David era un tânăr american pasionat de dezvoltare personală. El și-a petrecut mai mulți ani citind cărți din acest domeniu, mergând la cursuri și fiind foarte concentrat pe evoluție. Iar lucrurile mergeau bine în viața lui.
La un moment dat însă David a aflat de la un prieten de al său că unii oameni sunt concentrați pe ceea ce se numește „evoluție spirituală”. Prima dată când a auzit această sintagmă, David s-a întrebat: „Ce o mai fi și asta?”. Dar aplicând atitudinea „open mind” cultivată cu ajutorul cărților și cursurilor de dezvoltare personală a decis să fie deschis și să încerce, poate învață și el ceva de aici.
Așa că i-a cerut lui Andrew(prietenul său spiritual) să îl ia și pe el la cursuri sau să îi recomande niște cărți.
Zis și făcut. Andrew i-a recomandat lui David 3 cărți cu învățături spirituale.
Fiind pasionat de lectură, David le-a citit într-un timp destul de scurt. Și chiar dacă în primă fază unele dintre ele i s-au părut mai greoaie, până la urmă le-a citit pe toate și a considerat că a învățat lucruri frumoase de acolo.
Totuși Andrew a avut și lucruri cu care nu a fost de acord și pe care le-a citit în aceste cărți. Unele idei i se păreau de neconceput. De exemplu în una dintre cărți apărea ideea conform căreia Dumnezeu este tot, iar tot ceea ce este viu este UNA.
„Cum să fiu eu UNA cu David?” se întreba Andrew, „Dacă eu sunt acum singur la mine acasă, iar el este la serviciu. Dacă ar fi să fiu UNA cu el și cu toți oamenii de pe planetă, asta ar însemna că aș putea să simt simultan tot ceea ce simt ceilalți oameni, să le aud gândurile simultan, sau cum?”
Iar ca acestea existau o sumedenie de alte întrebări pe care Andrew le avea, așa că l-a scos pe prietenul său David la un ceai să îl lămurească.
Cu unele dintre întrebări David a reușit să îl lămurească pe Andrew și acesta a fost extraordinar de fericit. Dar întrebarea care a rămas fără clarificare și răspuns a fost exact cea mai mare frământare a lui Andrew de după ce a citit cărțile.
Și nedumerirea a fost deja enunțată mai sus.
„Cică nu există nicio diferență între Creație și Creator, Dumnezeu se experimentează pe El însuși prin oameni, iar toți oamenii dimpreună cu tot ceea ce înseamnă viață sunt de fapt același mare organism și sunt UNA. Asta mi-ar da peste cap complet felul în care văd lumea. Și în ultima carte am mai citit și că fiecare om se află pe un anumit nivel de conștiință undeva între 0 și 1000. Dar dacă Dumnezeu este prezent în fiecare om, atunci cum, în unii e prezent mai puțin și în alții mai mult? Și de ce dacă Dumnezeu e peste tot mai există aceste nivele de conștiință? Ar trebui să fie uniformitate nu? Simt că nu mai înțeleg nimic!!! Mă duc să mă uit la televizor să uit de toate poveștile astea”.
Chiar dacă în mintea lui Andrew apăruseră toate aceste întrebări și informații pe care nu le înțelegea și chiar dacă a încercat să blocheze acest flux uitându-se la televizor, nedumerirea îi tot apărea în minte și încerca să înțeleagă.
Într-o zi însă, ceva extraordinar s-a întâmplat. David avea să meargă în India și să se întâlnească cu un guru cu care se mai întâlnise de vreo 5 ori până atunci. Și văzându-l pe Andrew cum se frământa, i-a spus acestuia că un posibil răspuns ar putea fi găsit la guru.
În lumea spiritualității, procentual vorbind ai șanse 50/50 să dai peste un maestru autentic. Sau altfel spus unul din doi maeștri este fals. Cu toate acestea se pare că David făcuse alegerea potrivită, fiindcă acel maestru la care mersese el deja de mai multe ori era unul autentic.
Vorbind la telefon cu maestrul(suntem în era tehnologiei, nu?) David i-a spus că de data aceasta ar vrea să vină cu el și un prieten fiindcă are niște întrebări.
Auzind aceasta, maestrul a întrebat de curiozitate cam care ar fi nedumerirea. David i-a explicat pe scurt, iar când a auzit maestrul care era nedumerirea i-a spus lui David să îi transmită lui Andrew să vină la el cu vreo 10 bureți cu grade diferite de absorbție a apei. Nu trebuie să fie foarte mari, dar să aibă mai multe variante.
Cererea i s-a părut ciudată atât lui David cât și lui Andrew, dar s-au conformat și au plecat în călătorie.
După câteva ore de zbor cu avionul, au ajuns în India. De acolo a urmat alte câteva ore de mers cu autocarul, iar în cele din urmă au ajuns și la ușa maestrului.
Acesta i-a primit cu brațele deschise, le-a dat ceva să mănânce, însă era clar că Andrew ardea de nerăbdare. Bătuse atât de mult drum, umblase prin vreo 3 supermarketuri din S.U.A. ca să caute bureți cu grade de absorbție diferite, și voia să afle odată răspunsul.
Observând acest lucru, maestrul a luat un lighean mare pe care îl avea și l-a trimis pe David să se ducă la râu și să îl umple cu apă după care să vină cu el plin. Între timp, el și cu Andrew aveau să pregătească tipurile de bureți pentru demonstrație.
Atât David cât și Andrew se uitau unul la celălalt încurcați, dar au făcut pașii întocmai. În cele din urmă a rezultat o „instalație” care arăta cam așa:
După ce au construit-o, maestrul a spus: „Acum hai să ne relaxăm. Să vă mai arăt împrejurimile. Lăsăm natura să își urmeze cursul aici”.
Ți-am spus deja despre David și Andrew că erau confuzi. Acum se gândeau: „Maestru țăcănit și excentric. Ne pune să căutăm bureți prin toate supermarket-urile să facă el nebuneli care nu au nicio legătură cu motivul pentru care suntem noi aici. Dar ce să îi faci? Noi am vrut să venim la el!”.
Orele au trecut, iar Andrew se resemnase deja nemaiavând nicio speranță că își va primi răspunsul la nedumerirea lui. David însă fiindcă era a șasea oara la maestru, îl cunoștea mai bine pe maestru și era convins că indiferent ce ar fi, el împreună cu prietenul său vor pleca cu o lecție de aici.
Momentul Dezvăluirii
După ce s-au plimbat mai multe ore și au vorbit despre nimic, maestrul s-a întors dintr-o dată înspre Andrew și i-a spus: „A venit momentul să îți clarific nedumerirea. Hai la instalația pe care am construit-o folosindu-ne de apă, lighean, lemn și minunații bureți pe care ia-ți adus voi”.
Andrew și David au râs pe sub mustăți, dar au plecat împreună înspre locul stabilit.
Ajunși acolo, maestrul l-a invitat pe Andrew să pună mână pe partea superioară a bureților și apăsându-i pe fiecare în parte să spună ce observă.
Andrew a apăsat pe fiecare în parte și a observat ceea ce era natural a fi observat. Unii bureți absorbiseră mai multă apă, iar alții mai puțină. Că doar exact asta cumpărase, bureți cu grade diferite de absorbție. Nimic special. Dar când i-a comunicat observația maestrului acesta a spus: „AHA!”
„AHA, ce?!” s-a gândit Andrew dar nu a rostit cuvintele cu voce tare.
Momentul Explicației
După acel „AHA!” maestrul și-a continuat explicația, iar lucrurile au devenit clare pentru ambii aspiranți spirituali.
Și continuarea a suna așa…
„Dragii mei, unii bureți au mai multă apă în ei, iar alții mai puțină, ați putut observa asta, corect?”
„Corect” au răspuns în cor David și Andrew.
„Sunteți de acord însă că la început am plecat de la un lighean de apă. Aceeași unică apă se afla în lighean și îl umplea. De acord?”
„De acord” au răspuns cei doi.
„Acum o parte din apă a urcat prin bureții care au permis în funcție de cât a permis fiecare. Și ați văzut că unii sunt mai plini de apă, iar alții nu chiar. Dacă priviți însă înspre lighean, nici nu o să vă dați seama că niște apă nu mai este prezentă acolo, și că ea este acum în bureți”
„Într-adevăr, așa este!” a confirmat Andrew.
„Ei bine, chiar dacă instalația este mai ciudățică, asta îți explică și clarifică nedumeririle tale. Le-ai putea spune pe rând?”
„Păi prima dintre ele era ideea conform căreia Dumnezeu se experimentează pe El însuși prin oameni, iar toți oamenii dimpreună cu tot ceea ce înseamnă viață sunt UNA”, zise Andrew.
„Da, da, da, continuă maestrul. Fii atent aici. Pe instalația noastră, Dumnezeu este reprezentat de apa din lighean. Dumnezeu este Sursa a tot ceea ce înseamnă viață. Iar o parte din această energie intră în corpurile noastre, le animă, iar noi avem experiențe în plan material. Poți observa cum o parte din aceeași apă se află atât în buretele numărul 1, cât și în buretele numărul 2 și așa mai departe. O parte din apă se află acum în bureți, dar este evident că ea provine din aceeași unică sursă de apă prezentă inițial în lighean.” a spus maestrul.
După un moment în care în încăpere s-a lăsat liniștea, Andrew a exclamat: „Într-adevăr este atât de simplu și mi se părea atât de greu de perceput. Mulțumesc de explicație. Și acum cred că am înțeles singur cum e cu nivele de conștiință.”
„Serios, și cum crezi tu că e?” a întrebat maestrul.
Așa că Andrew a continuat: „Păi fix așa cum fiecare capăt superior de burete permite unei anumite cantități de apă să îl pătrundă, exact așa permitem și noi Sursei Universale Invizibile care este Dumnezeu să ne pătrundă într-o mai mică sau mai mare măsură. Dacă suntem un burete cu grad de absorbție mic, atunci vom fi pe un nivel de conștiință mai jos fiindcă permitem ca prin noi să curgă o cantitate mai mică de energie. Exact așa cum într-un burete poate să intre doar foarte puțină apă. Dacă însă un om este un burete cu grad de absorbție mai mare, atunci el se afla pe un nivel mai mare de conștiință. Exact așa cum un burete poate permite apariția acestei situații”.
„Continuă” a spus maestrul.
„Și exact așa cum am putea lua apa dintr-un burete și storcând-o am putea-o cântări, exact așa este și cu scara nivelelor de conștiință de la 0 la 1000. Apa din burete poate fi cântărită, deci și energia care animă un corp fizic poate fi măsurată”. a continuat Andrew.
„Corect. Și după câte poți observa în fiecare burete se află exact aceeași apă. Acesta este felul în care noi toți suntem UNA și noi toți suntem Dumnezeu” a încheiat maestrul.
***
După încă o zi petrecută alături de maestru, cei doi prieteni au plecat în cele din urmă acasă. Niciunul dintre ei nu se aștepta ca o astfel de explicație să poată fi oferită marilor nedumeriri, însă uite că au aflat că se poate.
Și așa cum era de așteptat, felul în care ei au văzut viața din acel moment și până la finalul zilelor lor a fost cu totul altul. După această conștientizare, alte și alte conștientizări au apărut, iar cei doi au devenit din ce în ce mai fericiți într-un mod autentic și evoluând în adevăratul sens al cuvântului.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu