Astăzi vreau să clarific cum este cu căutatul răspunsurilor în exteriorul tău. O să vorbesc și despre legătura dintre educație, spiritualitate, dezvoltare personală și răspunsurile din exteriorul tău.

Din punct de vedere spiritual, mi se pare evident că orice răspuns pe care nu îl găsești în tine însuți este doar o brumă de conștientizare. Să adopți răspunsul altcuiva nemestecat mi se pare o dovadă de lașitate. Tot din punct de vedere spiritual aș mai adăuga faptul că un răspuns preluat este întotdeauna fals pentru tine. Pentru cel care a găsit inițial răspunsul în el poate fi adevărul absolut, iar pentru tine deruta absolută.

Scopul articolului este însă acela de a-ți atrage ție atenția asupra unei greșeli foarte des întâlnite. Greșeală pe care ar fi ideal să nu o fi făcut niciodată până acum. Iar dacă cumva ai făcut-o, trag speranța că nu o să o mai faci de acum încolo.

Greșeala este să confuzi căutarea răspunsurilor cu educația. Acestea două nu sunt deloc același lucru. Și nu sunt același lucru fiindcă răspunsuri autentice găsești întotdeauna în interior. Pe când surse din care să înveți poți găsi cu mare succes peste tot în exteriorul tău.

Recunosc că acest articol este unul mai special. Asta fiindcă de obicei când mă apuc să scriu, știu aproximativ care o să fie structura articolului. De data aceasta habar nu am avut. M-am înfipt în subiect și se pare că ajuns în acest punct simt că aș putea transmite cel mai bine ceea ce vreau să transmit printr-o poveste.

Poveste

Pe acest pământ a existat la un moment dat o pădure fascinant de frumoasă. Odată intrat în pădure peisaje dintre cele mai diverse apăreau în fața ochilor tăi. Mii de oameni au fost fascinați de-a lungul timpului de toate aceste frumuseți.

Toate bune și frumoase, numai că această pădure avea și o particularitate care îi înfiora pe foarte mulți oameni. O statistică spunea că doar 10% din oamenii care au intrat vreodată în pădure, au mai ieșit pe partea cealaltă. Restul de 90% au fost pierduți fără urmă. Nimeni nu a mai auzit niciodată de ei.

Petru era însă un mare pasionat al călătoriilor. Când a auzit de existența acestei păduri cu peisaje desprinse parcă din rai, el își dorea neapărat să viziteze și el pădurea.

Ideea că 9 din 10 oameni care intrau în pădure, nu mai ieșeau niciodată, îl înspăimânta puțin. Totuși Petru s-a concentrat pe acel procent de 10% din oameni care au reușit să și iasă. Își tot spunea că dacă acei oameni au reușit, cu siguranță o să reușească și el.

Puțin câte puțin a început să caute mărturii ale oamenilor care au vizitat pădurea. Cu unii s-a întâlnit chiar și personal pentru a afla mai multe detalii.

Fotografiile pe care aceștia le purtau cu ei l-au făcut și mai dornic să plece și el în expediție. Din toate dialogurile pe care le purtase cu oamenii care au mai și ieșit din fascinanta pădure, el culesese deja câteva date importante.

Totuși simțea cum nu știe suficient în așa fel încât să plece liniștit în drumeție.

Asta până când la întâlnit pe Gabriel.

Gabriel era unul din românii curajoși care efectuase cu succes o drumeție în misterioasa pădure. A și ieșit. Iar pozele pe care Gabriel i le-a arătat lui Petru le întreceau parcă pe toate. Erau dumnezeiești. Păreau făcute pe o altă planetă.

Petru a fost însă de-a dreptul uluit când a auzit răspunsul lui Gabriel la întrebarea pe care o adresase până atunci tuturor celorlalți cu care mai vorbise. Iar întrebarea suna așa: „Care sunt cele 5-10 sfaturi pe care mi le dai pentru a reuși să și ies din pădurea misterioasă și fascinantă?”

Când a auzit întrebarea, Gabriel a răspuns cu entuziasm: „De când așteptam să vină cineva la mine să mă întrebe asta! Credeam că nu o să mai aud niciodată întrebarea”

Petru era surprins și nu știa de ce Gabriel este atât de entuziasmat.

Gabriel însă a continuat: „Eu mi-am făcut expediția cu gândul și la alți oameni. M-am bucurat într-adevăr de toate acele frumuseți, dar am mai făcut ceva. Ceva care poate ajuta pe oricine să și iasă din pădure fără prea mari probleme. Am marcat traseul. Am avut la mine niște pânză colorată extrem de rezistentă. Rezistă câteva sute de ani fără a se deteriora. Iar din câțiva zeci de metri în câțiva zeci de metri am tot marcat traseul. Acum oricine poate efectua o drumeție aproape 100% sigură. Nu trebuie decât să îi arăt eu de unde să înceapă și să nu se abată de la traseu”.

Auzind asta Petru era acum în al noulea cer. Ținând cont de datele pe care le mai colectase de la ceilalți supraviețuitori ai expediției la care adăuga traseul marcat al lui Gabriel, simțea cum în sfârșit poate pleca și el în expediție.

După două sătămâni, urmând reperele lăsate de Gabriel, Petru ieșea victorios și bucuros din pădure.

Sfârșit

——

Acum poate te întrebi pe bună dreptate ce legătură are această poveste cu căutarea răspunsurilor în exteriorul sau interiorul tău. În rândurile care urmează o să fac totul clar pentru tine. Și o să vezi că lucrurile au cât se poate de mult sens pentru ceea ce am intenționat să îți transmit.

Povestea este o metaforă. Iar eu îi voi extrage concluziile punctual.

——

Să cauți informații despre călătorie înseamnă educație. Să găsești răspunsuri, înseamnă să faci tu însuți călătoria.

Petru este un exemplu de urmat pentru tine. Și exact ce face Petru, face orice om inteligent.

Ce a făcut el?

În primul rând s-a documentat. S-a informat despre locurile în care ar putea să îi găsească pe supraviețuitori. Mai apoi s-a deplasat acolo și le-a cerut efectiv lucruri care i-ar putea fi de folos în călătorie.

Un al doilea lucru important pe care l-a făcut Petru este că nu s-a abătut de la traseul marcat de Gabriel. A urmat reperele, iar asta l-a ajutat să ajungă întreg la destinație.

Călătoria însă dragul meu, trebuie să fie întotdeauna a ta

Un ultim lucru pe care îl poți învăța de la Petru este faptul că a insistat în a se angaja el însuși în călătorie. A văzut cu ochii lui toate acele peisaje mirifice. Nu s-a limitat la poveștile și pozele celorlalți. Și după ce a auzit poveștile și a văzut pozele, nu și-a spus: „Păi după ce am auzit atâtea povești și văzut atâtea poze, nu cred că aș mai avea nimic de învățat din călătorie. Deci o să stau acasă sub plapumă la caldură” NU!!!

A mers el însuși în călătorie, și a trăit pe pielea lui experiența.

Concluzia finală a articolului

Educație înseamnă să îi întrebi pe ceilalți cum e călătoria și înveți să recunoști reperele.

Căutarea răspunsurilor în mod autentic înseamnă să mergi tu însuți pe traseu. Înseamnă să faci călătoria.

Cea mai mare prostie pe care o poate face un om este să îi întrebi pe ceilalți cum stau lucrurile, iar după ce aceștia îi dau răspunsurile, el să considere că a înțeles.

Un om inteligent, așa cum sunt convins că ești și tu, îi întreabă pe ceilalți, dar are grijă să facă el însuși drumul.

Atunci când vii pe acest blog, participi la seminarii, sau înveți de la alți mentori și oameni din domeniul dezvoltării personale și spiritualității, te rog să fii conștient de faptul că te afli într-un proces de căutare a reperelor. Și este recomandat și meriți felicitat pentru că faci asta.

După ce ai acumulat însă reperele, apucă-te și mergi pe drumul tău. Fă tu însuți călătoria.

Când există alții care au mers prin „pădurea fascinantă” ar fi o nebunie să nu le ceri repere. Iar dat fiind faptul că citești un articol precum acesta și l-ai citit până la final, tu ești cu siguranță un om care cere repere.

După ce ai reperele, îți doresc succes în efectuarea călătoriei. Adică îți doresc succes în găsirea răspunsurilor în tine însuți. Fiindcă numai răspunsurile găsite în tine sunt cu adevărat autentice.

Succes!

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu