Undeva într-un ținut îndepărtat, peste mări și țări, domnea un rege. Regatul nu era unul prosper, dar lucrurile mergeau acceptabil. Oamenii nu erau încântați, dar nici dezamăgiți de regele lor și de modul în care acesta domnea.
În cei peste 34 de ani de domnie, pe la curtea regelui s-au perindat 609 croitorași dornici să-și demonstreze măiestria. Numărul lor era cunoscut exact de către unul dintre sfetnicii regelui. Obsesia regelui de a schimba la câteva zile croitorul regal era un subiect pe care toată lumea îl cunoștea, dar prea puțini îndrăzneau să îl amintească. Regi din ținuturi îndepărtate auziseră că undeva peste mări și țări ar exista un astfel de rege care dă afară orice croitor indiferent de iscusința acestuia. Dacă nici unul din cei peste 600 de croitori care au lucrat pentru rege nu l-au putut satisface, un lucru era clar, acel croitor care să îi croiască regelui o haină care să îi fie plac era imposibil de găsit.
Unii locuitori ai regatului spuneau chiar că ținutul ar fi fost cu mult mai prosper dacă regele nu ar fi avut această obsesie. Un croitor regal costă oricum mulți bani. Unde mai pui faptul că după ce regelui i s-a dus vestea, croitorii au ajuns să ceară de 15-20 de ori mai mulți galbeni decât ar fi cerut în mod normal pentru a fi în slujba regelui. Toți acești bani în plus erau ca și aruncați pe fereastră. Din când în când oamenii îi mai reproșau asta regelui, dar numai în gând sau la adăpostul colibei lor.
Toate astea însă aveau să se schimbe în curând. Odată cu angajarea de către rege a croitorului cu numărul 610 pe numele său Eribui.
Eribui era un om simplu care de abia își terminase ucenicia. El cutreiera de câteva zile ținutul în lung și în lat, când i-a ajuns la urechi vestea că regele ar avea nevoie de un nou croitor. Îndrăzneț din fire, Eribui s-a hotărât ca măcar să încerce să devină croitor regal. Nu avea nimic de pierdut. Dacă era acceptat, avea să devină din ucenic direct croitor regal. Dacă nu era acceptat, măcar încercase.
Mare îi fu mirarea când veni răspunsul de la palat. Eribui fusese acceptat în funcția de croitor regal și nu îi venea să își creadă ochilor. Ce-i drept, croitorul aflat la început de drum fusese acceptat mai mult pentru salariul foarte mic pe care l-a pretins. Nu numai că Eribui nu a cerut de 15-20 de ori mai mult decât un salariu normal. El chiar a fost dispus să lucreze pentru o sumă ceva mai mică decât salariul normal care i s-ar fi cuvenit pentru poziția de croitor regal. Consiliul l-a acceptat imediat gândindu-se că astfel mai salvează niște bani. Din experiența lor, Eribui oricum va fi dat afară de către rege, așa că de ce să cheltuie mai mult ca să îl plătească?
Unii sfetnici îi plângeau chiar de milă gândindu-se ce început nefast în practicarea meseriei va avea bietul Eribui. Viesteria regatului avea însă de câștigat, iar asta era mai important decât orice.
Eribui însă era inocent. El habar nu avea de mania regelui. Așadar, în prima zi de muncă a pornit entuziasmat înspre palat.
În timp ce Eribui se îndrepta înspre palat, în camera regelui, acțiunea era aceeași ca în fiecare zi.
Regele, ce tocmai se trezise își chemă slujitoarele pentru a-l ajuta să se îmbrace cu hainele regale. Operațiunea fiind gata, regele se uită atent în oglindă și exclamă ca de fiecare dată: „Aceste haine stau absolut oribil. Dezgustător aș putea spune!” Iar această propoziție era rostită de ani de zile, în fiecare zi fără nicio excepție. Pentru unele dintre slujitoare această propoziție cădea asemeni unei picături din mult vestita tortură chinezească cu apă. Altele mai vechi se obișnuiseră deja.
În timp ce regele își lua micul dejun, Eribui ajunsese și el la palat, iar regele îl chemă pe dată.
– Bine ai venit Eribui, i se adresă regele. Te rog ca într-o săptămână să îmi croiești un nou costum regal. Cel care îl am acum pe mine stă absolut oribil!
Pus în dificultate încă de la prima întâlnire, Eribui răspunse:
– Cu plăcere preaiubite rege îți voi croi un nou costum, dar aș avea nevoie de mai mult timp. Crearea unui nou costum regal poate dura chiar și o lună întreagă.
Privindu-l disprețuitor, regele i-a răspuns:
– Fie îmi faci un nou costum într-o săptămână, fie pleci de la curtea mea chiar în acest moment.
Descumpănit, Eribui acceptă totuși propunerea și se puse imediat pe treabă. Munci zi și noapte, dar fără a avea în el niciun pic de ranchiună la adresa regelui. Chiar dacă sleit de puteri și energie după primele două zile în care se odihnise foarte puțin, Eribui lucra cu dragoste și pasiune pentru meseria pe care și-o alesese, dar și cu recunoștința că își găsise un loc de muncă.
– Îmi va fi probabil mai greu la început, își spunea el și continua să coase cu iubire și dedicare dorind ca produsul să fie cât mai calitativ cu putință.
Cuprins de o oboseală extremă, în seara celei de-a 7-a zi, Eribui predă costumul unei servitoare care avea să facă parte din echipa care îl va îmbrăca a doua zi pe rege. Mai apoi căzu într-un somn adânc.
A doua zi dimineață, regele își chemă servitoarele pentru a-l ajuta să se îmbrace. Operațiunea fiind gata, regele se uită de câteva ori furios și mirat în oglindă. Servitoarele știau deja ce va urma. Replica clasică nu era decât o formalitate. Regele privi costumul pe toate părțile. Se admiră în oglindă preț de câteva minute, iar mai apoi exclamă: „Aceste haine stau perfect, dar absolut perfect!” Stupoare…
Servitoarelor nu le venea să își creadă urechilor. Regele exclama ceva ce nu mai exclamase în 34 de ani de domnie. Al 610-lea croitor părea să îi fie pe plac regelui. Nimeni nu înțelegea însă cum poate un croitor nou în ale meseriei să reușească să îl mulțumească pe rege.
Regele ordonă ca Eribui să fie adus imediat. Degeaba insistară oamenii regelui să îl mai lase puțin să se odihnească. Regele era hotărât să îi vorbească numaidecât lui Eribui.
Ajuns în fața regelui, regele i se adresă:
– Pentru că ai făcut un costum care îmi vine perfect, te voi plăti de 50 de ori mai mult decât o fac acum și îți propun să fii croitorul meu pentru totdeauna.
Obosit, dar plăcut surprins, Eribui nu putea să își explice situația ciudată. El ar fi fost fericit să lucreze în continuare și pentru aceeași sumă de bani ca până acum. Așa că plin de recunoștință acceptă propunerea.
Anii au trecut, iar Eribui a croit zeci de haine pentru rege, acesta din urmă fiind mulțumit de fiecare dintre ele.
Într-o zi însă, după mai bine de zece ani de când Eribui era la curtea regelui, acesta se hotărî să plece. Unii croitori nu câștigă într-o viață atât cât câștigase Eribui în toți acești ani. Fiind un băiat chibzuit el economisise majoritatea banilor. Avea suficienți bani cât să trăiască în lux pentru tot restul vieții. Așa că l-a înștiințat pe rege cu privire la decizia lui. Chiar dacă mâhnit la auzul veștii, regele și-a dat acordul cu o singură condiție:
– O să lași toate tiparele și măsurile după care îmi croiești unui alt croitor și o să îl înveți exact cum să procedeze pentru a-mi crea haine care să îmi fie pe plac.
Zis și făcut!
Eribui a predat ștafeta și a plecat să se bucure de banii care îi vor fi îndestulați pentru tot restul vieții.
La nicio lună însă, gărzile regelui l-au ridicat pe Eribui pe nepus în masă și l-au aruncat în temniță fără a-i oferi vreo explicație. Un proces pentru înaltă trădare în care Eribui era implicat avea să aibă loc peste 3 zile. Tot regatul fu cuprins de o mare forfotă la auzul veștii. Unii spuneau că știu din surse sigure că Eribui îl păcălise pe rege. Noul croitor urmase întocmai instrucțiunile, dar crease niște haine pe care regele le considera ca fiind cele mai oribile din câte văzuse vreodată. Eribui avea să plătească cu viața dacă se dovedea că încercase să îl păcălească pe rege într-un asemenea hal.
Vestea ajunsese și la înțeleptul de la poalele muntelui. Exact în clipa în care acesta a auzit ce putea să i se întâmple lui Eribui porni imediat înspre palat. Trei zile erau un timp scurt pentru ca acesta să ajungă la timp pentru a-l salva pe Eribui. Și chiar dacă reușea să ajungă, ce argumente putea să aducă încât să îl convingă pe rege? Exista totuși o speranță ținând cont de faptul că regele apelase el însuși la sfatul acestui înțelept în câteva chestiuni care păreau fără scăpare și avusese tot timpul de câștigat.
Dar iată că veni și ziua cea mare a procesului. Zvonurile se dovediseră adevărate. Motivul pentru care Eribui era acuzat de înaltă trădare era cel de pe buzele tuturor. Chiar dacă respectase întocmai măsurile și tiparele, noul croitor făcu hainele să arate oribil. Iar despre o eroare umană nu putea fi vorba pentru că noul croitor era cu mulți ani de experiență. Nu se pune problema să nu fi putut să urmeze întocmai niște instrucțiuni.
– Te-am plătit cu o sumă imensă de bani în fiecare lună, iar tu ți-ai bătut joc de mine, acuza regele.
Pe de cealaltă parte, Eribui se jura că lăsase instrucțiunile întocmai și nu ascunsese nimic.
Când lucrurile păreau să se încingă, iar Eribui părea și el fără nici o scăpare, înțeleptul își făcu intrarea. Când îl văzu, regele, dar și toți ceilalți din sală făcură o plecăciune. Bătrânul vorbi câteva minute în particular și ceru să ia cuvântul. Dorința îi fu acceptată, iar acesta spuse următoarele pe un ton calm dar hotărât:
– Îl cunosc pe Eribui încă de când era mic copil. Între vârsta de 7 și 10 ani el a fost în grija mea. Părinții săi încuviințându-mi-l. Cunoscându-te și pe tine rege al ținutului, mi-am dat seama imediat de unde pleacă toată această confuzie. Așa că am venit pe dată pentru a clarifica lucrurile. Și sper ca această întâmplare să fie consemnată peste ani pentru că mulți ar afla folos auzind-o sau citind-o.
Așadar în situația de față nu este vorba de nicio trădare. Este vorba doar despre o lipsă de înțelegere. Și nu este nimeni de acuzat aici pentru că foarte puțini ajung să fie conștienți de ceea ce urmează să vă spun:
Orice situație de viață are o explicație energetică. Fiecare om prin propriile sale convingeri își creează realitatea pe care mai apoi o experimentează. Tot ceea ce este în jurul vostru se află în slujba voastră. Fiecare situație de viață vine să vă confirme convingerile. Iar voi sunteți cei care alegeți fiecare experiență din viața voastră.
Toți croitorii care s-au perindat pe la palat au eșuat dintr-un motiv foarte simplu. Ei trebuiau să confirme convingerea regelui conform căreia hainele care îi sunt croite îi stau în cel mai prost mod cu putință.
Totuși Eribui a reușit să creeze niște haine care se așezau perfect. Poate vă întrebați cum a reușit. Probabil nici el nu știe pentru că dacă ar fi știut ar fi spus-o în apărarea lui. Vă spuneam că între 7 și 10 ani eu am fost cel care l-am crescut pe Eribui. Iar la această vârstă fragedă eu l-am învățat niște practici simple, dar a căror putere îl pun pe orice om în posesia iubirii. Eu l-am învățat pe Eribui să înceapă fiecare dimineață fiind recunoscător pentru tot ceea ce experimentează în viața lui. L-am învățat să mânânce în liniște, mâncare cu vibrații înalte și cel mai important l-am învățat că el este UNA cu tot ceea ce îl înconjoară.
Când am văzut că aceste 3 învățăminte sunt înțelese, l-am încurajat să plece de la mine și să urmeze un drum al său. Se pare însă că Eribui nu a renunțat niciodată la aceste practici. Iar aceste 3 aspecte practicate în fiecare zi cu conștiinciozitate plasează pe oricine în rezonanță cu Legea Universală a Iubirii. Iar o fărâmă de iubire a fost suficientă pentru a spulbera convingerea de o vibrație joasă a regelui cum că hainele îi stau în cel mai prost mod cu putință. Ceea ce a făcut Eribui diferit față de toți ceilalți croitori a fost să aplice ceea ce eu l-am învățat. Aceasta este unica diferență.
Să nu uitați totuși niciodată. Cazul lui Eribui este o excepție de la regulă. Voi toți puteți fi excepții de la regulă dacă integrați cele trei aspecte pe care le-am amintit adineaori. Ceea ce trebuie voi să țineți minte este faptul că realitatea este exact așa cum voi credeți că este. Iar convingerile voastre sunt conform realității. Atât am avut de spus. Mergeți acasă și povestiți tuturor cele întâmplate astăzi aici pentru ca învățătura să rămână peste ani.
Iar înțeleptul își încheie aici discursul. Lăsat fără cuvinte, regele l-a eliberat imediat pe Eribui cerându-și scuze, iar din acel moment se spune că orice croitor a fost capabil să îi facă regelui haine care să îi fie pe plac. De ce oare să se fi întâmplat asta?
[Continuarea în articolul de duminică]
Dacă ți-a plăcut povestea, dă-i un share pe rețelele sociale. Iar mai jos în secțiunea de comentarii de abia aștept să îți aud părerea despre ceea ce tocmai ai citit.
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu