suntem, prin cedare și permisiunea acordată nouă înșine de a ne alinia și de a accepta așa cum este curgerea tiparelor karmice a întregului Univers.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
