Îți spun bun venit într-un nou sezon din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast” – sezonul cu numărul 5.
Urmărind episodul de astăzi, o să descoperi una din modalitățile prin care mintea ne păcălește pentru ca noi să credem că suntem mai aproape de soluția pentru problemele experimentate.
Dar și cum anume poți să te poziționezi pentru a nu te mai lăsa amăgit și chiar să îți rezolvi mai rapid acele situații pe care le consideri problematice în viața ta.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
„De ce? ” este o întrebare pe care o aud foarte des. Iar asta se întâmplă fiindcă minții i se pare că dacă ar ști de ce, orice problemă este ca și rezolvată, sau măcar mai aproape de rezolvare.
Există și o carte a lui Simon Sinek cunoscută la noi cu titlul „Întreabă-te de ce ”. Am observat între timp că a mai apărut o traducere a cărui titlu este „Începe cu de ce ”, variantă de traducere a titlului care este mai aproape de original care spune: „Start with Why ”.
Cartea scrisă de Simon este bună. Este un elogiu adus întrebării „de ce? ”. Numai că acest elogiu este adus într-un context anume. Ce spune Simon este că, în special pentru organizații și companii, este esențial ca acestea să știe „de ce? ” fac ceea ce fac. Învățăm din carte că decât să ne adresăm întrebările „ce? ” și „cum? ”, adresându-ne întrebarea: „de ce? ” suntem mult mai aproape de esență. Și lucrurile așa și stau, numai că ce acoperă cartea este liniaritatea.
Dacă operăm numai în liniar, a ști „de ce? ” se prezintă într-adevăr ca esențial a fi știut. Să zicem că cineva are o problemă stomacală și vomită. Mintea se întreabă „de ce? ”. Iar dacă află răspunsul, știe ca pe viitor să nu mai consume acel ceva sau acea combinație de alimente care a cauzat problema stomacală.
Să zicem că unuia dintre noi îi plouă în casă. Mintea se întreabă „de ce? ”. Iar investigând, descoperă o gaură în acoperiș. Gaura este astupată, eventual se iau măsuri de prevenție și pentru ca alte găuri să nu mai intervină, iar întrebarea „de ce? ” se dovedește din nou esențială.
Și precum acestea două, mai există o infinitate de situații în care a ne întreba „de ce? ” se poate dovedi esențial. Iar dacă ne interesează numai liniaritatea, atunci într-adevăr, adresarea întrebării „de ce? ” ne duce înspre miezul problemei.
Totuși, planul în care ne aflăm, are și componenta non-liniară. Iar non-liniaritatea înseamnă deschidere înspre spiritualitate. Liniaritatea înseamnă să încercăm să înțelegem lumea numai privind cât mai obiectiv înspre materie. Non-liniaritatea înseamnă să acceptăm că dincolo de materie există energie invizibilă. Și înseamnă să acceptăm că materia și legile care se aplică în materie sunt numai vârful icebergului. Non-liniaritatea este inclusiv dincolo de legea cauzei și efectului care operează în liniar. Iar deschizându-ne înspre acest tărâm non-liniar, întrebarea „de ce? ”, nu devine inutilă, dar tinde să își piardă din valoare și însemnătate.
Fiindcă atunci când omul își pune mai multe întrebări despre viață, el ajunge să se întrebe niște lucruri precum: „De ce trebuie eu să experimentez această boală? ”, „De ce se nasc pe lume copii cu dizabilități? ”, „De ce Dumnezeu îi dă unuia cu carul și altuia cu paharul? ”, „De ce am ajuns eu să experimentez în realitatea mea ceea ce experimentez? ”.
Ei bine, pentru astfel de întrebări, în primul rând a afla cu adevărat „de ce? ” este aproape imposibil. Cu excepția cazurilor în care răspunsul la întrebarea „de ce? ” este revelat de însuși Dumnezeu prin inspirație și dăruit celui care întreabă.
Dincolo de primul obstacol care se prezintă dată fiind limitarea minții de a înțelege „de ce-ul? ” asociat întrebărilor amintite adineaori, mai intervine un aspect. Și anume, dat fiind faptul că în non-liniar nu mai putem opera precum în liniar, a ști „de ce? ” se prezintă de multe ori ca inutil.
Să zicem că am afla răspunsul la întrebarea: „De ce experimentez eu acum boala X? ”, iar răspunsul ar fi cam așa: „Păi tu experimentezi acum boala X fiindcă acum 3 generații cutărescu a ales să facă A,B și C, iar asta se răsfrânge înspre tine conform karmei de neam și tiparelor transgeneraționale ”. Așa, și acum că știm „de ce? ”, ce-i cu asta? La ce ne ajută? Nu spun că dacă așa stau lucrurile nu e nimic de făcut. Există soluții și abordări, dar acestea sunt non-liniare. Dacă aflăm că ne plouă în casă fiindcă e spart acoperișul, ne ducem să îl astupăm. Dar dacă aflăm că suntem bolnavi transgenerațional, problema tot nu este rezolvată imediat.
Sau să zicem că aflăm răspunsul la întrebarea: „De ce Dumnezeu îi dă unuia cu carul și altuia cu paharul? ”. Iar răspunsul este acela că oamenii experimentează karme personale specifice. Și acum că știm „de ce? ”, ne ajută asta într-o mare măsură? Iarăși, nu spun că a ști „de ce? ” este complet inutil, dar nu este atât de util pe cât ni se pare, și nici nu este atât de util încât să dezvoltăm o obsesie pentru această întrebare.
În mod onest, poate să apară acum întrebarea: „Ok, Cosmin, am înțeles teza ta, dar care este soluția? Care este alternativa? ”. Ei bine, această alternativă există și ea este o invitație pe care aceste episoade au adresat-o în mod repetat.
Alternativa la a ne adresa obsesiv întrebarea „de ce? ” este ceea ce numim tehnica Letting go.
Iar ca să se înțeleagă exact cum și în ce fel este aceasta o alternativă, se va lua un exemplu clasic.
Este știut faptul că Letting go-ul ne ajută să primim în dar vindecare din partea lui Dumnezeu. Există numeroși oameni care au raportat vindecări ale diverselor afecțiuni aplicând Letting go.
Și acum, să zicem că cineva experimentează o boală. Decât să se întrebe „de ce? ”, întrebare care se limitează la un ajutor liniar, se poate deschide înspre a aplica Letting go pe simptomele asociate bolii. Iar a aplica Letting go înseamnă deschidere înspre non-liniaritate.
Postura este aceea în care renunțăm la orice opunere de rezistență față de simptome, le spunem chiar un „bun venit! ” acestor simptome și le dăm pur și simplu voie simptomelor să fie ceea ce sunt renunțând la orice dorință de a controla, schimba sau modifica în vreun fel experiența așa cum se prezintă ea acum. Ne deschidem înspre a accepta total și deplin ceea ce este așa cum este, cedându-ne pe noi lui Dumnezeu.
Prin asta, trăim ceea ce este de trăit karmic și ne apropiem de a primi în dar vindecarea din partea lui Dumnezeu. În schimb, dacă ne întrebăm „de ce? ”, și aflăm poate și răspunsul, asta se poate să ne apropie foarte puțin sau deloc de vindecare.
Iar acesta este doar un exemplu. Dar există o sumedenie de alte exemple.
Ideea din spatele episodului de astăzi nu este aceea de a refuza complet relația cu întrebarea „de ce? ”. Această întrebare se poate dovedi utilă, și este chiar foarte utilă când privim numai liniar înspre experiența de viață. Însă atunci când ne deschidem înspre spiritualitate și implicit înspre non-liniaritate, alternativa la a ne întreba „de ce? ” este să aplicăm direct Letting go. În acest fel, ne deschidem înspre soluționarea a o sumedenie de chestiuni care își găsesc sursa în non-liniar și cu privire la care a ști „de ce? ” nu vine cu un aport semnificativ.
Cam acesta este episodul de astăzi. Episod care vine după o pauză de trei săptămâni. De acum intrăm în normal cu materialele. Iar până data viitoare îți doresc să trăiești în Lumină, Adevăr și Iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
