Revin după 41 de zile în care nu am publicat niciun articol nou. Dacă întrebi orice persoană cu experiență în blogging ce părere are despre faptul că am lipsit neanunțat 41 de zile, îți va spune că este „sinucidere” curată.
Eu îmi cunosc însă cititorii. Este vorba despre acei cititori care în această perioadă de 41 de zile de pauză mi-au trimis e-mailuri în care mă întrebau ce mai fac. Este vorba despre acei cititori care au continuat să lase comentarii în subsolul articolelor, chiar și în absența mea. Articolele au continuat să fie share-uite, iar comunitatea a crescut în tot acest timp cu mai mult de 100 de oameni noi care s-au abonat angajându-se astfel să primească cele mai noi articole, dar și noutăți de altă natură prin e-mail.
Dacă te întrebi ce s-a aflat totuși în spatele acestei pauze, răspunsul este simplu: Am vizitat Londra. Pentru că tu ești prietenul meu, o să îți arăt și ție câteva fotografii făcute acolo.
Ideea principală a articolului pe care tocmai îl citești mi-a venit într-o seară. Făceam duș și mă gândeam la faptul că nu am mai făcut niciodată în ultimii doi ani o pauză atât de lungă de la scris. Imagini din Londra îmi veneau în minte și mă gândeam că ar fi foarte dificil să călătoresc și să continui să scriu constant. Și asta în primul rând datorită oboselii cumulate. Oboseala unui zbor cu avionul în miez de noapte. Diferența de fus orar. Mers pe jos ore întregi prin muzee și nu numai. Toate acestea mă fac să am foarte multe idei de articole, dar să nu pot efectiv să îmi mișc degetele deasupra tastaturii într-un mod ordonat.
Și cum ideile care îmi vin la duș sunt foarte ușor de uitat, imediat ce am ieșit, am pus mâna pe un pix și o foaie de hârtie și am făcut un desen pe care l-am prins mai apoi pe panoul de plută din fața biroului meu.
Ulterior, exact același desen l-am mai făcut odată pe o altă foaie de hârtie. Această a doua foaie am plasat-o deasupra telefonului pe care l-am setat să sune la 5AM. Asta pentru a-mi aminti ce am de făcut a doua zi dimineața.
Dimineața la 5 AM telefonul a sunat. Eu m-am dat jos din pat. Am dat la o parte foaia care acoperea telefonul. Am oprit alarma, și m-am pus înapoi la somn. La fel și a doua zi, și a treia zi și a patra zi timp de o săptămână întreagă. Este pentru prima dată când încalc o promisiune în 2 ani și jumătate de când am acest blog. De aceea folosesc acum această construcție armonioasă: „Iartă-mă , Te iert, Te iubesc, Mulțumesc”. Poate te întrebi care este promisiunea încălcată. Iat-o:
Nu am publicat nimic în săptămâna 6-12 iulie, dar revin începând de astăzi cu o serie de articole al căror scop este să te îmbogățească și să te armonizeze. Înveți foarte multe într-o excursie ca cea în care am fost. Am în minte cel puțin 30 de subiecte de articole. Partea la care mai am de lucrat ține de dozajul energiei în astfel de perioade.
Iar pentru că am pomenit cuvântul energie, hai să intrăm în miezul articolului:
Tehnică Simplă De Captare Și Direcționare A Energiei
Mai sus este o versiune desenată în Paint a a imaginii pe care ți-am arătat-o agățată de panoul de plută, la începutul articolului.
Cubul este o cutie. În interiorul cutiei pătrunde energie electrică, prin intermediul conului colorat de deasupra. Această energie electrică care pătrunde în interiorul cutiei, alimentează un bec. Cu cât mai dese și mai multe sunt cercurile colorate, cu atât becul luminează mai intens. Dacă nu ar fi existat nicio gaură în pereții cutiei, becul ar fi luminat în zadar. Cutia noastră este însă concepută cu 4 orificii. Astfel lumina din interiorul său călătorește de îndată spre locuri în care este nevoie de ea.
Probabil că ți-ai dat seama deja că pregătesc o analogie. Hai să mai rămânem totuși puțin în acest cadru al cutiei și al becului.
Cu cât mai multe cercuri deasupra cutiei, cu atât mai intens luminează becul. Prin intermediul orificiilor, lumina evadează din cutie. Cu cât mai multe găuri sunt în cutie cu atât intensitatea luminoasă a fiecărei raze scade. Este logic și demonstrabil fizic. Dacă ar exista o singură gaură în cutie, lumina ar ieși cu intensitate luminoasă maximă.
Legătura dintre titlu, cutie și tine
Așa cum îți spuneam și mai sus, toată povestea despre cutie și becul din ea alimentat de niște cercuri ciudate, nu este altceva decât prima parte a unei analogii. Am făcut-o pentru că în acest mod, ție îți va fi mult mai ușor pe viitor să reții și să aplici informațiile care urmează.
Tu, asemeni cutiei din exemplul de mai sus, primești în fiecare zi a vieții tale o cantitate de energie din partea Sursei Universale. În funcție de ce faci, meriți, alegi, experimentezi, primești o anumită cantitate de energie care este la rândul ei de o anumită natură. Cert este că te bucuri de această energie zilnic. Altfel nu ai fi în viață. Ești animat în fiecare clipă de această Energie, iar dacă nu ești deocamdată conștient de prezența energiei în viața ta, a venit acum momentul să o accepți.
Această energie este lumina din tine. Cutia ești tu, iar găurile reprezintă direcțiile în care tu alegi să investești energia pe care o ai la dispoziție pe parcursul zilei. Tot alegerea ta este dacă investești energie în activități pe care să le faci simultan sau faci activitățile pe rând, ducându-le pe fiecare în parte la bun sfârșit. Dar stai puțin. Ce spuneam că se întâmplă cu intensitatea razelor luminoase cu cât numărul de găuri din cutie crește? Intensitatea luminoasă scade.
În cazul tău, cu cât faci mai multe activități simultan, cu atât lumina razelor este mai slabă, deci rezultatul pentru fiecare activitate în parte nu se ridică la nivelul așteptărilor.
Recomandări + Tehnica promisă
Ținând cont de faptul că intensitatea luminoasă crește cu cât numărul de găuri scade, recomandarea mea este aceea de a te focusa(F) pe o singură activitate la un moment dat. Iată și exemplul ilustrat.
Am astupat celelalte găuri, iar intensitatea luminoasă a razei a crescut. Fă la fel în activitățile tale. Închide telefonul, televizorul și facebook-ul, și vei termina ce ți-ai propus mai rapid și eficient. Iar pentru că nimeni nu este interesat de un singur lucru în această viață, astupă toate găurile cu excepția uneia singure la un moment dat. Astfel vei direcționa toată lumina de care dispui cu intensitate maximă înspre o anumită activitate. Încearcă măcar și continuă să faci asta numai dacă rezultatul te satisface.
Intensitatea razei luminoase este însă numai un aspect al folosirii energiei care îți este dăruită zilnic. Celălalt aspect la care ai putea fi atent și pe care îl poți controla, este intensitatea cu care luminează becul. Și aici intervine tehnica promisă.
Despre atenție pe respirație și respirație numărată ți-am mai vorbit și cu alte ocazii. Astăzi îți propun o combinație între cele două care va funcționa de minune mai ales dacă ai practicat atenția pe respirație sau respirație numărată în trecut.
Iată cum funcționează:
În funcție de cât timp ai, împarte respectiva durată în 3. Poate fi vorba de 1 minut, 10 sau 15 minute în funcție de rezultatele pe care îți dorești să le obții.
- În prima parte din cele trei, începe prin a fi pur și simplu atent asupra respirației tale. Și mai simplu spus: conștientizează că respiri.
- Când prima treime din timpul pe care îl ai la dispoziție a expirat, imaginează-ți deasupra capului un vârtej asemeni unei tornade, dar de un alb limpede și luminos. Continuă să fii atent asupra respirației, iar cu fiecare inspir simte cum o mică parte din energia luminoasă prezentă deasupra creștetului capului tău pătrunde în tine energizându-te.
- Când cea de-a doua treime din timp a expirat, menține-ți respirația la aceeași intensitate, permițându-i tornadei energetice armonioase să plece. La final, poți să te întorci la activitățile curente. Du sarcinile pe rând la bun sfârșit și observa impulsul de energie și calm de care dispui după efectuarea exercițiului.
Chiar sunt curios care sunt efectele exercițiului asupra ta. Așa că de abia aștept să îmi scrii dacă funcționează și pentru tine și într-adevăr obții mai mult claritate și un plus de energie făcându-l.
Cu recunoștință,
Cosmin Constantin-Cîmpanu