
A-ți obișnui mintea să experimenteze realitatea așa cum este, reprezintă calea spre a te elibera de suferință. Asta nu înseamnă complacere, ci acceptare non-pozițională a realității.
De obicei noi experimentăm ceva, însă în raport cu acel ceva experimentat venim cu un întreg bagaj de dorințe, atașamente și programe mentale gunoi. Iar prin această raportare, suferința apare fiindcă din varii motive lucrurile nu se desfășoară așa cum vrei tu.
Echilibrul poate fi găsit nu prin băltirea în complacere și refuzul de a executa orice acțiune. Ci echilibrul se găsește în alegerea de obiective și intenții cu încredere în Divin și într-un mod neatașat. Când poți să te bucuri de plăcerile vieții fără a fi atașat de ele, când îți dai voie să experimentezi gânduri fără a le considera ale tale și când trăiești deplin clipa acum fără a te agăța sub nicio formă de experiență și fără a-i răpi clipei posibilitatea curgerii, atunci împlinirea devine starea ta permanentă.
Susținerea eliberării de suferință este intenția din spatele a tot ceea ce scriu. Oamenii ajung de obicei să fie interesați de spiritualitate și dezvoltare personală tocmai fiindcă trec printr-o mare suferință, sau au trecut printr-o mare suferință iar experiența i-a făcut să devină curioși înspre a afla mai multe despre ei.
De multe ori suferința apare când o pierdere este experimentată. Este foarte simplu să îți dai seama de asta dacă te întrebi care sunt situațiile cele mai comune în care oamenii intră în depresie.
Se poate ca o relație de cuplu să se destrame. Atunci unul dintre parteneri sau ambii simt că l-au pierdut pe celălalt, iar fiindcă pierderea este experimentată, suferința apare.
Se poate ca un om de afaceri să piardă la bursă 100 de milioane de euro și să rămână numai cu un singur milion. El are suficienți bani cât să trăiască regește toată viața cu acel milion de euro, dar fiindcă experimentează și percepe o pierdere, se prea poate ca suferința să fie experimentată și eventual depresia.
Se poate ca un membru al familiei sau o persoană apropiată să plece din acest plan. Pentru cel rămas se prea poate ca această situație să fie percepută asemeni unei pierderi, iar simți că ai pierdut ceva, suferința apare.
Toate aceste situații și multe altele la care te poți gândi sau enumera din viața și experiența ta par cât se poate de reale atunci când le trăiești. Suferința are și un răspuns biochimic asociat la nivel de trup fizic, iar asta o face să pară de o autenticitate izbitoare.
În realitate însă, pentru majoritatea situațiilor în care suferința apare, omul simte și are percepția faptului că a pierdut ceva.
Pierderea și implicit suferința sunt însă inevitabile atât timp cât tu alegi să te agăți de lucruri, situații, concepte, gânduri, persoane sau orice altceva. În realitate însă, experiența pierderii poate fi trăită numai în raport cu acele lucruri, situații, concepte, gânduri sau persoane de care te agăți. Și nu contează dacă te agăți conștient sau inconștient. Dacă te agăți, suferința este aproape garantată. Sau altfel spus, dacă ești atașat, suferința este garantată.
Non-atașamentul este calea spre a te elibera de o mare parte din suferința pe care oamenii o experimentează. Însă non-atașamentul nu înseamnă absența iubirii, neimplicare, nepăsare sau altele precum acestea. Poți să dai 100%, să inviți iubirea în raport cu o persoană, situație, context sau orice altceva, și în același timp să nu fii atașat, ci să trăiești ancorat în prezent recunoscându-te drept observatorul care ai fost și ești dintotdeauna.
Poți considera textul pe care îl citești acum ca fiind o invitație spre un moment de introspecție. Acordă-ți măcar câteva clipe și întreabă-te: „Oare care sunt ariile din viața mea în care sunt atașat, mă agăț de ceva cu orice preț și astfel creez predispoziții spre a experimenta ceea ce se numește suferință?”.
Doar pentru a-ți veni în ajutor, în continuare vor fi spuse câte cuvinte despre ariile cele mai comune în care atașamentul este experimentat:
- Alege să nu te mai agăți de oameni. Venim cu toții în acest plan, fiecare cu misiunea lui pentru a experimenta și învăța o nouă dimensiune a iubirii. Suntem oricum deja cu toții UNA în Spirit. Invită iubirea și acceptarea în raport cu oamenii din viața ta și astfel nu vei mai experimenta suferință.
- Alege să nu te mai agăți de situații. Foarte mulți oameni ajung să trăiască în trecut fiindcă sunt atașați de felul în care s-au simțit asociat unei anumite experiențe sau situații. Propune-ți în mod deliberat, dedicat și conștient să trăiești clipa ACUM, cât mai des posibil.
- Alege să nu te mai agăți de gânduri. Este o simplă deficiență a folosirii unui limbaj tentația de a înmagazina gânduri fixe(poziții mentale sau poziționalități). Cu toții le avem. Cu cât mai mult te vei antrena în abservarea minții fără a te identifica cu aceasta, cu atât mai mult vei putea să nu te mai agăți în mod dezordonat de gânduri.
- Alege să nu te mai agăți de obiecte. Antrenează-te în a percepe faptul că oricum nimic nu a fost cu adevărat în posesia ta. Totul este deja al Universului, iar Divinul îți face anumite daruri sau cadouri de care să te bucuri în prezenta în existență. Fii recunoscător pentru obiectele și utilitatea lor, dar propune-ți să nu fii atașat de ele. Obiectele sunt doar niște conglomerate de atomi, nu îți este de niciun folos să te agăți de ele, fiindcă ulterior, dacă te agăți le vei putea și pierde, iar suferința va apărea.
Acestea patru de mai sus, sunt însă doar niște exemple. Tu întreabă-te de ce anume te mai agăți în viața ta de zi cu zi, iar mai apoi renunță la a te mai agăța.
Ține minte că procesul este foarte simplu. Suferința apare când pierzi ceva. Iar de pierdut poți pierde numai lucrurile de care te agăți. Prin urmare, dacă nu te mai agăți, adică dacă trăiești non-atașat, atunci te vei elibera de suferință.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
Cu ocazia asta invit iubirea si pacea în viaţa mea de zi cu zi, iar ţie îţi doresc zile cât mai armonioase. Sănătate 😊
Cum procedam cand suferinta unei persoane iubite ne face sa suferim?
Fetita mea a fost diagnosticata cu o boala terminala, are crize ingrozitoare de epilepsie. Traim acest cosmar de aproape 2 ani si in acest moment simt ca am nevoie de o schimbare, vreau sa fiu mai bine ca sa o pot ajuta mai mult. Cum poate un parinte sa fie mai puternic pentru a-si ajuta copilul? Cum sa nu suferi si sa nu pici in depresie cand esti neputincios?
Multumesc!
Curaj, Daniela! Fetitei tale ii doresc o insanatosire miraculoasa!
Cu drag,
Kinga
Multumesc, draga Kinga!
Fetița ta este parte din Dumnezeu, ca fiecare dintre noi. Ceea ce experimentezi acum este foarte posibil sa fi ales cândva, ca trepte in evoluția spirituală. Non atașamentul nu înseamnă sa te detasezi de copilul tău, asta este imposibil! Ci este încredințarea acestei sarcini in mâinile Lui Dumnezeu. Prin mâinile tale și ale medicilor. Exista și miracole, deci abandoneaza-te Universului spre a le atrage! Dumnezeu sa va ajute!
nu prea este asa. daca oamenii au adictii de tot felul si cunosc destui ! cel putin decenii si-au pastrat obiectul, persoana sau….de care s-au atasat.sa fii detasat inseamna sa fii apatic si sa nu te mai bucuri de nimic,in mod special. Cand unii au atasamente au pasiune.Ce este viata fara pasiune ?
Viata este perfecta asa cum este si cu pasiune si fara pasiune.Depinde de alegerea fiecaruia
Citesc cu mare drag si interes scrierile tale .Iti multumesc cu iubire si recunostinta tot ceia ce faci
Mulrtumesc!
MULȚUMESC!
De unde vin gândurile?
Gandurile pur si simplu exista.Nu exista un loc anume de unde sa vina.
Multumesc din suflet!
Multumesc, Cosmin aveam nevoie de acest articol.
Cu recunostinta !
Mulțumesc!
Mulțumesc suflet frumos. Namaste