Articolul de astăzi pleacă de la sugestia unui cititor. Mesajul său sună în felul următor:
„Te-ai ferit să atingi problema mult mai clasică și spinoasă a „înșelatului”. Cum te simți dacă el/ea iți spune că în afară de tine mai iubește pe altcineva la fel de mult și dorește să se împartă? [ în general, înnebunești și bagi divorț 🙂 ] Eterna posesivitate și dependență umană numită…iubire”
Am rezonat total cu mesajul, prin urmare iată că scriu un articol în care ating subiectul propus.
Este foarte posibil ca în general să consideri unghiul din care îți propun eu să privești viața, ca fiind total neobișnuit. Tu m-ai putea întreba cum să elimini răul din viața ta. Atunci eu îți voi răspunde că nu există bine sau rău. Tu mă întrebi ce ai putea face dacă te-a înșelat. Eu îți răspund că nimeni niciodată nu are cum să te înșele. Tu îmi spui că sunt un fanatic religios. Eu îți prezint diferența majoră dintre religie și spiritualitate. Tu încerci să înțelegi de ce ți se întâmplă atâtea lucruri în această viață, iar eu îți spun că viața nu ți se întâmplă ci tu creezi viața.
Adevărul este unul singur și merită spus indiferent de circumstanțe. Am observat o prezentare a informațiilor în trepte, în cadrul unor școli importante de spiritualitate cum ar fi gnoza sau kabbalah. Cursantul nu are voie să acceseze informația X, până ce nu a accesat informațiile A,B și C. Abordarea are avantajele și dezavantajele ei.
Eu îți propun să te bucuri de libertatea cu care ești înzestrat prin naștere. Să accesezi informațiile într-o ordine impusă mi se pare o recomandare care îți îngrădește libertatea. Te-ai născut liber și merită să trăiești astfel permițând alegerilor tale să plece dintr-o stare de conștiență. Așa că dacă mă vei întreba ce să faci când ești înșelat, îți voi răspunde simplu că
Nu poți fi înșelat
Și mă refer strict la relațiile între parteneri. Relația cu o altă persoană nu implică posesivitate, gelozie sau dependență. Toate acestea vin la pachet cu o viață trăită inconștient. Relația cu partenerul nu este altceva decât o modalitate prin care iubirea deja prezentă în tine curge în noi moduri. Dacă partenerul pleacă de lângă tine, asta nu are nicio legătură cu iubirea prezentă în tine. Fiindcă, așa cum îmi place mie să spun, oare izvorul de munte seacă în absența drumețului care se oprește să își potolească setea? Nu, el curge indiferent de situație.
La fel este și cu iubirea. Iubirea curge. Iar dacă partenerul tău decide să plece, iubirea prezentă în tine pur și simplu nu îl va mai hrăni pe el. Energia Iubirii va continua însă să existe în tine și să curgă necontenit.
Ceea ce de obicei societatea numește înșelat este alegerea unuia dintre parteneri să își concentreze atenția, să sărute sau să facă sex cu o altă persoană. Atunci când posesivitatea și dependența este prezentă, firesc se ajunge la certuri, plânsete, ură etc. Atunci când iubirea este însă prezentă, nici una dintre cele amintite mai sus nu mai are loc. Și asta pentru că iubirea este sinonimă cu libertatea și este în esență necondiționată.
Posesivitate Și Dependență
Chiar înainte să lansez Energia Iubirii, am vorbit mult despre posesivitate, dependență și lipsa unei legături între acestea două și iubire. Am fost întrebat atunci următorul lucru: „Cosmin, imaginează-ți că ai avea o prietenă și ai vedea-o sărutându-se cu altcineva. Am înțeles toată teoria ta cu iubirea, dar ce faci în acest caz practic?”
I-am răspuns în felul următor: „Nu trebuie să îmi imaginez că aș avea o prietenă fiindcă am o prietenă. Dacă aș vedea-o sărutându-se cu altcineva, m-aș asigura să știe că am văzut-o și că nu am nimic împotrivă.”
Mi s-a răspuns: „Te felicit că ești capabil de o asemenea iubire, însă eu nu pot să fac asta.”
Discuția s-a încheiat aici însă aș spune că nici nu este nevoie să faci asta. Nu este nimic de putut și nimic de făcut într-o asemenea situație. Vibrând pe frecvența iubirii, în situația amintită mai sus, tu nu vei avea o reacție, ci vei urma un curs firesc. Cursul iubirii care curge în și prin tine.
Iubirea pur și simplu nu îngrădește în niciun fel libertatea celor din jur. Atunci când celălalt se simte îngrădit, constrâns în orice fel, înseamnă că iubirea nu este prezentă.
Dacă tu te simți îngrădit sau constrâns de „iubirea” partenerului sau oricărei alte persoane din viața ta, află că nu Iubirea este cea care generează asta, ci posesivitatea și dependența.
La bine și la rău până când moartea ne va despărți
În ultima parte a articolului o să discut puțin fragmentul cu „înnebunești și bagi divorț :)”. Ca să bagi divorț, trebuie ca în primul rând să fi luat decizia de a te căsători. Minunat ar fi să fi luat tu decizia de a te căsători și nu părinții, prietenii sau Walt Disney(care ți-a arătat încă de când erai mic cum prințul vine pe cal alb, o întâlnește pe prințesă și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți)
Am participat la câteva nunți, dar nu îmi mai amintesc dacă am auzit jurământul „la bine și la rău până când moartea ne va despărți”. Am căutat în schimb pe net, și din ce am găsit se pare că în cadrul bisericilor catolică și ortodoxă există un astfel de jurământ. Te rog să îmi confirmi tu dacă este sau nu adevărat.
O să „traduc” puțin jurământul pentru că mi se pare foarte grav faptul că milioane de oameni îl rostesc inconștient. O să traduc din română în română. Și dacă aș fi insistat să infirm în la fel de puține cuvinte 2 principii Universale, nu cred că aș fi reușit la fel de eficient.
Primul principiu infirmat: Non-dualitatea
Să spui „la bine și la rău” este ca și cum ai spune: „admit că sunt blocat în iluzia dualității și mă angajez să îmi trăiesc viața în această iluzie”. Dacă oamenii ar accepta realitatea non-duală ar deveni instantaneu beatifici. Totul este până la urmă o alegere. Eu nu sunt aici să îți spun ce să alegi. Eu sunt aici pentru a te face conștient de alegerile tale.
Al doilea principiu infirmat: Conștiința Întregului
Să spui „până când moartea ne va despărți” este ca și cum ai spune: „acord o importanță sporită vieții pe durata prezenței sufletului în corpul fizic. Și mai cred că desprinderea sufletului de trup este echivalentul unei despărțiri între mine și tine”. Dacă oamenii și-ar pune măcar o dată în viața lor întrebarea: „Cine sunt , de unde vin și încotro mă îndrept?” lucrurile ar arăta cu totul altfel. Moartea nu este altceva decât o continuare a vieții, iar tu nu poți, nu ai fost și nu vei fi niciodată separat de nicio persoană din jurul tău. Ești parte din Întreg. Dintr-un întreg indivizabil. Nimic nu este separat de tine, ci totul este interconectat.
Ajunși în acest punct, consider articolul complet. Mi-ai putea spune: „Cosmin, dar stai puțin. În titlu mi-ai promis că o să aflu cum să îmi eliberez viața de posesivitate și dependență. Ai bătut câmpii în toate direcțiile, dar nu m-ai învățat CUM să îmi eliberez viața de posesivitate și dependență”
Îndemnul meu este: „Oprește-te și cugetă”. Ia-ți câteva minute și cugetă la punctele principale ale acestui articol. Acolo vei găsi acel CUM. Ca de obicei, printre persoanele care vor citit acest aritcol vor exista oameni care îmi vor spune că m-am trezit eu deștept să vin cu niște idei utopice și aberante. Îmi vor spune că toată lumea este posesivă în relații și că nu poți fi altfel. Și îmi vor spune că dacă milioane de oameni rostesc acel jurământ cine sunt eu să le spun că rostindu-l neagă instant 2 principii Universal valabile.
Tot ca de obicei, printre persoanele care vor citit acest aritcol, vor exista oameni căror percepția asupra vieții li se va schimba pentru totdeauna conștientizând chiar acum non-dualitatea, întregul și devenind astfel beatifici. Ține numai de tine din ce categorie vrei să faci parte.
Dacă ai rezonat cu articolul, dă-i un share pe rețelele sociale pentru ca informația să ajungă la cât mai multă lume.
Cu recunoștință,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
