Prin acest articol mă adresez în special acelor persoane care se declară creștin-ortodoxe, creștine de orice fel, sau membre ai unui cult care acceptă ca material de lucru și vechiul testament. Probabilitatea de a te afla în una din categoriile enumerate mai sus este pentru tine mai mare de 90%. Asta conform datelor statistice de la recensământ.
Dacă nu te afli totuși în una din categoriile de mai sus, iar pentru tine vechiul testament nu are niciun fel de relevanță, te invit să citești totuși articolul. Sunt șanse mari să ți se pară interesant.
Înainte de a intra în subiect am o recomandare pentru tine: Pune sub semnul întrebării tot ceea ce citești.
Așa cum sunt sigur că știi deja, există în vechiul testament printre cele zece porunci, o poruncă care este de fapt o propoziție scurtă: „Să nu ucizi!”. Și mai are și un semnul exclamării la final(pentru eleganță). O poți găsi în Deuteronomul capitolul 5, versetul 17. Deasupra ei mai sunt niște porunci, sub ea alte porunci. Te fac atent și asupra acestui aspect pentru că are relevanță pentru ceea ce urmează să citești.
Scopul acestui articol este acela de a te face pe tine să înțelegi o idee simplă. Poate ai auzit de zeci de ori pe parcursul vieții tale că există o poruncă care îți spune: „Să nu ucizi!”, dar nu te-ai gândit niciodată la ea dintr-un anumit unghi. Ideea simplă pe care te invit să o accepți este următoarea: „Dacă tu mănânci carne, nu respecți cele 10 porunci.”
Acesta nu este un articol despre beneficiile vegetarianismului sau despre studiile științifice conduse de T. Colin Campbell, cel care a demonstrat că zeci de boli pot fi vindecate sau ameliorate prin renunțarea totală la alimentele de origine animală. Eu nu o să te îndemn niciodată să renunți la a consuma carne, chiar dacă eu nu mai consum carne de un an. Despre motivele mele, poți citi în acest articol: De ce nu mai mănânc carne. Acesta este în schimb un articol care să te pună puțin pe gânduri. Este un articol prin care îmi propun să te fac să te întrebi: „Alegerea de a mânca carne este a mea sau a unei societăți bolnave?” etc.
Dar să revenim la cele zece porunci, și în special la cea care spune…
Să nu ucizi!
Și poate îți amintești că te-am făcut atent mai sus asupra faptului că această poruncă este undeva la mijloc între cele zece. De ce am făcut asta? Hai să ne uităm puțin aleator la o parte din celelalte porunci.
De exemplu, fix înainte de porunca care îți spune să nu ucizi, o avem pe următoarea: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să trăieşti ani mulţi şi să-ţi fie bine în pământul acela, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ţie.” sau, dacă ne mai uităm pe pagina din Biblie mai găsim o alta: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ.”
De ce am adus în discuție și aceste porunci? Pentru a observa că ele conțin o grămadă de cuvinte și explicații spre deosebire de porunca care face subiectul articolului, și anume: „Să nu ucizi!”. Asta sugerează faptul că nu din lipsă de tuș, Moise a scris prin inspirație divină doar 3 cuvinte, și nici pentru că a început să îl doară mâna de la cum bătea cu dalta în piatră. Sunt 3 cuvinte, pentru că asta era tot ce se dorea transmis. În cadrul celorlalte două porunci amintite mai sus, prima dintre ele are 34 de cuvinte, iar a doua 25. Crezi că era așa complicat ca poruncii „Să nu ucizi!” să i se mai adauge un singur cuvânt prin care să i se dea o nuanță? Nu era nevoie decât de un singur cuvânt. Porunca putea suna așa: „Să nu ucizi oameni!”. În această situație, dacă tu ai fi mâncat carne, ai fi continuat să respecți cele zece porunci.(presupun că nu ești canibal) În situația dată însă, dacă mănânci carne, nu poți afirma despre tine că respecți cele zece porunci.
După cum ți-am mai spus în nenumărate rânduri, acest fapt nu este unul bun sau rău, moral sau imoral, de dorit sau de nedorit etc. Tu poți să faci orice alegere vrei. Invitația mea permanentă este aceea de a deveni conștient de alegerile tale și de a-ți asuma consecințele. Eu te invit doar să accepți că dacă mănânci carne, nu respecți cele 10 porunci. Atât. Te invit să accepți o realitate. Eu nu te invit să tragi și concluziile care derivă de aici, ci doar să accepți un adevăr. Mănânci carne, încalci porunca „Să nu ucizi!”.
Explicația unei obiecții
„Cosmin, dar eu nu ucid când mănânc carne pentru că îmi cumpăr carnea de la super-market. Altcineva s-a ocupat deja de asta, iar eu nu am comis acțiunea de a ucide.”
Acest tip de obiecție, mi se pare o lipsă de înțelegere cruntă a Universului energetic în care trăiești.
Hai să luăm următorul exemplu:
„Să presupunem că tu ai avea foarte mulți bani. Iar una din plăcerile tale ar fi să vezi oameni morți. De fiecare dată când ai vedea undeva un om mort ai fi în culmea fericirii. Acest fapt îți produce o atât de mare plăcere încât ai început să plătești pentru a-ți fi aduși în fața ta oameni morți. Iar criminali plătiți fac asta pentru tine. Se duc aleatoriu în orașe, împușcă oameni, și ulterior ți-i aduc ție. Tu îi plătești consistent pentru asta, iar treaba merge de minune”
Am o întrebare pentru tine: „Ești tu criminal? Sau sunt cei care ucid pentru a primi bani de la tine?” Un răspuns firesc pe care mă aștept să mi-l dai este acela că atât tu cât și cei care ucid alți oameni pentru banii tăi sunteți părtași în mod egal la crimă. Și așa și este.
Între timp însă ți s-a dus vestea, și oameni pe care nu îi cunoști vin la conacul tău și îți aduc cadavre așteptând ca tu să îi recompensezi pentru asta. Iar tu o faci de fiecare dată când vrei să simți plăcerea că încă un om a murit datorită ție. Prin mentalitatea ta criminală tu ai determinat alți oameni să ucidă în speranța că îi vei recompensa. Iar uneori, chiar îi recompensezi.
Acum să revenim la viața ta reală. Dacă ești consumator de carne, tu ești cel care are o sumă de bani. Nu atât de mulți bani ca în alegoria de mai sus, dar ai o sumă de bani. Iar prin mentalitatea ta de consumator de carne, i-ai determinat pe niște măcelari să ucidă în eventualitatea că tu îi vei recompensa pentru asta cumpărând carnea animalelor pe care ei le-au ucis. Și acum îți adresez aceeași întrebare pe care ți-am adresat-o și mai sus și care bineînțeles că trebuie să aibă același răspuns din partea ta: „Ești tu criminal? Sau sunt cei care ucid pentru a primi bani de la tine?” Răspunsul firesc este că amândoi sunteți părtași la crimă.
Închei articolul amintindu-ți pentru încă o dată că nu l-am scris pentru a te face pe tine să nu mănânci carne. Intenția pe care am avut-o eu atunci când am scris articolul este de fapt un îndemn spre o viață trăită conștient. Alegerile tale, sunt numai ale tale și nu îmi propun să intervin în niciun fel asupra lor. Le respect oricare ar fi ele. Invitația mea este însă aceea de a face alegeri în cunoștință de cauză și asumându-ți consecințele. Ca și ultim gând te invit să treci prin filtrul propriei conștiințe și prin filtrul propriei inimi, ceea ce ai citit. Gândește liber, și trăiește conștient!
Cu recunoștință,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
