Bine ai venit la episodul cu numărul 2 din sezonul al 5-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Conștientizarea mecanismelor reprimării și suprimării este esențială pentru ființa umană, dar în același timp destul de slab înțeleasă. Intenția din spatele episodului este aceea de a contribui puțin la conștientizare în această direcție.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Conceptul de reprimare a energiei gând apare odată cu Sigmund Freud. Freud s-a născut pe 6 mai (tot pe 6 mai sunt născut și eu) 1856, și moare în 1939. Freud a fost un geniu. Dacă ne raportăm la scara nivelurilor de Conștiință, o să îi găsim pe Einstein, Newton, Stephen Hawking și Freud la fix același nivel de Conștiință, și anume 499 pe scara de la 1 la 1000. Prin urmare Freud a fost un geniu în domeniul liniar și mental, așa cum tindem să ne raportăm la genialitate în zilele noastre.
El a lăsat în urma sa munca de o viață și a pus bazele psihanalizei care reprezintă temelia sau fundația pentru tot ceea ce înseamnă psihoterapia în zilele noastre.
Ei bine, de când Freud ne-a făcut atenți la mecanismele reprimării și suprimării a trecut aproximativ o sută de ani. Acest material există fiindcă, 100 de ani mai târziu, noi, și mă refer aici la umanitate în general, tot nu știm clar care este diferența dintre reprimare și suprimare. Ba mai mult, nu știm nici ce înseamnă una și ce înseamnă cealaltă, pentru ca mai apoi să știm și diferența dintre ele.
Faptul că încă nu suntem familiarizați cu conceptul la nivel de masă nu este nici bun nici rău. Fiindcă totul este armonios fix așa cum este. Ce își propune materialul de astăzi însă, este să contribuie măcar puțin la conștientizare. Dacă cineva nu știa ce-i cu reprimarea și suprimarea asta, iar privind episodul, după aceea știe, intenția din spatele episodului de astăzi este împlinită.
Așadar, haide să le luăm pe rând.
Iar mai întâi, haide să începem cu definiția că e destul de clară. Conform Asociației Americane de Psihologie suprimarea este un efort conștient de a elimina din minte gândurile și experiențele tulburătoare, sau de a controla și inhiba exprimarea impulsurilor și sentimentelor inacceptabile.
Cu alte cuvinte, atunci când suprimăm suntem conștienți de ce facem. Fiindcă definiția spune că e un efort conștient. Și ce anume suprimăm noi? Păi suprimăm gândurile în sine, emoțiile și orice experiență care ne tulbură. Adică nu ne place. Considerăm despre acea experiență sau set de gânduri că nu am vrea să le experimentăm, ne tulbură sau deranjează în vreun fel, și drept urmare depunem un efort pentru a le inhiba cumva.
Asta este tot ceea ce e necesar să știm despre suprimare ca să o înțelegem.
Acum, haide să vedem în ce fel este reprimarea diferită de suprimare. Păi principala distincție este dată de faptul că reprimarea nu mai este un mecanism conștient. El se petrece direct pe un nivel al straturilor mentale de care nu mai suntem conștienți.
Și uitându-ne puțin la definiție și pentru reprimare o să aflăm despre reprimare că este un mecanism de protecție care exclude experiențele dureroase sau impulsurile inacceptabile de pe radarul conștientului.
Prin urmare, noi blamăm această reprimare fiindcă am ajuns să conștientizăm că pe termen lung nu ne aduce beneficii. Dar de fapt, ea este un mecanism de protecție al minții. Iar prin acest mecanism de protecție, dacă o experiență este dureroasă, sau un anumit impuls nu este acceptat de către societate sau mediu, el tinde să fie reprimat. Și acest lucru îl face mintea direct pentru noi, fără ca măcar să ne întrebe dacă suntem de acord, ca să zic așa.
Este ca și cum la nivel mental ar exista un pitic mic care spune: „Stai liniștit că te ajut eu. Uite experiența aceasta este prea dureroasă, iar dacă ai da curs acestui impuls ai fi respins de către societate și grupul din care faci parte. Te ajută piticul, stai liniștit. Uite că de această experiență dureroasă, nu o să îți amintești. Iar impulsul nu o să îl simți deloc. Te-am rezolvat. Îmi rămâi dator.”
Prin urmare diferența esențială între suprimare și reprimare este aceea că prima este conștientă, e un efort conștient, iar a doua este ceva care se petrece la nivel mental, dar fără ca măcar să ne dăm seama. Este un mecanism de apărare al minții care operează pur și simplu.
Ideea este că pentru orice om de pe acest pământ, înțelegând că aceste două mecanisme sunt trăite, experiența de viață se poate armoniza semnificativ. Doar să înțelegem un astfel de aspect, uneori se poate dovedi de un real folos.
Iar dacă astăzi ne-am concentrat pe a sublinia faptul că reprimarea și suprimarea există, și am povestit despre cum operează ele, urmează o serie de episoade în care vom povesti tot mai mult și mai amănunțit despre toate dedesubturile reprimării și suprimării.
Un exemplu clasic de suprimare este acela în care omul simte un gol interior, și se duce la frigider, îl deschide și începe să mănânce. Acum că atenția este mutată pe altceva, iar papilele gustative și creierul sunt stimulați într-un alt mod, golul interior poate fi ignorat. Suprimarea a fost experimentată cu succes.
Un alt aspect de suprimare este acela în care, să zicem că experimentăm niște gânduri triste, de vibrație joasă și care nu ne plac. Suprimarea se pune în mișcare și dăm drumul la televizor și ne concentrăm la ceva de pe YouTube, la un Netflix, sau pur și simplu la ceva ce se dă la televizor. Fiindcă acolo se spune o poveste, sunt rulate niște informații și gânduri, acele gânduri pe care noi le experimentam inițial vor fi date la o parte. Din nou, suprimare reușită cu succes.
Un ultim aspect pe care este esențial să îl înțelegem despre suprimare în particular, dar este valabil și pentru reprimare, este acela că un astfel de mecanism este foarte eficient, dar este o soluție de moment.
Este ca și cum noi am fi bătuți și vineți la față, dar ne machiem foarte bine și nu se mai cunoaște nimic. Asta nu înseamnă că problema este rezolvată. Ci înseamnă doar că am ignorat-o temporar cu succes.
Iar ce tinde să se întâmple este că inevitabil, machiajul va fi dat jos, și toate vânătăile și rănile o să iasă din nou la suprafață, iar asta ne afectează calitatea vieții pe termen lung.
De aceea, noi avem de lucrat la a ne antrena să suprimăm cât mai puțin. În schimb să soluționăm cu adevărat problemele care ne deranjează. Și în același timp să soluționăm și tot ceea ce a fost suprimat în trecut. Odată cu asta evoluția spirituală intervine.
Dar, așa cum ziceam, mai povestim și intrăm în detalii în episoadele următoare. Deocamdată ceea ce era de spus pentru un prim episod a fost spus, și îți mulțumesc pentru atenție. Iar până data viitoare îți doresc să trăiești în Lumină, Adevăr și Iubire!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu

