Trăim într-o lume în care se duce o luptă acută pentru atenție. Câștigarea atenției cu orice preț este un mecanism al ego-ului prin care acesta își susține existența iluzorie.
La un nivel mai profund, știm că acolo unde este atenția este și energia. De aceea, dacă atenția este într-o sută de locuri, de fapt nu este în nici unul, iar prin asta ego-ul își îndeplinește obiectivul de a ne ține departe de adevăr.
Acest articol vine cu o idee sau sugestie extrem de simplă care poate fi aplicată de oricine în orice circumstanță. Aplicarea acestei idei te scoate puțin de pe pilotul automat al unei minți dezordonate care crede că circumstanțele îi dau starea. Și ce îți propune în schimb este o mutare a atenției de pe exterior pe interior.
Dacă o să ieși la o plimbare relaxată pe străzi, dându-ți voie ca doar să observi non-atașat desfășurarea filmului propus de actualizarea gândurilor din minte, stresul, supărarea și suferința din jur vor deveni evidente.
Imaginează-ți că mergi pe jos și ajungi la primul semafor. O să vezi pietoni încrâncenați și grăbiți să se facă verde, iar în coloana de mașini o să auzi claxoane și o să vezi fețe crispate și oameni stresați. Să zicem că se face verde și te duci până la magazin să iei pâine. Acolo o să vezi alți oameni care stau agitați la rând și o vânzătoare care te întâmpină cu o privire plictisită. Ieși din magazin și niște cerșetori îți cer bani. O altă oportunitate de a observa suferința cuiva care se află în nevoie.
Dându-ți voie să observi, o să vezi suferință. Iar faptul că tu, să presupunem că știi că toată această suferință este o iluzie a ego-ului care poate să dispară într-o clipă, nu face ca pentru cei din jurul tău suferința să pară mai puțin reală.
Tu poți, ca observator conștient, să te menții în contact cu esența ta profundă simțind și radiind iubire înspre toate aparențele efemere pe care gândurile învechite le fac posibile. Și asta va avea un impact armonios atât asupra experienței tale de viață, cât și asupra experienței celorlalți prin susținerea energetică pe care o oferi necondiționat prin ceea ce ești. Însă această alinare și suport vor însemna prea puțin pentru o posibilă minte dezordonată a celuilalt, obișnuită să ia falsitatea drept adevăr.
Încheind această mică paranteză și revenind la subiectul de bază al articolului, se simte a-ți fi reamintit titlul articolului care spune: „Nu te supăra pe ce vezi, tot ce vezi este o oglindire a minții”. Referitor la prima parte din titlu, se pot observa două modalități parșive prin care această idee cu supăratul își face simțită prezența.
Prima este aceea în care omul experimentează ceva în realitatea lui și este 100% convins că experiența îi generează lui o anumită stare. Adică dacă Gigel i-a spus ceva, și el se simte inconfortabil, Gigel e de vină. Dacă afară plouă și el calcă într-o baltă și se udă, ploaia e de vină. Dacă guvernul taie salariile și el câștigă mai puțin, guvernul e de vină. Și tot așa. Într-o astfel de situație, Ființa Infinită care fiecare om este, e complet uitată, iar puterea este cedată unor circumstanțe care oricum sunt iluzorii.
A doua situație cu supăratul este aceea în care se folosește ideea ca monedă de manipulare în relațiile de orice fel. Această a doua variantă apare la pachet cu fraza: „Nu fă cutare că mă supăr”.
Ambele situații satisfac deplin ego-ul, întrețin iluzia suferinței și te țin departe de adevăr.
În acest plan în care te afli, tot ceea ce este materie, se supune minții. Este drept că în unele situații acest mecanism este conștientizat, iar în altele, el se desfășoară pe pilot automat. Însă tot ceea ce vezi a fost inițial un gând în mintea cuiva.
De aceea, realitatea fizică nu îți poate prezenta niciodată ceva care să nu reprezinte de fapt o oglindire a unui gând sau o oglindire a unei construcții mentale mai complexă.
Undeva mai la începutul articolului ți se promitea împărtășirea unei soluții caracterizată ca fiind simplă și care poate fi aplicată în orice circumstanță.
Ei bine, această soluție constă în a-ți reaminti în exact secunda în care ești tentat să te enervezi sau superi pe cineva sau pe ceva din exterior, că ceea ce vezi este o oglindire a propriei minți. Asta pentru că tot ceea ce este material este „sculptat” în forma în care îți este prezentat de către gândurile pe care chiar tu le-ai hrănit cu energie conștient sau inconștient.
În loc să te enervezi sau superi, spune-ți în chiar acel moment în care alegerea este încă la tine și nu ai cedat-o unor aparențe iluzorii: „Ceea ce văd este o oglindire a minții”.
Doar a-ți aminti acest adevăr în acel moment, va avea un efect armonios asupra realității experimentate. Metoda poate funcționa uneori chiar și dacă nu crezi deloc în acest adevăr. Doar memorează fraza: „Ceea ce văd este o oglindire a minții” și repet-o în diverse circumstanțe. Nu trebuie neapărat să crezi în ea, cu toate că a te și alinia acestui adevăr prin credință va avea un efect amplificat.
David R. Hawkins spune în cartea Letting Go că în mod fundamental, dacă mergem la esență, o să descoperim că nu există alte obiective decât depășirea fricii și obținerea fericirii. Cu alte cuvinte, acestea două reprezintă substratul a tot ceea ce oamenii își propun.
Intenția din spatele scrierii acestui text a fost și este ca folosind sugestiile citite, cineva să poată face măcar un pas oricât de mic mai departe de frică și mai aproape de fericire și iubire.
Tot ce mai rămâne de făcut este să aplici și integrezi ideile din articol experimentând periodic cu reamintirea faptului că ceea ce vezi este o oglindire a minții. Dacă mai combini asta și cu metode de reprogramare a minții și ștergere a programelor gunoi, ceea ce numești experiență de viață va avea alături din ce în ce mai multă armonie.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu