Puterea este dată de însăși razele câmpului iubirii care radiază înspre Existență. Când Puterea este experimentată, asta înseamnă că iubirea este foarte puțin blocată în expresie, și poate astfel susține cu razele ei, manifestarea armoniei și frumosului.
Forța în schimb, nu este tot una cu puterea. Dacă Puterea vine din iubire, forța apare atunci când iubirea este blocată în expresie. Puterea este o caracteristică a Sinelui pe când forța este o caracteristică a sinelui. Puterea este o caracteristică și energie care reprezintă o reflexie a esenței Conștiinței. Pe când forța este o caracteristică a îndepărtării de esență, a cufundării în visare și a confudării cu sinele individual.
Atunci când Puterea este prezentă, lucrurile se rezolvă de la Sine. Când se încearcă rezolvarea a ceva prin forță, atunci este prezentă iluzia individualității și cantități enorme de efort se cer a fi investite în speranța obținerii unui rezultat.
A experimenta Puterea înseamnă a curge împreună cu Viața. Pe când a trăi experimentând forța înseamnă a opune rezistență Vieții.
Societatea a ajuns să considere sinonime Puterea și forța, dar ele nu sunt deloc același lucru. Tocmai din faptul că Puterea este considerată sinonimă cu forța derivă confundarea aparenței cu esența. Esența este de fiecare dată iubirea. Aparența, indiferent de natura ei, este o mască iluzorie pe care ego-ul o poartă pentru a putea simula iubirea, având loc de fapt o îndepărtare de esența acestei energii a iubirii.
Limba română are darul de a surprinde destul de corect diferența dintre Putere și forță. Una este a se spune despre cineva că: „E un om puternic” și cu totul altceva a se spune că: „Am fost pus cu forța să fac lucrul respectiv”.
Puterea sau forța reflectă și dacă perspectiva este una în tandem cu liniarul sau non-liniarul. Puterea tinde să aibă caracteristici de omnisciență, omnipotență și omniprezență fiindcă sursa ei este însăși iubirea. Pe când forța tinde să aibă caracteristici de dualitate, cauzalitate și temporalitate. Forța reflectă limitare. Și asta pentru că dualitatea, cauzalitatea și temporalitatea sunt limitări. Pe când Puterea reflectă nemărginire.
În paragrafele care urmează se vor scrie câteva rânduri despre cele trei limitări enumerate mai sus. Și asta pentru că acceptarea acestor limitări drept iluzii, susține saltul sau tranziția dinspre amăgirea forței spre Puterea adevărului.
- Dualitatea este o iluzie. Poate cea mai mare a acestui plan. Iluzia dualității face să pară că atunci când se vorbește despre Putere și forță de exemplu, vorbim de două energii distincte. La fel și atunci când vorbim despre bine sau rău, sau despre lumină și întuneric. În realitate, pentru toate aceste situații în care lucrurile par că se împart în două, de fapt se vorbește despre una și aceeași variabilă. Forța nu este opusul Puterii ci reflectă absența Puterii. Sau altfel spus, numim forță ceea ce se experimentează când Puterii i se pune pumnul în gură și este blocată în expresie. La bine și rău, tot despre o singură variabilă vorbim. Iar aceasta este binele ca fațetă a iubirii. Ceea ce primește eticheta de rău este situația în care binele este blocat în expresie. Întunericul nu este o energie distinctă față de lumină. Ci este pur și simplu o etichetă verbală atribuită absenței luminii. În întreaga Viață, se vorbește de fapt despre absența sau prezența a unei aceleași forme de energie. Mintea a uitat însă că folosește doar o etichetă care indică înspre o absență, și a ajuns să considere absența prezență. Și așa se naște dualitatea. Când absența nu mai este considerată Prezență, atunci iluzia dualității poate fi transcensă.
- Cauzalitatea este și ea o iluzie. Cititorul este invitat să își imagineze că privește un album plin cu poze. Mai întâi privește înspre fotografia A, iar mai apoi privește înspre fotografia B. Se poate spune că privitul înspre fotografia A, a cauzat privitul înspre fotografia B? Nu. Mai degrabă a avut loc o mutare a atenției. Fotografia A exista deja. Fotografia B exista deja. Fotografia A nu a cauzat apariția fotografiei B în album. Ci a avut loc o progresie a atenției. Exact la fel e și în viață. Totul există deja și a fost creat de către Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este însăși sursa creației. Conștiința nu face altceva decât să își mute atenția de pe un potențial pe altul. Dar această „mutare a atenției” nu este cauzalitate, ci este pur și simplu progresie în Creație, printre potențialități. Conștiința privește non-liniar și atemporal în albumul cu poze al Universului, album cu poze ce se găsesc în vid. A, nu cauzează B, fiindcă A și B există deja simultan și au existat dintotdeauna fiindcă timpul liniar este o iluzie, fapt ce ne conduce la punctul…
- Timpul liniar este și el o iluzie. De fapt nu există decât acum. Fiindcă totul are loc în simultaneitate. Nimeni nu creează nimic nou într-un proces liniar. Ci progresiv, aspecte ale deja-creatului apar în Existență și devin actuale. Rând pe rând, Conștiința observă aspecte în număr infinit din vidul care conține Totul. Mintea tinde să refuze și să se cufunde în continuare atât în iluzia timpului liniar cât și în iluzia cauzalității fiindcă simte că nu este logic și că o lume fără cauzalitate și logică devine imposibil de suportat. Din fericire, chiar și știința modernă prin ramura cuantică tinde să confirme deja toate iluziile aferente dualității. Odată cu confirmarea științifică, poate îi va fi mai ușor și minții să accepte non-liniaritatea Iubirii și Puterii, care ne-a fost sugerată de maeștrii tuturor veacurilor dar de care am tot fugit ascunzându-ne printre iluziile și zidurile minții.
Când iubirea este prezentă, puterea este prezentă. Când iubirea este blocată în expresie, își face apariția forța. Forța crede în dualitate, cauzalitate și timp liniar, pe când Puterea este pur și simplu dincolo de acestea, asemeni unei caracteristici a iubirii însăși.
Intenția din spatele textului care tocmai a fost parcurs este aceea de a aduce mai multă claritate și de a apropia mai mult de adevăr care este tot una cu iubirea. Deschiderea înspre cele citite mai sus reprezintă nimic altceva decât o deschiderea înspre Putere, Putere care vine din iubire. Iubește și fii puternic!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu