Există câteva lucruri experimentate în ultimii ani despre care a venit momentul să fie scrise niște rânduri. Este un articol care nu are o temă specifică, ci este mai degrabă o scrisoare către cititori. Citind printre rânduri, pot fi extrase și anumite recomandări care susțin evoluția spirituală. Însă intenția este aceea de a aduce clarificări cu privire la anumite aspecte care au făcut parte din procesele subiective a ultimilor ani, dar care nu au fost făcute publice în mod clar. Iar aceste câteva chestiuni vor fi împărtășite punctual într-o listă, mai jos:
1. Sunt deja câțiva ani de când unii dintre cititori au trimis pe e-mail o anumită observație. Iar celor care au trimis această observație, li s-a răspuns. Însă acum clarificarea este făcută pentru toată lumea.
Sunt oameni care urmăresc articolele de pe Fii Împlinit din primul an de existență al blog-ului, și încă sunt aici. Acestor cititori fideli le mulțumesc că sunt aici. Însă aceeași cititori fideli au observat la un moment dat o schimbare de stil în scris. Au observat că s-a trecut de la a scrie la persoana I, la articole scrise la persoana III. Stilul a devenit din personal, impersonal. Iar ca să fie clar, va fi luat un exemplu. În loc să fie scris: „Când eu mergeam cu mașina”, a început să fie scris: „Când autorul acestor rânduri mergea cu mașina”.
Odată cu această diferență de stil în scris au apărut întrebările: „De ce așa?”, „Simt că nu mai interacționez cu un om”, „Cum adică: <<Când autorul acestor rânduri…>>, dar cine este autorul acestor rânduri, nu ești tu?”, „Sunt scrise prin channeling articolele?”. Pe lângă asta, oameni binevoitori de marketing sau din domeniul copywriting-ului au trimis e-mailuri în care ideea era de mustrare și atenționare că se încalcă regula 1 de marketing și copywriting, și anume scrisul la persoana I, scrisul care reflectă faptul că mesajului i se adresează unui singur om și nu mai multora.
Celor care aveau întrebări, li s-a răspuns. Iar celor care nu aveau întrebări, li s-a mulțumit pentru efortul de a trimite un mesaj sincer pe e-mail.
Ideea este că această schimbare de stil a intervenit fără ca să vrea vreun „eu” asta. Și a intervenit fără ca să existe vreo strategie în spate. Ci a intervenit fiindcă, de spiritualitate a fost interesat autorul acestor rânduri, spiritualitate a primit! 🙂
În sensul că, orice școală autentică de spiritualitate, invită studentul spiritual înspre transcenderea ego-ului. Asta presupune recunoașterea acționatorului din spatele acțiunilor drept iluzie. Presupune transcenderea iluziei individualității și recunoașterea ca fiind singura Conștiință. Și presupune recunoașterea faptului că ego-ul nici măcar nu este o formațiune energetică, ci este o fantasmă în care umanitatea crede, dar care nu poate fi localizată energetic oricât ar căuta-o cineva. Transcenderea ego-ului presupune inclusiv recunoașterea gânditorului din spatele gândurilor ca fiind o iluzie. Același lucru fiind valabil și pentru decidentul din spatele deciziilor, care este tot o iluzie.
Iar chestiunea care s-a prezentat a fost aceea că, după ce prin exercițiu, diverse practici și meditații, toate acestea au fost trăite și conștientizate clar, în scrisul acestor articole a apărut întrebarea: „Care <<eu>>, să vorbească cu care <<tu>>?”. Fiindcă atât „eu”, cât și „tu” nu sunt altceva decât iluzii derivate din ego. De fapt Adevărul este cel al Unității Conștiinței. Și pentru încă o dată se simte a fi spus: „Spiritualitate s-a dorit, spiritualitate s-a primit!” 🙂
Dintr-o dată, a scrie: „Astăzi am scris un articol din care tu vei învăța X, Y și Z” a început să sune spart. Fiindcă a scrie: „Astăzi am scris”, are în spate prezumția că acel scris a fost făcut de un „eu”. Ceea ce este fals. Poftim nedumerire. A scrie: „…din care tu vei învăța”, are în spate prezumția că un „tu” diferit de un „mine” chiar ar exista. Ceea ce este iarăși fals.
Și nedumeririle de acest gen au continuat zi după zi și săptămână după săptămână, până când, în acest moment lucrurile s-au mai așezat, și s-a simțit a fi scris un articol despre asta.
Până la urmă în scris, ca să nu sune spart, s-a rămas la varianta de scris impersonal. A spune în acest moment că: „Eu nu mai am ego” este și un non-sens și un paradox și o prostie. Ideea este aceea că părți din iluzie încă rulează, iar alte părți din iluzie au fost cedate. Acele părți din iluzie cedate oferă frânturi de claritate cu privire la Unitate, și absența gânditorului din spatele gândurilor sau absența decidentului din spatele deciziilor.
Trăitul în societate pune însă presiune pe energizarea anumitor părți din iluzie. Ar fi un dialog suprarealist, să aibă loc o întâlnire cu un avocat de exemplu, și în loc să intervină un dialog la persoana I, să intervină unul la persoana a III-a. Iar odată intrat în biroul avocatului să apară gândul: „Șoferul acestei mașini care a făcut deplasarea până în acest birou, a întâmpinat foarte mult trafic pe traseu”, asta în loc să apară gândul rostit: „Am prins trafic și de asta am întârziat, iartă-mă”.
Fiindcă avocatul săracul, nu are nicio vină că spiritualitate s-a dorit, spiritualitate s-a primit. Și nu are nicio vină că acum este experimentată conștientizarea faptului că nu este niciun individ prezent acolo, ci este Conștiința Unitară care se folosește de un trup fizic pentru o anumită experiență în materie. Așa că intervine adaptarea și se vorbește la persoana I, numai că odată cu asta se și reenergizează părți din iluzia ego-ului. Ei bine, această adaptare a luat 2-3 ani de timp liniar până când astăzi, să se simtă că poate fi scris un articol despre ea.
Nu e distractiv deloc ca după o sesiune intensă de meditație, identificarea cu individul să fie practic inexistentă, iar toți oamenii din jur să se raporteze la tine în continuare ca la un individ. Dacă o postură de non-identificare cu ego-ul este păstrată, intervine imposibilitatea de a funcționa în societate. Dacă o funcționare în societate continuă, părți din iluzia ego-ului se cer reenergizate. Și nu este vorba despre o decizie de luat. Fiindcă decidentul din spatele deciziilor este o iluzie. Decizia se prezintă spontan și autonom, așa cum este armonios să se prezinte. Iar decizia a fost ca în cadrul articolelor, atunci când subiectul abordat este spiritualitatea însăși, să se păstreze un stil impersonal. Fiindcă, chiar și dacă parțial este prezentă iluzia ego-ului, ego-ul tot o iluzie rămâne. Iar ce căutăm noi ca studenți spirituali este o apropiere de Adevăr. Adevărul fiind acela că „eu” și „tu” sunt iluzii întreținute din ego, schimbarea de stil în scris a intervenit.
Toate aceste idei sunt scrise acum nu fiindcă vrea vreun „eu”. Ci fiindcă acesta este potențialul infinit armonios care se prezintă spre a fi experimentat.
2. Un alt lucru care s-a schimbat de-a lungul anilor este Intenția din care sunt scrise articolele. Să nu uităm că acest blog a fost lansat în 2013, deci au trecut aproape 10 ani de atunci.
Inițial erau scrise articole și din dorințe. Și da, nu era o singură dorință, ci mai multe. Printre acestea se pot enumera: dorința ca articolul să aibă cât mai multe share-uri și like-uri, dorința de a fi cât mai popular, dorința de a ajunge la cât mai multă lume, dorința de a primi comentarii pozitive, dorința de a demonstra ceva cuiva prin ceea ce este scris, dorința de a avea cât mai mulți abonați.
Ulterior s-a prezentat dorința de a scrie în așa fel încât să vând cărți, cursuri și multele altele. Dorințe, peste dorințe, peste dorințe. În permanență a existat, în spatele fiecărui articol, Intenția de a fi de folos celui care citește. Aceasta a fost și este Intenția reală tot timpul. Însă Intenția nu e dorință. Iar spiritualitatea ne învață cu blândețe, prin intermediul maeștrilor, că dorințele nu fac decât să perpetueze suferința. Prin urmare, pe rând toate aceste dorințe au fost cedate. Și în cele din urmă, tot pe sistemul: „spiritualitate s-a dorit, spiritualitate s-a primit”, a intervenit o conștientizare.
Iar această conștientizare este aceea că, este ego-ul cel care se pune într-o poziție de superioritate și consideră că îi ajută pe ceilalți. Și că de fapt, eventualul ajutor intervine spontan și autonom atunci când decide Câmpul, și nu atunci când se presupune că ar decide ego-ul. Pe lângă asta, chiar dacă focusul societății în ansamblu este pe acțiune, de cele mai multe ori acțiunea are un impact nesemnificativ și nedecisiv asupra unui fenomen experimentat.
De fapt, chestiunea esențială pe care o putem face pentru umanitate este să ne creștem nivelul de Conștiință experimentat subiectiv. Nu individual, fiindcă nu ego-ul are nivel de Conștiință. Ci, local, este experimentat un anumit nivel de Conștiință. Cu cât local este experimentat un nivel de Conștiință mai mare, cu atât impactul asupra societății și umanității în general este mai mare.
Cu alte cuvinte, odată cu cedarea tuturor dorințelor asociate scrierii de articole, s-a prezentat și întrebarea: „Păi, de ce ar mai fi scrise articole?”. Se pare că răspunsul este acela că în absența oricărui scriitor în spatele scrierii, în absența oricărui gânditor în spatele gândurilor, în absența oricărui decident în spatele deciziilor, și în absența oricărui acționator în spatele acțiunilor, totuși acesta este lucrul infinit armonios care se prezintă spontan și autonom spre a fi experimentat. Și dacă este, se petrece. Asta e singura explicație. Altfel, scrierea acestor articole ar fi încetat de mult.
Pe calea aceasta a spiritualității apar și foarte multe dubii. A fost învățat în timp ca toate aceste dubii să fie cedate direct lui Dumnezeu prin Letting go. Însă atunci când dubiile se prezintă, ele tind să fie relativ chinuitoare. Depinde cât de repede este găsită disponibilitatea subiectivă de a le ceda, și cât de mult apare impulsul de a lupta cu dubiul.
În cadrul acestor dubii se prezintă tot felul de gânduri cum ar fi: „Dacă ți se pare că lumea spirituală este cum este, și de fapt nu e așa, și îi mai înveți și pe alții” sau „Dacă să crezi că experimentezi nivelul de Conștiință pe care îl experimentezi este de fapt o capcană a ego-ului, și nu ești nici de departe acolo?”, și ar mai putea fi înșirate sute de alte dubii.
Totuși, cu dubii sau fără, tot este o ciudățenie faptul că articole continuă să apară și o astfel de muncă este în continuare experimentată. De ce? Fiindcă dacă dubiile sunt adevărate, atunci logic ar fi ca astfel de articole să nu mai fie scrise. Dacă dubiile sunt false, atunci oricum ajutorul este oferit umanității prin puterea Câmpului însuși, prin urmare logic ar fi ca astfel de articole să nu mai fie scrise. Faptul că ele continuă să apară, este probabil derivat din faptul că impersonal, așa este armonios să se petreacă.
Studentul spiritual este invitat să rețină că ajutorul spiritual pe care îl oferă celorlalți are foarte puțin de-a face cu acțiunile specifice planului fizic. Și tot foarte puțin are de-a face și cu ce îi învață pe alții. Fiindcă asta este specific planului mental. Studentul spiritual și/sau maestrul spiritual ajută umanitatea prin ceea ce este, și nu prin ceea ce face sau spune. Este direct Câmpul care lucrează, și nu individul. Într-un cartier unde se află un singur om care experimentează un nivel de Conștiință de peste 540, rata criminalității este mult redusă. Și asta fără ca să fie făcut nimic. Ci prin simpla prezență a Câmpului.
Așadar aceste articole pur și simplu apar, și sunt mărturisite și observate în timpul apariției lor. Nu există vreo dorință în spatele lor. Și chiar și a crede că ele ajută cititorul este parțial o amăgire. Cu toate că, probabil pentru acest minim ajutor, tind aceste articole să continue să apară în existență. În mod real nu există niciun „eu” care să „decidă” să le scrie. Ajutorul spiritual real este oferit dincolo de acțiuni și dincolo de minte, direct prin Puterea Câmpului Conștiinței însuși.
3. Un alt lucru despre care nu s-a scris încă public este decizia de a închide secțiunea de comentarii pe site. A fost o oportunitate fantastică de a conștientiza o sumedenie de lucruri despre judecată. Este foarte ușor să trecem prin filtrul unor poziționalități mentale experimentate subiectiv, ceva ce observăm și despre care, în esență, putem afirma cel mult că este.
Au fost primite e-mailuri în care ideea era: „Nu vrei să îți mai critice nimeni textele. Te-ai închis într-un turn de fildeș”. De asemenea, unii oameni au simțit că sunt îndepărtați, sau că le pun pumnul în gură. Au existat zeci de idei pe care le-am auzit despre această anulare a posibilității de a lăsa comentarii sub articole.
De fapt, lucrurile sunt foarte simple. Secțiunea de comentarii devenise un spațiu de rulat păreri și opinii și un spațiu care muta atenția de pe ceea ce este esențial, și anume textul articolului. Părerile și opiniile sunt de fiecare dată ale ego-ului. Prin urmare, sub articole care invitau înspre transcenderea ego-ului, era exersată întărirea ego-ului. Și observat fiind acest lucru, s-a prezentat decizia de închidere a secțiunii de comentarii. Nu este fiindcă autorul acestor rânduri nu ar vrea să îi fie criticate textele. Pot să fie criticate, că oricum nu se simte posesivitate față de ele, și oricum textele apar spontan și autonom. Și nu este nici pentru a le pune pumnul în gură cititorilor. Oricine dorește poate să scrie pe cosmin@fiimplinit.ro, și răspund cu drag. E drept că uneori trec și câteva săptămâni, până la o lună, până ce răspund la un e-mail, dar asta este fiindcă există foarte multe proiecte în desfășurare și care necesită parte din atenție și energie.
4. În ultimul rând, în această scrisoare pentru cititori se mai simte a fi făcut un anunț. Acesta este că, pe o perioadă nedeterminată, nu se vor mai publica episoade noi în cadrul proiectului „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”. Asta nu înseamnă că la un moment dat nu vor putea fi reluate. Dar pentru moment, ne oprim aici.
În schimb însă, săptămâna aceasta încep filmările la o emisiune care are potențialul de a ajunge și pe TV, dar care în mod sigur va ajunge pe un canal de YouTube de unde va fi adresată invitație de urmărire. Deci nu are loc o dispariție completă „de pe sticlă”(cum s-ar spune), ci doar oprim temporar episoadele din proiectul de podcast și le începem pe cele de format TV. Când vor fi publice, vei fi anunțat în mod sigur.
Este o scrisoare lungă, dar s-a simțit a fi spuse aceste lucruri. Dacă tot mesajul este citit „printre rânduri”, pot fi ușor deduse și observate și o sumedenie de recomandări care țin de evoluție spirituală. Totul este să ne deschidem înspre a le observa, fiindcă ele sunt acolo. Ne auzim în continuare și în Academia Fericirii, ședințe 1 la 1, și în cadrul altor proiecte care stau să apară. Și ne auzim și cu articole pe blog și newsletter cu o periodicitate săptămânală în Intenție, periodicitate care mai are uneori de suferit în practică, dar ne deschidem înspre a accepta că totul este perfect așa cum este și are loc la momentul potrivit.
Pe curând!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu