Pentru studentul spiritual onest și deschis, această perspectivă poate părea șocantă. Ego-ul se revoltă când ia contact cu ideea fiindcă pentru ego totul este despre prioritate, importanță și a avea dreptate. Acceptarea experiențială a faptului că a mânca o roșie este egal ca importanță cu a câștiga un milion de euro, aduce însă pace, calm și armonie. Prin urmare, intenția din spatele scrierii acestui text este aceea de a energiza potențialul de a experimenta calm și pace odată cu înțelegerea și acceptarea ideii că toate situațiile sunt egale ca importanță.

A nu accepta că toate situațiile sunt egale ca importanță pleacă din dualitate, preferințe, emoții, poziționalități și atașamente. Există însă o realitate de dincolo de minte și trup, o realitate în care până și observatorul se dizolvă în infinitul câmp al Conștiinței. Iar când această scufundare în Întreg intervine, toate situațiile sunt percepute imediat ca având o importanță egală și fiind învăluite de o frumusețe inefabilă, frumusețe ce nu este altceva decât iubirea infinită a lui Dumnezeu.

Dacă starea descrisă mai sus ar avea caracter permanent, cel mai probabil nu ar exista niciun fel de text sau prelegere care să afirme că toate situațiile sunt egale ca importanță. Și asta pentru că în același timp, în cadrul acelei experiențe subiective de scufundare și disoluție în Întreg, se simte că nu mai este nimic de spus. Iubirea radiază pur și simplu prin ea însăși fără ca vreo adăugire sau intervenție mentală să fie necesară.

Cu toate acestea, în situațiile în care starea nu are caracter permanent, uneori se execută un exercițiu de echilibristică mentală în care se cioplește din cuvinte o structură care descrie parțial esența experienței subiective. Aceste descrieri constituie ulterior repere pentru alte experiențe subiective în care Conștiința evoluează prin ea însăși.

Realitatea și adevărul profund e acela că toate situațiile sunt egale ca importanță. Undeva în unul din paragrafele de mai sus, au fost însă enumerate câteva noțiuni care întrețin iluzia faptului că lucrurile ar fi altfel și că unele situații sunt mai importante decât altele.

O altă întrebare sinceră ar putea suna așa: „Dacă toate situațiile sunt egale ca importanță, atunci eu de ce simt altfel și realitatea însăși pare altfel?”.

Răspunsul scurt poate fi oferit printr-o indicare înspre ceea ce se numește ego. Un răspuns mai amplu va fi oferit în continuare prin scrierea câtorva propoziții despre fiecare dintre cele 5 aspecte care întrețin iluzia conform căreia unele situații ar fi mai importante decât altele.

1. Dualitatea

Dualitatea este o iluzie perpetuată de către minte. Atât timp cât lumea este împărțită în două, este firesc și ca situațiile și experiențele de viață să fie ierarhizate după o ordine a importanței. Iluzia dualității are însă rolul său în evoluție, la fel cum și iluzia identificării ca fiind forma, are rolul său în evoluție. O perspectivă duală prioritizează însă, iar odată cu asta esența se pierde.

2. Preferințe

Când vine vorba de preferințe, e esențial de înțeles că cineva poate să prefere merele fără însă a avea ură sau aversiune față de pere. Dincolo de asta, viața oamenilor este plină de preferințe. Aproape că nu contează aria vieții la care se face referire, că preferințele apar. Unii preferă covrigii cu mac, ceilalți pe cei cu susan. Unii preferă înghețata cu cacao, ceilalți vanilie. Unii preferă un anumit tip de femeie sau bărbat, iar alții alt tip. Și tot așa. Preferințele nu sunt nici ele bune sau rele. Ci doar fac parte din existență, iar cu cât sunt mai multe, cu atât unora dintre situații li se va acorda în mod fals mai multă importanță decât altor situații.

3. Emoții

Emoția este cumul de gânduri. Iar unele emoții precum fericirea sau bucuria produc o reacție biochimică ce conduce la eticheta de bun și plăcut. Iar alte emoții precum frica sau tristețea produc o reacție biochimică ce conduc la asocierea etichetei de neplăcut sau rău. Și fiindcă oamenii se află în căutarea fericirii, este firesc să considere de o mai mare importanță o situație în care au experimentat bucurie decât o situație în care au experimentat tristețe. Iar acest lucru iarăși nu este bun sau rău. El doar este încorporat în existență și întreține iluzia cum că unele situații ar fi mai importante decât altele. De aceea este esențial ca emoțiile să fie eliberate prin observare și Letting go.

4. Poziționalități

Cuvântul poziționalitate este folosit în prezentul articol cu sensul de gând fix. Iar mintea este plină de astfel de gânduri fixe. Cu cât mai multe sunt poziționalitățile mentale, cu atât mai mare este tentația de a spune despre ceva că este mai important, valoros(sau orice alte adjective) decât altceva. Gândurile apar în existență, însă tu nu ești acele gânduri. Cu cât mintea este observată mai mult în manifestare, cu atât ego-ul pălește deja, iar poziționalitățile sunt cedate Divinului. Oricine se poate elibera de orice poziționalitate, renunțând la emoția pe care menținerea acelei poziții i-o aduce.

5. Atașamente

Experiența de viață actuală tinde să fie plină de atașamente. Oamenii se atașează de alți oameni, obiecte, situații, animale de companie și orice altceva. Din punct de vedere energetic, orice atașament poate fi văzut asemeni unui lanț care menține o legătură falsă în raport cu ceva. Când un atașament este prezent, acel ceva, de care cineva este atașat, va părea ca fiind mai important decât alte situații sau obiecte. Și uite așa, o ierarhie a importanței își face din nou loc spre a se manifesta.

***

Chiar dacă aceste 5 aspecte enumerate mai sus sunt prezente peste tot și întrețin iluzia și suferința, oricine își poate da voie să experimenteze mai multă libertate, pace și calm autentic în experiența de viață.

Pentru ca această experiență să poată interveni, cititorul este invitat să se deschidă mai întâi înspre posibilitatea conform căreia toate situațiile sunt egale ca importanță. După ce o deschidere sinceră înspre această perspectivă intervine, se poate face un reglaj fin pe tot ceea ce ține de dualitate, preferințe, emoții, poziționalități și atașamente. Odată cu eliberarea de toate aceste concepte care întrețin iluzia cineva poate chiar ajunge în postura în care cuprins de o stare de calm și pace să se întrebe: „Cum oare am putut trăi atâția ani în care am văzut situațiile altfel decât egale ca importanță?”

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu