Există o legătură subtilă între gânduri, emoții și realitatea pe care o experimentezi și o consideri exterioară. De fapt interiorul și exteriorul reflectă o perspectivă duală, însă această dualitate se poate dovedi uneori o unealtă necesară pentru a face încă un pas pe calea evoluției.
Omul cufundat în iluzie percepe inițial realitatea ca influențându-l, punându-i bețe în roate sau dăruindu-i cu noroc câte o bucurie pe ici pe colo. Din acest punct, de obicei nu poate fi făcut direct saltul spre o perspectivă non-duală asupra lumii, cu toate că s-au mai văzut și astfel de cazuri. De cele mai multe ori însă intervine o tranziție ușoară, tranziție în cadrul căreia se înțelege mai întâi că cineva poate acorda mai mult credit interiorului. Substratul invizibil interior este perceput puțin câte puțin ca fiind sursa care face ca realitatea externă să fie ceea ce este.
Dintr-o dată noțiunile de noroc și ghinion sunt percepute ca iluzorii, iar omul înțelege că dacă în interior este armonie, în exterior va fi de asemenea experimentată armonie.
Universul se dovedește însă de multe ori paradoxal pentru minte. Și chiar dacă inițial se face tranziția dinspre „exteriorul mă influențează” înspre „starea mea internă dă natura realității externe”, când acest principiu este deplin integrat, omul s-ar putea să conștientizeze că și prea mult control aduce un deserviciu, fiindcă echilibrul și moderația sunt de fapt companioni esențiali pe drumul evoluției.
Prin urmare acest articol te invită să vezi tranziția dinspre „exteriorul mă influențează” înspre „starea mea internă dă natura realității externe” ca fiind un pas intermediar. Un pas frumos, util, corect, adevărat, dar totuși un pas intermediar spre postura în care îți dai voie să curgi la modul deplin împreună cu viața, renunțând treptat la orice urmă de opoziție, luptă, încrâncenare, proces în care permiți practic sinelui individual iluzoriu să se dizolve în iubirea și armonia Întregului.
Oricât de intermediară zicem și știm noi despre această conștientizare că este, nimeni nu îi neagă esențialitatea, utilitatea și nu spuneni nimeni că nu ar fi așa sau că principiul nu ar funcționa.
Și asta fiindcă într-adevăr așa este. Titlul acestui articol este un citat din cartea „Tu ești placebo” de Joe Dispenza și spune că schimbând starea ta internă, poți schimba realitatea ta externă.
Obișnuiesc să le spun oamenilor care mă urmăresc că, dacă o informație apare acum în realitatea ta, înseamnă că exact acum era momentul în care aveai nevoie de ea.
Prin urmare indiferent de punctul în care te afli acum, și indiferent cât de smerit sau cu câtă aroganță abordezi evoluția, ia-ți câteva secunde și întreabă-te sincer: „Care este motivul pentru care apare acum această informație în viața mea? La ce îmi este de folos să știu sau să îmi reamintesc acum despre asta?”.
Spuneam însă în începutul articolului că există o legătură subtilă între gânduri, emoții și realitatea externă experimentată în toate formele sale.
A existat un interval destul de mare în viața mea în care m-am tot întrebat de unde vin gândurile și ce sunt emoțiile. Era clar că o legătură între gânduri, emoții și realitatea experimentată există. Era clar că energia gândurilor modelează materia, dar nu era deloc clar ce anume și cum sunt modelate gândurile la rândul lor.
Până la urmă lucrurile au devenit clare. Ce ești invitat este să nu te îngrijorezi foarte mult dacă informațiile pe care urmează să le citești nu prea au sens. Așa cum era scris și adineaori, nu poate veni nimic înspre tine care să nu îți fie util acum. Așa că indiferent ce va stârni în tine rândurile următoare, acceptă lucrurile așa cum sunt și mergi mai departe. Nu îi permite minții să te blocheze și limiteze. Citește doar cu deschidere și amintește-ți că în interiorul tău, Sinele știe deja și trăiește acest adevăr. Așa că dacă disponibilitatea de a fi deschis apare, atunci și o înțelegere de dincolo de cuvinte poate interveni.
Așadar, de unde apar gândurile? Gândurile apar prin ele însele din vid. Nu există niciun tu care să le genereze. Este clar că gândurile sunt totuși experimentate în minte. Cu toate acestea, nu tu le-ai generat, ci ele vin conform multor factori care nu vor fi amintiți în acest articol. Asta nu înseamnă însă că tu nu ai fi responsabil pentru gândurile experimentate. Suntem responsabili pentru tot ceea ce gândim, însă armonia mentală se obține prin a te recunoaște drept cel care observă mintea, prin a te recunoaște ca fiind Sinele de dincolo de minte și trup, Sinele care observă și experimentează o minte și un trup.
Partea cu gândurile este lămurită. Mai rămâne partea cu emoțiile. Ce este o emoție? Cumul de gânduri. Dacă un gând ar fi o bomboană, atunci un bol plin cu bomboane ar fi o emoție.
Cert este că gândurile experimentate dau natura realității. Emoțiile experimentate, dat fiind faptul că emoțiile sunt structuri alcătuite din gânduri, au și ele o influență asupra a ceea ce este experimentat. De aceea spune Joe Dispenza că schimbând starea ta internă, poți schimba realitatea ta externă.
A mai rămas însă o singură nedumerire. Iar aceasta poate fi enunțată așa: „Cum anume schimb starea mea internă? Sunt de acord că schimbând-o aș putea experimenta o altă realitate, dar cum schimb starea? Pare foarte greu de schimbat.”
În realitate nu este chiar așa greu de schimbat în cazul în care folosești cea mai simplă și eficientă metodă. Iar cea mai simplă și eficientă metodă este antrenarea capacității de observare. Observă, observă și iar observă, până când și inclusiv cel care observă se dizolvă în câmpul conștienței și prezenței însăși.
Dacă de fiecare dată când apare un gând sau o emoție, tu îți vei da voie ca prin antrenament să fii cel care le observă și le permite să curgă fără a dezvolta un atașament în raport cu acestea, atunci vei putea schimba starea ta internă. Aceasta este cea mai simplă și eficientă metodă. Și nu uita că, odată schimbată starea internă, poți schimba realitatea ta externă.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu