Există două mari chestiuni care provoacă suferință și limitează o posibilă experiență expansivă a Spiritului. Iar acestea sunt atașamentul și aversiunea sau repulsia puternică față de ceva. Atașamentul și repulsia, nu sunt desigur singurii factori care întrețin suferința, dar prin eliberarea de atașament și repulsie, oricine se poate simți mai liber și împăcat cu experiența zilnică de viață.
Interesant este că oricine se poate elibera de atașament și repulsie renunțând la toată lista atât de „Îmi place” cât și de „Nu îmi place” cu privire la un subiect specific. Asta pentru că atașamentul este de obicei susținut și scos la iveală de tot ceea ce urmează după fraza „Îmi place”, iar repulsia este susținută și scoasă la iveală de tot ceea ce urmează după fraza „Nu îmi place”.
Când renunți la tot ce îți place cu privire la un anumit subiect specific, dar și la tot ce nu îți place cu privire la acel subiect, tot ce mai rămâne este experiența directă a unei realități care este așa cum este. Fiindcă totul este așa cum este, încadrându-se armonios în peisajul Universal. Situațiile, obiectele sau oamenii, nu sunt într-un fel sau altul. Toate acestea doar sunt. Asociind situațiilor, obiectelor și oamenilor o listă de „Îmi place” și de „Nu îmi place” se dă naștere atașamentelor și repulsiei, iar odată cu asta suferința este experimentată.
Tu nu ești însă aici pentru a suferi. Ci ești aici pentru a îmbogăți Întregul cu experiențe. Experiențe care pur și simplu sunt. Și sunt în absența oricăror adjective. Desigur că adjectivele pot fi adăugate. Dar odată cu asta vine la pachet și suferința.
Ce se simte a preciza clar este că acest articol te invită renunți atât la tot ce nu îți place cu privire la un subiect, dar și la tot ce îți place cu privire la subiectul respectiv. Păstrarea numai acelor lucruri care îți plac sau concentrarea în mod dedicat numai pe ce îți place, nu va avea efect de eliberare a suferinței fiindcă concentrarea pe ce îți place va conduce la întreținerea atașamentelor.
Exemple De „Îmi Place” Și „Nu Îmi Place” Pe Diverse Subiecte
Lista de mai jos pentru fiecare subiect în parte, nu reprezintă părerea autorului, ci este pur și simplu o listă de posibile exemple.
Politică
Îmi place că trăiesc într-un regim politic democratic
Îmi place că am posibilitatea să votez
Îmi place că există mai multe partide politice
Nu îmi place că oamenii care sunt în politică urmăresc un interes personal
Nu îmi place că cei pe care i-am ales nu își respectă promisiunile
Nu îmi place că oamenii se schimbă după ce au mai multă putere
Trup fizic
Îmi place că pot să mănânc alimente gustoase
Îmi place că am primit un trup fizic la naștere
Îmi place că am o vedere bună și nu am nevoie de ochelari
Nu îmi place că mă îngraș ușor
Nu îmi place că răcesc des
Nu îmi place că îmi cade părul
Partener de cuplu
Îmi place că am un partener de cuplu
Îmi place că partenerul meu de cuplu este frumos
Îmi place că partenerul meu de cuplu gătește
Nu îmi place că partenerul meu de cuplu nu face curățenie
Nu îmi place că partenerul meu de cuplu nu gătește
Nu îmi place că partenerul meu de cuplu consumă alcool
Atingerea de obiective
Îmi place să îmi setez obiective
Îmi place să mă laud cu realizările mele
Îmi place să fiu un om de succes
Nu îmi place că unele obiective nu se transformă în realitate
Nu îmi plac unii pași intermediari pentru realizarea unui obiectiv
Nu îmi place să aud alți oameni cum se laudă cu succesul lor
Toată această listă de „Îmi place” și „Nu îmi place” este pur exemplificativă. Rolul ei este acela ca cititorul să înțeleagă cum pe orice subiect specific, majoritatea oamenilor au o listă conștientă sau nu de lucruri care le plac cu privire la subiect și lucruri care nu le plac cu privire la subiect. Iar de aici derivă foarte multă suferință.
Schepsisul este că cineva poate renunța la toate preferințele și aversiunile cu privire la un subiect, iar în acel moment mai multă libertate este experimentată. În acel moment Spiritul nu mai este constrâns de limitări mentale și poate să se miște cât mai liber în materie.
Cum Poate Cineva Renunța La Lista De „Îmi Place” Respectiv „Nu Îmi Place”
1. În primul rând este necesar să existe o disponibilitate în această direcție. Nu oricine își dorește să nu mai experimenteze suferință. Suferința poate veni cu niște beneficii aparente la care cineva s-ar putea să nu fie încă dispus să renunțe. Dacă cineva suferă, s-ar putea ca ceilalți să se poarte mai grijuliu cu el, s-ar putea să primească mai multă atenție din partea celorlalți. Există o anumită plăcere în a suferi. Desigur că respectiva plăcere este rudă cu masochismul, iar beneficiile sunt doar aparente și false, nu sunt niște beneficii reale. Dar dacă cineva nu vrea cu adevărat să scape de suferință, atunci va continua să sufere.
2. Mai apoi, în cazul în care există disponibilitatea de a nu mai suferi, există două variante. În prima variantă, omul este invitat să aleagă un subiect aleatoriu. După ce subiectul este ales, omului i se recomandă să se întrebe: „Ce anume îmi place cu privire la asta?”. Și la nivel mental, ideile vor veni imediat una după alta. Cu fiecare idee care vine, se va detecta emoția asociată acelei frazări, și se va renunța la ea. Exact același lucru se face și în cazul întrebării: „Ce anume nu îmi place cu privire la asta?”. Se poate ca în funcție de subiect să fie necesare mai multe treceri prin proces. Într-un final însă omul se va regăsi în postura de a accepta subiectul respectiv asemeni unui fenomen care există în existență. Nici nu îi place, nici nu îi displace, ci îl ia la cunoștință. Odată cu asta o stare de libertate suplimentară este experimentată și deja suferința s-a diminuat în intensitate.
3. A doua variantă este ca răspunsul a întrebările: „Ce anume îmi place cu privire la asta?” și „Ce anume nu îmi place cu privire la asta?” să fie oferite în scris. Iar după ce listele sunt complete pentru fiecare întrebare în parte, se trece prin același proces, tăindu-se de pe foaie câte o frază pe rând, de fiecare dată când cel care face exercițiul a găsit în el disponibilitatea de a renunța la ea. Într-un final omul se va regăsi în postura de a accepta subiectul respectiv asemeni unui fenomen care există în existență. Fenomenul sau situația pur și simplu este. Nici nu îi place, nici nu îi displace, ci îl ia la cunoștință. Îl experimentează. Odată cu asta, o stare de libertate suplimentară este experimentată și deja suferința s-a diminuat în intensitate.
Renunță așadar la tot ceea ce îți place, dar și la tot ceea ce nu îți place cu privire la tot și toate și vei experimenta o stare de împlinire și pace autentică, suferința devenind ceva de domeniul trecutului.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu