Bine ai venit la episodul cu numărul 7 din sezonul al 4-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Episodul de astăzi este o invitație de a nu ne mai identifica cu trupul, asta în timp ce iubim trupul și îl acceptăm drept ceea ce este și așa cum este.
A iubi un dar pe care îl primim din partea lui Dumnezeu, și anume trupul, și a ne identifica drept darul sunt lucruri diferite.
Iar pentru a aduce niște claritate cu privire la subiect, apare episodul de astăzi.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Există o distincție pe care ne este destul de greu să o facem. Iar această distincție se prezintă ca greu de făcut fiindcă suntem într-o relație de identificare falsă cu trupul.
O alegorie simplă care se prezintă aici este aceea a îmbrăcării unei haine. Să zicem că ieșim din casă pentru a cumpăra pâine, și desigur, omul pune o haină pe el. Ne-am putea imagina că ieșind din casă, toată lumea ar vorbi cu noi ca și cum am fi haina. Când ajungem la magazin, vânzătorul nici măcar nu s-ar uita la noi, ci ar vorbi direct cu haina. Ar spune: „Haina de culoare portocalie(haina imaginându-ne-o portocalie în alegoria aceasta), s-au deschis și casele express, dacă plătiți cu cardul, vă așteptăm aici”. La început s-ar putea să ni se pară ciudat, dar dacă am vedea peste tot în jur această raportare, până la urmă, dintr-o definire a normalului ca fiind ceea ce face majoritatea, ne-am obișnui. Și evident că am deveni foarte atașați de haina respectivă. Am considera și noi, la rândul nostru, după un timp, acea haină ca fiind noi.
În loc să spunem: „Bag haina în mașina de spălat”, o să spunem: „Mă duc să fac baie”. Dacă cineva ar zice despre haină că este urâtă, vom lua asta personal, fiindcă vom vedea haina ca fiind de fapt noi.
Și desigur că exemplul nu este un pic tras de păr, ci este foarte mult tras de păr și reprezintă o exagerare, dar asta doar pentru a sublinia ideea. Am putea ajunge chiar, văzând că haina se mișcă să îi acordăm tot creditul hainei și să ne amăgim că ea se mișcă cu de la sine putere.
Am auzi că sunt haine care vorbesc de o chestie ciudată, cum că de fapt, fiindcă haina este pe corp ea ajunge să se miște, și că haina nu s-ar putea mișca dacă nu ar fi îmbrăcată, și pusă așadar deasupra corpului sau peste corp. Dar toate acestea ni s-ar părea niște prostii. Cum adică, ceea ce suntem noi, adică haina, să nu se poată mișca sigură. Și exemplele ar putea continua, dar cu siguranță cel care privește, ascultă sau citește acest episod de podcast a înțeles deja unde bat.
Ceea ce am făcut până aici e un fel de bate șaua să priceapă calul, sau un fel de bate haina să priceapă omul.
Distincția pe care ne este greu să o facem este aceea între energetic și fizic. Ne este greu să acceptăm că mintea e ceva, conștiința e altceva, și trupul fizic cu totul altceva. Aceste trei elemente, chiar dacă distincte, interacționează pentru a facilita o experiență în materie. Dar sunt totuși distincte. Iar noi nu suntem nici trupul, nici mintea, ci suntem chiar conștiința.
Am învățat să ne considerăm corpul sau trupul, dar acesta este un punct fals de identificare. Iar odată cu acest punct fals de identificare, am pierdut contactul cu ce suntem noi cu adevărat.
Exact așa cum în exemplu, în loc să ne considerăm corpul, ne considerăm haina, în realitatea subiectivă ne considerăm corpul în loc să ne considerăm Spiritul sau Conștiința. Iar din această eronată identificare, apar o sumedenie de probleme, disfuncții, durere și suferință.
Invitația episodului de astăzi este una a acceptării. Ce anume să acceptăm? Păi să acceptăm că dacă ceva se întâmplă la nivel fizic, înseamnă că există un substrat subtil pentru asta.
Nimic nu poate să apară în fizic, dacă mai întâi nu a apărut o cristalizare în minte a acelui ceva, sau dacă mai întâi nu a fost experimentat un impuls al unei intenții din conștiință. Și de cele mai multe ori este vorba și de un impuls al intenției care pleacă din conștiință, și o dinamică mentală care susține apariția în fizic a ceva. Indiferent dacă apariția din fizic este filmarea unui episod de podcast, o mișcare a mâinii de la stânga la dreapta, sau eventual o boală experimentată la nivel de trup fizic.
Am ajuns să fim foarte prinși în fizic și ni se pare că viața este lipsită de sens și multe lucruri nu se leagă. Dacă găsim în noi puterea să ne deschidem măcar un pic înspre a accepta și energeticul ca realitate distinctă de fizic, dar în relație cu fizicul, atunci, dintr-o dată, mult mai multe lucruri vor fi pline de însemnătate și sens.
Ar fi multe de discutat și multe de adăugat, dar pentru asta mai avem, cu ajutorul lui Dumnezeu, și episoade ulterioare în acest podcast. Invitația cu care vine episodul de astăzi este aceea că există un plan fizic vizibil, și un plan energetic invizibil. Plan invizibil, pe care dacă nu îl vedem cu ochiul liber, nu înseamnă că nu există. Ba chiar, acel plan energetic invizibil ar exista și fără trup fizic sau fără planul material cu totul. Iar de acolo, din energetic, izvorăște materialul cu toate expresiile și manifestările sale.
Cel care parcurge acest episod este așadar invitat să își amintească despre el că este chiar conștiința drept câmp al vieții și nu este un trup fizic limitat. Să își amintească faptul că nu este haina, ci este cel care îmbracă haina. Și fără ca haina să fie îmbrăcată, tu ai continua să fii ceea ce ești. Iar dacă haina se mișcă este pentru că e îmbrăcată de ceea ce suntem noi de fapt. Haina nu face nimic cu de la sine putere.
Dacă după parcurgerea acestui episod intervine măcar o mică fisură în identificarea totală și falsă ca fiind trupul fizic, atunci intenția din spatele episodului este împlinită. Fiindcă printr-o fisură oricât de mică, tinde să pătrundă lumina. Iar mai apoi, cedarea identificării iluzorii cu fizicul se dezintegrează treptat.
Așadar, chiar dacă se păstrează o identificare ca fiind trupul, invitația este aceea de a conștientiza că suntem mai mult decât un trup fizic limitat care se naște și moare. Suntem invitați să acceptăm că suntem o Ființă Infinită.
Acestea fiind spuse, episodul de astăzi se încheie aici. Iar până data viitoare îți doresc să trăiești în lumină, adevăr și iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
