Bine ai venit la episodul cu numărul 8 din sezonul al 4-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Din episodul de astăzi înveți cum anume putem noi să îi iubim cu adevărat pe ceilalți.
Iar pentru asta suntem invitați să ne deschidem înspre 5 intenționalități.
De asemenea, suntem invitați să conștientizăm că făcutul ne spune mai puțin despre un fenomen, comparat cu ce ne spune intenția despre un același fenomen.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
A le da voie celorlalți să fie ceea ce sunt, este o dovadă de iubire. În „a fi” este conținută deja întreaga iubire a lui Dumnezeu. Suntem deplin în siguranță. Iar această siguranță este oferită de către Dumnezeu însuși, și nu de către ego.
În materialul de astăzi, sunt oferite 5 sugestii concrete prin care ne deschidem înspre a arăta în mod real iubire față de ceilalți. Până la detalierea acelor puncte, se mai simte însă a fi făcută o precizare.
Iar această precizare spune că din intenții diferite, se poate experimenta cu una și aceeași acțiune. Să luăm drept exemplu gestul de a mânca. Cineva poate mânca fiindcă îi e foame. Altcineva poate mânca fiindcă se află într-un context social, și intenția este de integrare în grup. Altcineva poate mânca fiindcă este ora mesei, și dacă nu mănâncă acum, până diseară nu mai are timp. Altcineva poate mânca fiindcă este un jurat la un concurs culinar, și este necesar să guste mâncarea pentru a-i da note. Și exemplele pot continua.
Vorbim de aceeași acțiune, și anume: „a mânca”. Dar intenția poate fi oricare din cele enumerate sau oricare alta. Acțiunea e una, intenția e alta. La fel cum și mintea e una și trupul e alta. La fel cum și trupul e una și conștiința e alta. Iar această aparentă separare propusă, nu este dualitate, ci este o invitație de transcendere.
Adică în loc să încercăm să ne explicăm totul prin făcut, să ne deschidem un pic mai mult înspre „a fi” și să ne explicăm lucrurile și ca radiind din esența a ceea ce suntem. Să ne deschidem înspre a ne explica fenomenele și ca pe o împlinire a unui potențial intrinsec, și nu numai privindu-le de la suprafață și încercând să tragem concluzia rezultantă dintr-un tumult de acțiuni.
Precizarea cu privire la faptul că acțiunea e cea care se vede, dar relevant este să ne dăm seama care o fi intenția din spatele acțiunii, apare aici fiindcă acesta este contextul potrivit.
Altfel, s-ar putea ca cele 5 sugestii care urmează să fie interpretate tot în termeni de acțiuni și astfel își pierd mult din putere.
Dacă am întreba pe cineva cum anume îi iubim pe ceilalți, s-ar putea să primim răspunsuri precum: le ducem flori, le spunem că îi iubim, îi ajutăm la nevoie, le facem cadouri, ne străduim să îi ascultăm și înțelegem și mai apoi să răspundem. Și nu este nimic în neregulă cu toate acestea. Ba chiar, toate cele enumerate sunt recomandate. Numai că sunt acțiuni. Și dacă nu sunt făcute dintr-o intenționalitate a iubirii sincere, ele pot ajunge pervertite în manipulare, pot ajunge să fie făcute doar ca gest, fără ca intenția reală din spate să fie iubirea, și atunci ne vom minuna că presupusa iubire nu ajunge la celălalt.
E foarte frumos să experimentăm cu aceste gesturi, dar ele să fie dublate și de o intenție sinceră în această direcție.
De aceea, atunci când vine vorba de cum îi iubim pe ceilalți, episodul de astăzi se concentrează asupra a 5 recomandări care operează mai mult la nivel de „a fi” și operează la nivel de intenție. Chiar dacă paradoxal, fiecare dintre cele 5 recomandări poate fi făcută fără ca vreun făcut să se întâmple. Adică ne putem alinia lor, fără ca asta să se reflecte neapărat în niște acțiuni imediate concrete. Cu toate acestea, operabilitatea lor este prezentă. Eroarea pe care o facem este aceea că a iubi este non-liniar, dar noi vrem să ajungem înspre acest non-liniar prin liniaritate. Asta este ca și cum am vrea să mergem cu avionul pe mare în loc să folosim vaporul.
În continuare, haide să vedem cum sună cele 5 recomandări:
Prima dintre ele zice așa: 1. Dă-ți voie să recunoști dumnezeirea din ceilalți
A cumpăra un buchet de flori este ceva pe care știm fiecare dintre noi cum să îl facem. Dar cum oare recunoaștem dumnezeirea din ceilalți? Ei bine, este chiar mai simplu, dacă ar fi să fim 100% sinceri cu noi înșine. Fiindcă pentru a cumpăra buchetul de flori e necesară deplasare, investiție de timp liniar, și investiție financiară.
Să recunoaștem dumnezeirea din ceilalți este gratis și poate fi experimentat chiar acum. Mintea ar putea spune: „Dar totuși cum fac?”. Ei bine, sugestia se apropie mai mult de „a fi” și de intenție decât se apropie de acțiune. Și presupune ca în permanență să ținem minte că în interiorul acelui trup se află Dumnezeu sub forma Câmpului Conștiinței. În acest fel, prin prezență, amintire și dându-ne voie să fim această recunoaștere a Prezenței lui Dumenzeu acolo, recunoaștem dumnezeirea din ceilalți și aceasta este o dovadă de iubire.
2. Renunțând la control
Și asta e gratis. Iar a renunța la control înseamnă să renunțăm pur și simplu la a ne mai dori să îl controlăm pe celălalt, oricine ar fi el, și în schimb să ne deschidem înspre a-l accepta așa cum este. Controlul alungă iubirea. Cedarea controlului o invită.
Iar a renunța la control este pur și simplu o alegere interioară.
3. Renunțarea la manipulare
De foarte multe ori în relațiile interumane sunt făcute anumite lucruri în așteptarea unui răspuns. Oamenii nu sunt însă mașini. Oamenii sunt de fapt conștiință. Atunci când apăsăm tasta A la calculator, ne așteptăm ca pe ecran să vedem că apare caracterul „A”. Asta e în regulă. Fiindcă știm despre calculator că este o mașină. Calculatorul nu este conștient de el însuși.
Numai că mintea vrea să reducă omul la același tip de răspuns. Iar aceasta este manipulare. O dovadă de iubire este așadar renunțarea la orice impuls de a-l manipula pe celălalt să facă ce vrem noi ca ego sau ca individ.
4. Renunțarea la impunere
De multe ori vrem să le impunem celorlalți comportamente, preferințe, tip de alimentație, tip de religie, o anumită viziune asupra vieții, și așa mai departe.
De fiecare dată când acest impuls de a impune ceva se prezintă, el se cere cedat. Iar aceasta este o altă dovadă autentică de iubire. Dă-ți voie să nu mai impui nimic nimănui. Și dă-ți voie să renunți la dorință cu totul. Fiindcă una este să nu impui și nici să nu îți dorești asta, și cu totul altceva să nu impui, dar totuși în interiorul tău să o dorești. De fiecare dată când apare dorința, tot printr-o alegere sinceră interioară, cedează-o.
5. Iubește-i pe ceilalți așa cum sunt
Dacă am avea capacitatea să îi vedem pe ceilalți prin ochii lui Dumnezeu, le-am vedea perfecțiunea, măreția și gloria. Fiindcă îi privim prin ochii ego-ului, vrem să îi schimbăm, spunem că i-am putea iubi dacă ar face lucrurile un pic mai mult sau mai puțin diferit, și așa mai departe.
A iubi, înseamnă să descoperim perfecțiunea momentului acum, să înțelegem că evoluția nu este dinspre imperfect spre perfect, ci este dinspre perfect spre perfect. Iar odată cu asta, să ne deschidem înspre a-i iubi pe ceilalți fix așa cum sunt. Fără ca ceva să mai fie de adăugat, și fără ca ceva să mai fie de luat.
***
Acestea fiind spuse, episodul se încheie aici. Iar până data viitoare îți doresc să trăiești în Lumină, Adevăr și Iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu