„Evenimentele care s-ar putea să servească Sinele cel înalt nu coincid întotdeauna cu dorințele ego-ului/sinelui, dar servesc un nevăzut și mai înalt scop al Sinelui real.” – David R. Hawkins
De mai multe ori în articolele de pe blog au fost folosite cuvintele „Sine” și „sine”. Și tot de mai multe ori, cititorii au cerut o clarificare cu privire la acești doi termeni care diferă doar prin faptul că unul este scris cu „S” mare și celălalt cu „s” mic.
Cea mai scurtă clarificare posibilă ar putea suna așa. „Sinele” este Conștiința, iar „sinele” este ego-ul. Această explicație ar putea conduce însă la și mai multe întrebări dacă natura câmpului Conștiinței și cea a ego-ului nu sunt clare la rândul lor.
Pentru mai multe clarificări, se va spune despre Conștiință că este un câmp care reprezintă esența Vieții însuși. Conștiința este sinonimă cu Viața. Și este câmpul care a apărut pentru prima dată din non-manifestat drept lumină. Mai apoi, parte din lumina respectivă cristalizându-se și luând forma materiei de unde au rezultat toate manifestările materiale pe care le cunoaștem și mărturisim astăzi. Și oricât de ciudat ar părea pentru minte și ego, ceea ce suntem noi de fapt este acel câmp al Conștiinței. Și nu suntem un individ/ego/persoană care în nume propriu face și drege. Acestea ar fi câteva clarificări de suprafață cu privire la natura Conștiinței.
Avem mai apoi ceea ce numim ego. Ego-ul care în mod fundamental este mai degrabă un non-ceva decât un ceva. Mintea și Conștiința de exemplu sunt energie. Sunt ceva. Ego-ul nu este însă ceva, fiindcă pur și simplu nu există. Ego-ul este doar ceva imaginat de către minte și crezut ca adevărat, dar care nu există ca „entitate energetică”. Ego-ul este o impresie. O credință care pare foarte reală, dar care este cât se poate de falsă. Faptul că ego-ul nu există deloc ca „entitate energetică” nu este însă o invitație spre negare.
Studentul spiritual inocent și neexperimentat, ar putea spune: „A, deci ego-ul nu există deloc. Înseamnă că nu am ego. Problemă rezolvată.” Adevărul este că în ciuda faptului că în mod fundamental ego-ul este un non-ceva, iluzia ego-ului poate fi crezută și de cele mai multe ori chiar și este crezută. Prin urmare la ce are de lucrat studentul spiritual este la a recunoaște iluzia drept iluzie și adevărul drept adevăr. Dragostea și intenția de a cunoaște adevărul care dacă este pusă mai presus de demonstrarea de dreptate se poate dovedi de un real folos.
Date fiind aceste clarificări, se prea poate ca acum să fie mai limpede care este diferența dintre „Sine” și „sine”. Unul este sinonim cu Conștiința, iar celălalt este sinonim cu ego-ul sau persoana/personalitatea.
Mergând mai departe, termenul de „Sine” a apărut în literatura de spiritualitate și în mesajul diverșilor maeștri făcând referire la Dumnezeu descoperit în interior.
Au existat și încă există niște structuri în mintea colectivă pe care le împrumutăm prin simpla noastră calitate de a fi oameni și care ne spun în mod preponderent că Dumnezeu ar fi ceva distinct și separat de noi care se află în cer sau dacă nu neapărat în cer, se află sigur altundeva.
Termenul de Sine apare făcând referire la faptul că Dumnezeu se află și în interior, la fel cum se află și în exterior. Adică Dumnezeu este imanent și în egală măsură transcendent. Realitatea misticului sau maestrului spiritual reprezintă confirmarea subiectivă a acestui adevăr non-liniar. Am putea spune așadar cumva pe scurt că Sinele este Dumnezeul interior.
Numai că această explicație încă ascunde în ea eroarea sau prezumția unui „interior” și „exterior”. Este o explicație duală. De fapt, dualitatea fiind o iluzie, putem constata că în mod unitar, noi ne aflăm și ne experimentăm în emanația directă a Luminii Divine. Iar această explicație nu mai face referire la un „interior” și „exterior”. Ca unealtă de limbaj însă și pentru a face mai ușor de înțeles și pentru minte anumite concepte, termenii de „Sine” și „sine” se pot dovedi de un real folos.
O chestiune specifică „sinelui” este identificarea cu trupul fizic. Încă de când Conștiința interacționează cu materia prin intermediului unui trup fizic, este acceptată eroarea „Eu sunt acest trup”. Aceasta este o eroare pe care o face toată lumea, și nu are niciun rost să ne blamăm pentru faptul că și noi am căzut în această capcană. Tot ce avem de făcut însă acum, mai ales că un astfel de mesaj intră în realitatea subiectivă, este să ne deschidem înspre adevăr și să acceptăm faptul că a crede că suntem trupul fizic este o limitare. Și să ne deschidem înspre a accepta că noi suntem de fapt câmpul Conștiinței însuși care este sinonim cu Iubirea și Viața.
Citatul de la începutul articolului zice așa: „Evenimentele care s-ar putea să servească Sinele cel înalt nu coincid întotdeauna cu dorințele ego-ului/sinelui, dar servesc un nevăzut și mai înalt scop al Sinelui real.”
Ego-ul are foarte multe „eu vreau” și este foarte atașat de o sumedenie de poziționalități și programe gunoi. Adevărul este însă că lucrurile decurg pentru a servi Sinelui și nu sinelui. Iar ceea ce servește evoluției Conștiinței, aproape de fiecare dată nu servește și ego-ului. Fiindcă ceea ce servește evoluției Conștiinței este ancorat în Adevăr, pe când ceea ce servește ego-ului este ancorat în falsitate.
Mai clar spus, ego-ul(sinele) s-ar putea să își dorească o mașină, dar Conștiinței(Sinelui) să îi servească absența mașinii. Ego-ul(sinele) s-ar putea să își dorească 1.000.000 de euro, dar Conștiinței(Sinelui) să îi servească 100.000 de euro. Și exemplele ar putea continua.
Acceptarea însă a acestui adevăr nu înseamnă limitare. Se prea poate și ca ego-ul(sinele) să își dorească 1.000.000 de euro, iar Conștiinței(Sinelui) să îi servească 10.000.000 de euro. Nu putem ști niciodată. Ce putem însă ști este că e esențial pentru evoluție spirituală să ne deschidem și să cedăm toate dorințele personale(ale ego-ului/sinelui) direct Divinului. Este esențial să ne deschidem înspre a ne ceda viața la modul cel mai deplin posibil lui Dumnezeu. Fiindcă acolo ne așteaptă miraculosul și magia Vieții. Este esențial să ne deschidem înspre: „Facă-se Voia Ta”. Fiindcă asta ne deschide înspre a experimenta Iubirea spre armonia tuturor.
Ține minte: „Evenimentele care s-ar putea să servească Sinele cel înalt nu coincid întotdeauna cu dorințele ego-ului/sinelui, dar servesc un nevăzut și mai înalt scop al Sinelui real.”
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu