Privind în jur se poate observa cum oamenii intră foarte ușor într-un tipar al vinovăției. Uită-te la cei din jur când mănâncă „ceva bun”. Aproape că îți va fi greu să găsești pe cineva care să se bucure de moment dintr-o stare de prezență fără a se simți vinovat. Dincolo de acest aspect, vina este pretutindeni, și întreținând-o și tu la rândul tău, nu faci altceva decât să te depărtezi de lumină și adevăr.
Poate ai auzit și tu expresia „plăcere vinovată”. De-a lungul sutelor de ani, ego-ul a creat și întreținut acest program în care plăcerea este asociată cu vinovăția. Cu alte cuvinte, am fost și suntem învățați(împrumutăm din mentalul colectiv) că, dacă ceva produce plăcere, ar cam trebui să ne simțim vinovați pentru asta. Acest program produce o ruptură majoră în interiorul ființei umane.
Însă pe lângă asta, există situațiile simple de peste zi. Ți-e poftă de un covrig, îl mănânci cu vină fiindcă știi că îngrașă. Ți-ai propus să te ții de o anumită formă de activitate fizică. Dacă nu o faci, te simți vinovat că nu ai făcut ce ți-ai propus, iar dacă o faci, te simți vinovat că nu ai făcut destul. Ți-ai trecut în agendă 10 lucruri pe ziua de astăzi, și ai făcut doar 9. Iată alt motiv pentru a te simți vinovat. Asta în condițiile în care, fie vorba între noi, peste 90% din oamenii care folosesc o agendă nu fac toate lucrurile trecute în ea în fiecare zi.
Vină, vină și iar vină. Din punctul de vedere al ego-ului, aproape orice activitate, gest sau gând poate fi însoțit de vină. Și asta indiferent dacă îl faci sau nu îl faci. Dacă nu îl faci, te simți vinovat fiindcă nu l-ai făcut. Iar dacă îl faci, te simți vinovat că nu l-ai făcut „cum ar fi trebuit”, că nu ai făcut „destul” și tot așa.
Omule ființă Divină, Spirit întrupat care ai ales să ai o experiență în acest plan, entitate născută din iubire și pentru iubire, când ai ajuns să te lași păcălit de iluzia acestui program al vinovăției și să te depărtezi astfel tot mai mult de lumină?
Acest articol există pentru a-ți reaminti că toată povestea aceasta a vinovăției pe care o simți și o trăiești în realitatea ta subiectivă, nu dă satisfacție nimănui cu excepția ego-ului. Vina este întreținută de programele „nu sunt destul” și „nu merit”. Dacă un om simte că nu este destul, se va simți vinovat în permanență. De asemenea, dacă cineva simte că nu merită, emoția vinii apare imediat.
Acest lucru poate fi observat foarte ușor prin oferirea unui dar cuiva care simte că el nu merită experiența respectivă. Vina apare instantaneu.
Vina este o emoție atât de ciudată fiindcă, până și în situațiile în care să zicem că ai greșit, tot nu ajută cu nimic să te simți vinovat.
Cuvântul greșeală este destul de alunecos, așa că se simte a-i fi oferită o definiție subiectivă.
Tu ești Spirit întrupat. Iar la nivel de Spirit, ești în proporție de 100% lumină, iubire și compasiune. Așadar unde încape greșeala aici?
Venind în acest plan, tu uiți mai multe lucruri, iar această „uitare” face pe undeva parte din jocul vieții. Uitând, ajungi să te confunzi cu iluzia formei și a gândurilor. Și ajungi să te consideri trupul fizic, gândurile sau emoțiile, când de fapt tu nu ești nici una din toate acestea.
Ceea ce în termeni generici este numit „greșeală” nu este altceva decât o reflexie a faptului că tu ai uitat cine ești cu adevărat. Adică ai permis unui comportament sau gând plecat din ego să ruleze, fără ca tu(Spirit) să fii suficient de prezent pentru a-i tăia rădăcinile și a sădi în loc iubire.
Însă, așa cum era spus și cu câteva paragrafe mai sus, chiar și într-o astfel de situație în care nu ai fost suficient de prezent pentru a permite iubirii care ești să radieze, vina tot nu ajută cu nimic. A trimite iubire și iertare înspre programul gunoi, comportamentul sau gândul care au condus la o anumită situație, soluționează conflictul. Vina nu face altceva decât să întrețină acest conflict în continuare.
Așadar, iată că o posibilă soluție reiese deja din paragraful anterior. Totuși, pentru ca să nu încapă nicio urmă de neclaritate, acest articol se va încheia cu un proces pe pași care te ajută să te eliberezi de emoția vinovăției pentru a trăi o viața cât mai aliniată iubirii care ești. Iată pașii:
1. În primul rând conștientizează prezența vinovăției. Tot ego-ul este cel care se poate revolta foarte ușor și să spună: „Ce sunt tâmpeniile acestea? Eu nu mă simt vinovat. Nu am niciun fel de problemă! La mine totul e roz”. Astfel de reacții apar fiindcă în majoritatea cazurilor vina este întreținută și rulată inconștient. Oamenii se simt vinovați, dar nu sunt suficient de prezenți pentru a conștientiza asta. Se întâmplă să spui că ai o stare proastă sau „te simți nașpa”, dar nu îți e clar că e vina acolo care rulează. Nu spune nimeni că de fiecare dată e vorba de vină, dar de foarte multe ori este vorba despre această emoție.
Așa că în primul rând conștientizează emoția. Exersează și cultivă starea de prezență, fiindcă numai așa îți va deveni perfect clar când vina apare și o vei conștientiza ca atare.
2. Amintește-ți că sursa acestei emoții nu se află nicăieri altundeva decât în ego sau minte. Emoția, oricare ar fi ea, este un cumul de gânduri. Același lucru este valabil și pentru vină. Adu-ți aminte și că a te simți vinovat nu rezolvă nimic. Se prea poate să recunoști că ai greșit, conform definiției dată greșelii undeva mai sus. Pentru a corecta greșeala conectează-te la câmpul iubirii și iartă dezlegând astfel lanțurile și funiile prin care ții prizonieră esența a ceea ce ești.
3. Iar în pasul trei renunță la a mai te simți vinovat sau aplică tehnica Letting Go pe emoție. A aplica Letting Go presupune ca din postură de observator să lași emoția să își urmeze cursul fără a o bloca prin reprimare, suprimare sau exprimare. Acest proces în care permiți emoției să își urmeze cursul nu este neapărat unul plăcut, dar este cu siguranță eficient așa că ești invitat să îl aplici și să citești eventual mai multe despre el în cărți precum: „Letting go – David R. Hawkins”, „Experimentul renunțării – Michael Singer” sau „Outrageous Openness – Tosha Silver”.
Alege așadar intenția de a renunța la vină pentru a te bucura deplin de viață. Ce să faci în schimb? Iartă, iubește și fii recunoscător!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu