Am decis să scriu o serie de articole despre realitatea subiectivă. Fiindcă mie mi se pare una dintre cele mai tari chestii despre care am citit vreodată în viața mea.

Și sincer să fiu, o fac pentru a mă distra și pentru a ne distra împreună. Desigur că vei și învăța o groază de lucruri utile dacă citești acest articol. Dar am vrut să știi că am ales acest subiect din pură plăcere.

Nu am nicio așteptare efectivă de la acest articol. Și nici de la următoarele pe această temă. Singurul lucru pe care îl știu este că o să mă simt armonios scriind(a început deja) și sper ca și tu să te simți armonios citind.

Dacă nu ai mai auzit niciodată despre conceptul de „realitate subiectivă” te invit să te ții bine să nu îți facă neuronii implozie. Dacă ești cât de cât familiarizat cu subiectul, atunci articolul va fi cu siguranță o experiență interesantă. Iar dacă trăiești aliniat principiilor „realității subiective” atunci mi-ar plăcea să interacționăm intens în secțiunea de comentarii. Și să mă ajuți chiar să explic principiul cât mai eficient cu putință.

Cum am luat eu contact cu ideea de realitate subiectivă?

De câțiva ani urmăresc un blogger senzațional din state. Numele lui este Steve Pavlina. Și acum vreo 3 ani am citit o serie de articole în care Steve vorbea despre realitatea subiectivă.

Dacă ai ajuns în acest punct și nu știi cu ce se mănâncă realitatea subiectivă, nu te îngrijora, voi explica curând.

Și după ce am citit eu seria respectivă de articole, mi-am dat seama că nu am înțeles nimic. Citeam cuvintele înșiruite în propoziții, dar creierul meu refuza să facă legătura.

Iar o astfel de experiență este destul de rară pentru mine. De obicei înțeleg destul de ușor ceea ce citesc. Chiar dacă este vorba despre niște mecanisme filosofice complicate.

Atunci, cu 3 ani în urmă, nu am înțeles nimic și m-am resemnat.

De ceva timp însă, am descoperit cărțile lui Ramtha. Dat fiind faptul că Ramtha își expune informațiile într-un mod foarte bine pus la punct, am înțeles cu ușurință care este ideea de bază a învățăturilor sale.

După ce am prins ideea, mi-am amintit dintr-o dată de articolele lui Steve despre realitate subiectivă. Mi s-a părut mie că este vorba cam de același lucru, doar că este explicat diferit.

În săptămâna care a trecut, am recitit articolele lui Steve Pavlina despre realitate subiectivă și de data aceasta am înțeles exact ce voia să transmită.

Și fiindcă ți-am spus că mi se pare cea mai tare idee cu care am luat contact în ultimii ani, am decis să scriu și eu o serie de articole în care să aprofundez ideea.

Înainte de a intra efectiv în subiect, vreau să fie clar un aspect. Ceea ce îți prezint eu aici, nu îți prezint cu titlul de adevăr absolut. Nici măcar nu pretind că ceea ce îți voi spune despre realitate subiectivă este adevărat în vreun fel. Și asta fiindcă un lucru este adevărat pentru tine, numai atunci când îl experimentezi în realitatea fizică. Până când nu l-ai experimentat nu îl poți numi adevăr.

Ar fi extraordinar să fi citit ultimele 6-7 articole de pe blog, înainte să îl citești pe acesta. Fiindcă dacă ai făcut-o, vei fi mult mai deschis în a asimila informațiile din articolul pe care tocmai îl citești.

Scopul principal al fiecărui articol de pe blog este acela de a te invita să experimentezi un alt fel de realitate. Nu spun neapărat că realitatea pe care o experimentez eu este cea mai bună versiune a realităților posibile. Ce știu însă sigur este că în această realitate a mea, mă simt împlinit. Cunosc foarte mulți oameni care în realitatea lor, nu se simt împliniți. Așa că prezentându-ți anumite puncte de vedere și principii, te invit să fii părtaș la un alt fel de realitate. Tu nu trebuie decât să iei respectivele idei și să le experimentezi. Dacă îți plac, poți să continui să le tot experimentezi. Dacă nu îți plac, te poți simți liber să experimentezi cu totul altceva. Nu uita însă că tu ești creatorul realității tale.

Așa că te invit să iei informația pe care urmează să o citești ca pe o posibilitate de a-ți trăi viața. Asigură-te mai întâi că ai înțeles ce vreau să îți transmit. Și te încurajez să faci asta prin comentarii pe care să le postezi sub acest text. Iar după ce ai înțeles despre ce este vorba, ia conștient decizia dacă vrei sau nu să trăiești aliniat acestor principii. Decide în cunoștință de cauză dacă vrei să experimentezi o astfel de realitate. Iar dacă simți că perspectiva ți-ar putea fi de folos, experimenteaz-o măcar puțin.

Dincolo de plăcerea de a scrie acest text, eu îl scriu și fiindcă trăiesc aliniat principiilor realității subiective. Și simt cum acest concept al realității subiective mă ajută foarte mult în dezvoltarea mea personală.

Așa că hai să vedem despre ce este vorba.

Realitatea subiectivă presupune într-o mai mică sau mai mare măsură faptul că tu ești creatorul propriei tale realități. Și faci asta prin gândurile tale.

Majoritatea covârștitoare a oamenilor trăiesc aliniați principiilor realității obiective. Eu mi-am dat seama însă în timp că o astfel de perspectivă obiectivă nu îmi aduce foarte mari beneficii. Pe când beneficiile alinierii la realitatea subiectivă sunt colosale.

Într-o realitate obiectivă se presupune că dacă într-o pădure cade un copac, iar tu nu ești acolo să îl observi, acel copac se va răsturna totuși și va scoate și un zgomot.

În realitatea subiectivă, nu putem vorbi de un copac căzând, în afara conștiinței tale.

Poate exemplele pe care ți le voi da în acest articol s-ar putea să ți se pară exagerate. Uneori chiar sunt. Important este totuși să prinzi ideea de bază. Nu uita că ce îți prezint eu aici poate fi văzut ca fiind filosofie. Totul este filosofie până când experimentezi tu însuți.

Foarte mulți oameni trăiesc aliniați principiilor realității subiective. Iar realitatea subiectivă nu este cu nimic superioară realității obiective. Sunt pur și simplu două sisteme diferite. Sigur este că experiențele tale în funcție de în ce realitate crezi sunt total diferite.

Pentru a înțelege mai bine și mai ușor realitatea subiectivă, ar fi ideal să îți fie familiare niște premise. Iar prima și cea mai importantă este că…

Dumnezeu Se Experimentează Pe El Însuși Prin Tine

Aceasta este o idee care nu prea are nimic de-a face cu nicio religie. Iar anumite limitări religioase pe care le ai s-ar putea să nu îți permită să îți imaginezi așa ceva.

Articolul pe care tocmai îl citești, nu este însă pentru toată lumea. Este în special pentru oamenii deschiși și dornici să evolueze. Este pentru oamenii dispuși să depășească limitele și să evolueze înspre cea mai elevată versiune a lor.

Dacă tu crezi că Dumnezeu este o entitate statică și care nu evoluează Ea însăși, nu am nimic împotrivă.

La fel, o teorie populară pe care am auzit-o de zeci de ori în secțiunea de comentarii a articolelor este cea a energiei create și a energiei necreate. Sunt zeci de oameni care îmi spun că Dumnezeu este energie necreată care are anumite caracteristici și care a fost, este și va fi la fel veșnic. Iar Universul, noi și orice altceva mai percem este energia creată.

Iar energia creată provine desigur de la energia necreată.

Dacă ești adeptul acestei teorii și nu ești deschis altor posibilități, vreau să știi din nou că nu am absolut nimic împotrivă.

Pentru adepții viziunii conform căreia Dumnezeu este o energie care are tot timpul aceleași proprietăți și este neschimbat, am o singură întrebare simplă: „Tu ca om, evoluezi și înveți în această viață nu? Acum știi mai multe decât știai anul trecut. Și peste 2 ani vei fi mai îmbogățit cu experiențe decât ești acum. Și vei fi o versiune mai complexă a ta. Corect? Așadar, dacă tu crezi că Dumnezeu(energia necreată) te-a creat pe tine(energia creată) El nu poate evolua, iar tu poți? Nu crezi că e puțin contraintuitiv?”

Revenind, spuneam că pentru ca realitatea subiectivă să fie înțeleasă cât mai corect, ar fi ideal să te familiarizezi cu faptul că Dumnezeu se îmbogățește prin experiențele tale.

Ce înseamnă asta mai exact? Înseamnă că tu ești aici pentru a face cunoscut necunoscutul. Iar făcând cunoscut necunoscutul, tu îl îmbogățești implicit pe Dumnezeu. Sau altfel spus, prin experiențele tale, îmbogățești Întregul.

Tu ești aici pentru ca sufletul tău să aibă anumite experiențe pe care niciun alt suflet nu le-a mai avut până acum. Desigur că experiențele pe care le ai sunt în totalitate creeațiile tale. Experiențele au drept sursă gândurile tale.

Dar scopul existenței tale este acela de îmbogăți Întregul. În infinitatea de potențialități din câmpul cuantic de care ești înconjurat, există un infinit de variante de îmbogățire a Întregului.

Iar de fiecare dată când tu faci ceva nou, ceva ce nu a mai fost făcut niciodată de către un alt suflet, Dumnezeu devine o variantă elevată a Sa.

Mecanismul Emoție-Gând

În ultimele articole de pe blog am explicat cum ascultarea emoțiilor este o unealtă esențială de aliniere la Intenția Universală. De fiecare dată când sufletul tău se simte bine făcând ceva, înseamnă că este aliniat. Dacă te simți lipsit de armonie când faci ceva, înseamnă că nu ești aliniat.

Totuși nu cred că am explicat niciodată ce este această Intenție Universală(sau Intenția lui Dumnezeu). Intenția lui Dumnezeu este aceea de a se îmbogăți pe El însuși experimentând potențialitățile care nu au fost vreodată concretizate. Făcând cunoscut ceea ce nu a fost niciodată cunoscut, Dumnezeu se îmbogățește.

Însă în momentul întrupării tale, ți se acordă libertate totală. Ai chiar libertatea de a nu fi aliniat Intenției Universale. Și tocmai acesta este și motivul pentru care există atât de multă tristețe în lume. Iar asta ne duce la mecanismul emoție-gând despre care voiam să îți povestesc.

Gândul este creator. Tu prin gând creezi realitatea pe care o experimentezi și care este adevărată pentru tine.

Emoția este un indicator care îți spune dacă ceea ce creezi tu prin gând este spre armonia ta și a Întregului sau nu. Emoția îți indică dacă prin gândurile tale tu sculptezi sau nu în realitatea fizică niște situații și evenimente care fac cunoscut ceea ce a fost necunoscut.

Cum îți indică emoția asta? Dacă te simți bine, înseamnă că vibrațiile gândurilor tale modelează realitatea în așa fel încât se vor adăuga lucruri noi la ceea ce este cunoscut. Dacă te simți rău, înseamnă că vibrațiile tale gând modelează o realitate cunoscută deja.

Iar dacă tu experimentezi ceva deja experimentat de alți oameni, te vei simți lipsit de armonie. Întregul a avut deja acele experiențe. Iar El prin tine vrea să se îmbogățească. Așa că îți va semnala prin emoții că nu ești pe cale.

Dacă în schimb, ceea ce creezi prin gândurile tale este ceva ce nu a mai fost experimentat, te vei simți armonios, te vei simți bine. Și vei fi sănătos, abundent și fericit.

Înțelegi?

Mecanismul este foarte simplu. Nu trebuie decât să îl conștientizezi și să îl experimentezi conștient.

Realitatea Subiectivă Și Conștiința Colectivă

În realitatea subiectivă nu există conștiința mea și conștiința ta. Nu există nici conștiința vecinului. Există o singură conștiință. Iar această singură conștiință este conștiința ta.

Dar fiindcă paragraful de mai sus s-ar putea să nu aibă prea mult sens pentru majoritatea oamenilor, o să explic lucrurile cât pot eu de clar.

Iar modalitatea prin care simt că pot face lucrurile mai clare este să fac apel la noțiunea de „conștiință colectivă”. Există mai mulți oameni familiarizați cu principiul de conștiință colectivă, iar fiecare are o oarecare reprezentare mentală pentru ce ar înseamna asta.

Eu o să te invit să te gândești la conștiința colectivă ca la Conștiința lui Dumnezeu. Iar Conștiința lui Dumnezeu este singura care există.

El se experimentează pe Sine prin toate bucățelele din El împrăștiate în acest Univers. Iar tu ești o bucată din Dumnezeu.

Poate imaginea pe care o să te invit să o vizualizezi, nu este tocmai plăcută. Însă cred că este imaginea care mă ajută cel mai bine să transmit ceea ce vreau să transmit.

O să te rog să îți imaginezi un om. Iar acum, imaginează-ți cum acel om își contemplă cele 10 degete de la mâini. Numai că fiecare deget în parte este un alt omuleț mic. Omulețul mic este asemănător cu omul mare.

Iar acum imaginează-ți cum omul mare nu are doar zece oameni pe post de degete. Ci are sute de astfel de „degete” pe tot corpul lui. Adică are sute de omuleți mici care ies din el asemeni unor degete care sunt prinse pe tot corpul lui.

Este o arătare stranie. Dar sper că ți-o poți imagina. Și o să-ți spun chiar acum de ce te-am pus să îți imaginezi asta.

Vorbim acum despre realitatea subiectivă și conștiință. Ei bine, păstrând în minte imaginea acestui om mare cu mulți oameni mici prinși de el, o să te invit să îți imaginezi că punctul real de conștiință este în interiorul omului mare. Iar aceea este singura conștiință care există.

Omuleții mici, situați pe omul mare, au tot felul de experiențe, dar ei de fapt îmbogățesc acel unic punct de conștiință.

Ieșind ușor din acest exercițiu de imaginație, sper că ți-ai dat deja seama cât de cât ce vreau să spun. Conștiința ta nu este diferită de conștiința oricărui alt om din jurul tău. Amândoi accesați același unic punct de conștiință care este Dumnezeu.

Tu fiind acel degețel sub formă de om de pe Omul Mare, punctul din care percepi tu ceea ce se întâmplă în jur este întotdeauna subiectiv. Fiindcă realitatea pe care o experimentezi tu este unică și numai a ta. Niciun alt degețel nu poate experimenta 100% realitatea pe care tu o experimentezi. Poate dacă este un deget mai apropiat de tine ca punct de conexiune cu Omul Mare, s-ar putea să experimentați o intersecție de realitate de 70%-80%. Dar la 100% între două „degete” diferite nu se poate ajunge niciodată.

Și acesta este unul dintre motivele principale pentru care eu am adoptat ca sistem de gândire realitatea subiectivă. Mi se pare pur și simplu mult mai aproape de adevăr.

Atât timp cât un alt suflet nu poate ocupa în spațiu același lăcaș atomic pe care îl reprezintă trupul tău, înseamnă că realitățile voastre nu vor fi în absolut nicio situație identice.

Dacă mergi împreună cu cineva la un film, voi nu vedeți același film. El vede filmul din alt punct din spațiu. Și poate că vă uitați într-o proporție de 90% la același film, dar la 100% este imposibil de ajuns.

La fel, dacă mai mulți reporteri transmit un eveniment de la fața locului, ei nu pot fi niciodată obiectivi. Tot ceea ce transmit este o relatare subiectivă a evenimentului.

Iar acestea sunt numai niște exemple de suprafață. Nu mai are rost să vorbesc despre cum pliază fiecare realitatea pe care o experimentează pe credințele pe care le are deja. Iar pe lângă asta, mai intervine și faptul că nu există nimic pe care tu să îl experimentezi și să nu îl fi ales în prealabil prin forța gând.

Realitate Subiectivă Vs. Realitate Obiectivă

Conștientizez acum că pentru a percepe cu adevărat principiile realității subiective, ar trebui să te fi simțit măcar o dată în viața ta UNA cu Întregul. Să te simți UNA cu tot ceea ce este în jurul tău. UNA cu Universul însuși.

Și spun că am conștientizat-o acum fiindcă la toți oamenii pe care i-am auzit vorbind despre realitate subiectivă, am observat acest element comun. Fiecare dintre ei a avut o experiență din aceasta care chiar dacă a durat câteva secunde este ceva unic și care nu poate fi înlocuit de nicio înșiruire de cuvinte.

Este evident că marea majoritate a oamenilor sunt adepții unei realități obiective. După cum am mai spus, nu este nimic greșit sau corect în asta. Atât doar că eu am găsit experiențe mult mai plăcute aliniat fiind principiilor realității subiective.

De când sunt adeptul realității subiective ca mod de viață, mi se pare amuzant de fiecare dată când i se cere unui jurnalist să fie obiectiv și imparțial. Și asta pentru că pentru un adept al realității subiective, obiectivismul și imaparțialitatea sunt motive de glumă. Nu există ceva care să poată fi numit obiectiv și imparțial.

Iar o paralelă foarte interesantă care se poate face între realitatea subiectivă și obiectivă este legată de un eveniment recent care a făcut valuri în țară.

Nu o să pomenesc nume fiindcă nu vreau să fac reclamă. O să îți spun doar că există o aplicație care avea potențialul de a prezice un cutremur cu câteva secunde înainte de producerea acestuia.

Câțiva zeci de mii de români au instalată respectiva aplicație. Și așa cum se mai întâmplă, în software mai există bug-uri. Am lucrat ca programator și am băgat eu însumi bug-uri în diverse softuri fără să am nici cea mai mică de idee că am făcut asta.

Și această aplicație a alertat câțiva zeci de mii de români că s-a detectat un cutremur în zona Vrancea. Mii de oameni au ieșit în stradă pentru a se proteja.

Acum gândește-te puțin la diferența dintre cei care aveau instalată aplicația și cei care nu aveau aplicația.

Cei cu aplicația, au trăit secundele de dinaintea unui cutremur. Unii s-au speriat. Alții au fugit. Unii au reacționat cu calm la auzirea veștii. O parte au ieșit din casă. Dar fiecare dintre ei, a trăit în realitatea lui secundele de dinaintea unui cutremur.

Cei care nu aveau instalată aplicația, și-au văzut de viață în continuare.

Dacă vii și adresezi întrebarea: „Ce este adevărat de fapt?” cel mai corect răspuns mi se pare că pentru cei care aveau aplicația, adevărate au fost secundele de dinaintea unui cutremur. Pentru cei care nu aveau aplicația, adevărate au fost acele lucruri pe care le făceau ei când ceilalți s-au panicat și s-au speriat.

Realitatea Subiectivă Și Dumnezeirea Din Fiecare

În versiunea originală a realității subiective, se neagă posibilitatea existenței mai multor realități subiective. Se spune că singura realitate subiectivă este a ta.

Acesta este punctul în care mă distanțez puțin de definiția originală.

Viziunea pe care ți-o propun eu este cea în care fiecare om are propria lui realitate subiectivă. Și este vorba de realitatea pe care fiecare și-o creează prin credințele și gândurile sale. Chiar dacă punctul de conștiință este unul singur așa cum am explicat adineaori.

Iar cum între ființele umane pare să poată exista o interacțiune(ne vedem reciproc, putem vorbi unii cu alții, ne putem da mâna și putem face împreună tot felul de alte lucruri interesante) întrebarea este dacă există vreo limită și dacă eu îți pot influența propria ta realitate subiectivă.

Pentru a răspunde la întrebare, o să te rog să faci un nou exercițiu de imaginație.

Iar ceea ce îți propun să îți imaginezi mă duce cu gândul la seria Hunger Games. Fiindcă atât cărțile cât și filmele cu același nume au fost destul de populare, îmi permit să fac referire la ele în ideea că știind despre ce este vorba s-ar putea să îți fie mai ușor să îți imaginezi.

Dacă nu ai citit nici cărțile și nu ai văzut nici filmul, o să explic oricum la care parte din film fac referire.

Așadar, în Hunger Games există niște momente în care mai mulți oameni se luptă pentru supraviețuire într-o arenă. Partea interesantă este că fiecare aspect al arenei respective este de fapt o realitate virtuală.

Există niște oameni la butoane care dacă vor să apună soarele instant, cei din arenă o să experimenteze soarele care apune. Iar asta o să li se pară 100% real. Pe același principiu, dacă cei de la butoane vor să producă un foc în realitatea din arenă, îl pot transforma în realitate fără nicio problemă.

În general, cam orice aspect al realității respective poate fi controlat de o echipă care stă la butoane. Iar cei din arenă experimentează realitatea întocmai. Indiferent dacă este vorba despre niște animale sălbatice care îi atacă, temperatura din mediul respectiv, dacă este noapte sau zi, cutremure, incendii etc.

Ce îți propun eu să îți imaginezi, este că nu sunt niște oameni la butoane care controlează mediul, ci fiecare dintre cei din arenă poate controla toate aceste fenomene prin forța gândului.

Tot ceea ce ei gândesc devine realitate mai devreme sau mai târziu. Iar arena hai să zicem că este planeta terra ca să nu zic întreg Universul.

Partea interesantă la acest exercițiu de imaginație este că exact acesta este felul în care stau lucrurile. Toate experiențele tale și configurările de atomi din jur(clădiri, pietre, copaci, mese, scaune etc.) pot fi modificate de către tine oricum îți dorești prin forța gând.

Poate o să îmi spui că științific, istoric și oricum altcumva, acest lucru nu poate fi dovedit. Dacă aceasta este situația, îți amintesc că nimic nu poate fi adevărat decât dacă tu crezi 100% că este adevărat. Știința și istoria sunt adevărate dacă tu crezi 100% în ele. E simplu.

Acum hai să îți spun care este limita pe care ți-o propun eu atunci când vine vorba de modelarea realității prin gând. Până unde poți interveni asupra realității subiective a altui om?

Poți interveni și poți modifica realitatea subiectivă a altcuiva, în limitele credințelor sale.

Iar acest aspect este foarte important.

Ideea de cocreatori este total incompatibilă cu versiunea originală a realității subiective. Și asta pentru că această versiune originală presupune că nu pot exista mai multe realități subiective. Eu spun că pot exista, iar fiecare om experimentează propria lui realitate subiectivă. Realitatea creată de credințele sale. Dacă un alt om(cocreator de realitate) crede și el 100% în ceea ce crezi, îți poate influența într-o mai mică sau mai mare măsură realitatea pe care tu o experimentezi. Niciodată nu poate trece de granița credințelor tale.

Cu alte cuvinte, dacă el crede că poate merge pe apă, iar în realitatea lui subiectivă chiar face asta, el nu va putea influența propria ta realitate subiectivă în care să zicem că tu nu crezi că oamenii pot merge pe apă. Înțelegi?

Dacă doi oameni se pun de acord asupra unui aspect. Ca de exemplu că gravitația îi ține atașați de pământ, atunci ei își intersectează realitățile subiective. Și exact asta se întâmplă în zilele noastre când miliarde de oameni cred în legea gravitației și stau atașați planetei terra.

Dacă cineva ar crede că poate zbura cu ușurință având aceeași formă de humanoid, atunci în realitatea lui subiectivă, exact asta ar experimenta. Și făcând asta, cel mai probabil ar face ceva aliniat Intenției Universale. Fiindcă sunt șanse că Întregul să nu fi explorat acest aspect al necunoscutului.

Întrebări Și Răspunsuri

Am spus deja de la începutul articolului că va exista o serie de articole pe tema realității subiective pe blog. Nu le voi publica neapărat unul după altul. Dar cu siguranță le voi face publice treptat în viitor.

Fiindcă simt că ajunși în acest punct al articolului am clarificat cum am putut eu mai bine acest subiect, o să îl închei cu niște întrebări și răspunsuri despre realitate subiectivă și nu numai.

Iar dacă simți că sunt aspecte neclare sau care ar merita aprofundate, te rog să îmi scrii în secțiunea de comentarii. Voi citi fiecare comentariu în parte și promit să îmi aloc timp consistent pentru a răspunde eventualelor tale întrebări sau invitații la dialog.

Ți-am spus că scriu această serie din plăcere pură, așa că te invit să ne bucurăm și să dialogăm împreună.

Mai jos voi răspunde la niște întrebări care presupun eu că se pot naște în mintea oamenilor care citesc articolul. Dar te încurajez din inimă să adresezi propriile întrebări în secțiunea de comentarii.

1.Cosmin, am observat că în ultima vreme ai scris niște articole mai lungi ca de obicei. Ți-ai pierdut concentrarea pe esențial sau mi se pare mie?

Simt că este necesar să definim ce înseamnă esențial. Concentrarea pe esențial nu înseamnă să scriu articole scurte de dragul de a scrie articole scurte. Și nici nu înseamnă să scriu articole lungi de dragul de a scrie articole lungi. Concentrarea pe esențial înseamnă să exprimi ce ai de spus în exact câte cuvinte este necesar pentru asta. Dacă pot exprima în 500 de cuvinte ceea ce vreau să spun, atunci voi publica un articol de 500 de cuvinte. Dacă pentru a exprima ceea ce vreau să exprim este necesar să scriu 4000 de cuvinte, atunci voi scrie 4000 de cuvinte. În general, am scris articole mai lungi în ultima vreme fiindcă am simțit că am nevoie să dau mai multe detalii pentru a pătrunde în profunzimea ideii. Există statistici care spun că dacă un articol este mai lung, va fi citit în întregime de mai puțini oameni. Decât să prezint lucruri de suprafață și să fiu citit de mai mulți oameni, prefer să prezint lucrurile în profunzime și să fiu citit de cei care chiar vor să se dezvolte personal și spiritual.

2. Pare că în articolele tale negi niște evidențe științifice și istorice. De ce faci asta?

De multe ori o fac pentru a exagera în mod voit. Iar exagerările au drept scop sublinierea unui principiu. Dacă e să vorbim despre lumea științifică, personal nu neg meritele cercetătorile, dar știința este o lume puternic ancorată în premisele realității obiective. Pe lângă asta, intersecția dintre știința actuală și spiritualitate tinde spre zero.

Nu uita însă un lucru. Ceea ce spune știința, este adevărat în măsura în care tu crezi că este adevărat. Experimentezi în fiecare zi realitatea credințelor tale.

3. Tot spui că prin gânduri îmi creez realitatea. De ce dacă mă gândesc că am 1.000.000 de euro în cont, acolo nu apare acest milion de euro. De ce dacă mă gândesc că pot zbura, nu pot zbura? Și mai există o sumedenie de exemple precum acestea.

Răspunsul este foarte simplu. Așa cum spuneam și adineaori, gândurile în care crezi îți creează realitatea. Dacă nu crezi 100% că poți zbura, nu o să poți zbura. Iar dacă tu te gândești că poți să zbori și nu poți este numai fiindcă nu crezi total. Încă mai ai îndoieli. Asta e tot.

La fel, a te gândi că ai 1.000.000 de euro în cont este diferit cu a crede 100% că ai 1.000.000 de euro în cont. De aceea este important să lucrezi în permanență la a-ți depăși convingerile care te limitează. Și la fel de important este să fii atent la ce crezi și ce nu crezi.

4. Să spui că Dumnezeu se experimentează pe El însuși prin oameni este o blasfemie, cum poți să spui așa ceva?

De acord. Eu zic să arunci și cu niște agheazmă pe ecran. Am mai spus-o și o repet. Eu nu scriu articole pe blog pentru a îți deturna ție sistemul de convingeri. Nu le scriu nici pentru a lovi în biserică. Și am un deosebit respect pentru felul în care te raportezi tu la Dumnezeu, indiferent care ar fi acest raport al tău.

Dacă ești închistat în niște percepte religioase și excluzi total orice altă posibilitate, nu am nimic împotrivă. Iar pe deasupra în realitatea ta subiectivă, lucrurile stau exact așa cum crezi tu că stau.

Eu scriu articolele de pe blog pentru oameni care vor să își extindă conștiința, să depășească convingerile care îi limitează și să se dezvolte personal și spiritual. Dacă nu ești deschis altor posibilități se prea poate ca articolul să nu fie pentru tine.

5. Demonstrează că realitatea subiectivă este adevărată!

Adevărat este numai ceea ce experimentezi tu în realitatea ta fizică. Orice altceva are potențialul de a fi adevărat pentru tine, dar nu este neapărat să se întâmple așa.

Pe lângă asta, oamenii care îmi cer să demonstrez că realitatea subiectivă este adevărată se așteaptă să fac asta folosind pârghiile realității lor obiective.

Încercarea este eșuată înainte de a începe.

Conceptele realității subiective sunt numai un sistem de gândire pe care îl poți face real pentru tine sau nu. Asta în funcție de dacă alegi să crezi în el sau nu.

Eu ți l-am prezentat fiindcă știu că pe mine mă împlinește. Și cum intenția din spatele fiecărui articol de pe blog este aceea de a te invita să duci o viață împlinită, mi-am imaginat că realitatea subiectivă te-ar putea ajuta foarte mult. Dacă îi dai sau nu voie să te ajute, ține numai de tine.

Imaginează-ți că eu am niște ochelari pe ochi. Iar lentilele sunt de un roșu intens. Privind prin acele lentile, eu văd lucrurile într-un anume fel.

În schimb tu porți niște ochelari cu lentile verzi. Și privind în jur vezi cu siguranță lucrurile într-un cu totul alt fel.

Să îmi ceri să demonstrez că realitatea subiectivă este adevărată este ca și cum m-ai pune să demonstrez că lucrurile sunt așa cum le văd eu prin ochelarii mei. Dar în același timp tu refuzi insistent să pui măcar pentru câteva secunde pe ochii tăi ochelarii mei roșii.

Ce te invit eu prin acest articol este să iei puțin acești ochelari(principiile realității subiective) și să îi încerci. Trăiește măcar câteva zile aliniat acestor idei și vezi cum te simți. Vezi dacă ți se potrivesc sau nu. Numai luând ideile din articol și aplicându-le îți poți desmonstra ție însuți că realitatea subiectivă este adevărată. Fiindcă adevărat este numai ceea ce crezi tu că este adevărat și experimentezi întocmai.

6. Cum pot experimenta că sunt UNA cu Întregul? Sunt anumite lucruri pe care le pot face efectiv pentru asta?

Nu îți pot da pași practici pentru ceva ce nu are legătură cu practicul. Pentru mine experiența a intervenit când îmi doream cu ardoare să primesc niște răspunsuri. Și într-adevăr, când experimentezi această conexiune cu Întregul, înțelegi foarte multe despre tine și lumea în care trăiești. Așa că nu îți pot spune „fă cutare acțiune”. În schimb, pentru a experimenta asta este necesar să îți înalți vibrația. Iar asta poți face prin ceea ce gândești.

***

După cum am mai spus de mai multe ori pe parcursul acestui articol, te invit să continuăm dialogul în secțiunea de comentarii.

Nu mă lăsa să mă bucur singur de realitatea subiectivă și de scrierea acestui articol. Hai să ne bucurăm împreună! 🙂

Iar dacă simți că există informații valoroase în ceea ce tocmai ai citit, dă-i te rog frumos un share articolului. Făcând asta, informația va ajunge la mai mulți oameni care ar putea să își înalțe vibrația citind blog-ul Fii Împlinit.

Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu