Bine ai venit la episodul cu numărul 6 din sezonul al 4-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Atașamentul și aversiunea sunt cele două mari blocaje pe care studentul spiritual le poate experimenta.
Și sunt, de asemenea, cele două subiecte înspre care maeștrii spirituali ne-au tot indicat în mod repetat de-a lungul vremurilor.
Intenția din spatele episodului de astăzi este aceea de a veni cu mai multă claritate atunci când vine vorba de atașamente și aversiuni.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Subiectul atașamentului și aversiunilor este esențial. Și asta pentru că se prezintă multe dedesubturi la care ego-ul apelează pentru a distorsiona invitația cedării tuturor atașamentelor și aversiunilor.
Iar aceste dedesubturi se prezintă după cum urmează:
1. Există senzația că renunțând la atașamentul față de ceva, renunțăm la acel ceva. Ceea ce este o păcăleală. Nu are nicio legătură una cu alta, dar mintea insistă să sublinieze că ar exista o legătură acolo.
De aceea, vor fi luate câteva exemple. Să zicem că apare întrebarea: „Aș putea fi dispus să renunț la atașamentul de telefon?”. Răspunsul ar putea să vină: „Păi și cum?! să trăiesc fără telefon în ziua de azi? E imposibil”. Răspunsul pare să fie oferit fix la întrebare, dar de fapt nu s-a răspuns la întrebare.
Întrebarea este: „Ai putea să renunți la atașamentul de telefon?”. Nu a întrebat nimeni: „Ai vrea să îți arunci acum telefonul pe geam și să trăiești toată viața fără un telefon?”. E o diferență. Și e o diferență care pare nesemnificativă, dar de fapt e colosală.
De fapt, a renunța la atașamentul de ceva, nu implică neapărat dispariția acelui ceva din viața noastră. Noi putem să folosim un telefon și fără a fi atașați de el. Aceasta e ideea. Și aici este dedesubtul.
De fapt, a renunța la un atașament, față de telefon de exemplu, înseamnă că la nivel de for interior să ne descotorosim de niște trăiri și să le permitem unor gânduri fixe să cadă, în așa fel încât noi să fim perfect în regulă și cu postura actuală, cea în care folosim un telefon, dar să fim perfect în regulă și cu postura în care nu am mai avea telefon. Asta înseamnă de fapt cedarea atașamentului. Și, ulterior, poate apare spre folosire telefonul, poate nu. Asta este însă partea a doua. Ce vom observa noi este că cu cât atașamentele sunt cedate, cu atât experiența de viață tinde să se armonizeze.
2. Un alt dedesubt este cel legat de aversiune sau repulsie. Un student spiritual se poate uita în viața lui și să tragă următoarea concluzie: „Băi, eu chiar nu mai sunt atașat de nimic. Poate mai sunt atașat de 1-2 lucruri minore, dar nu atât de atașat cum eram mai demult. Dar totuși parcă nu simt acea libertate, eliberare și ușurință, despre care ne vorbesc maeștrii spirituali că am simți-o când nu mai trăim atașamente”.
Ei bine, este posibil ca asta să se întâmple fiindcă nu mai sunt atașamente, dar sunt experimentate repulsii sau aversiuni. Postura este aceea în care nu mai suntem atașați de ciocolata neagra, dar avem o repulsie deosebită pentru ciocolata albă și nu am băga niciodată în gură așa ceva.
Dacă aceasta este situația, tot ce avem de făcut este să cedăm desigur și aversiunile. Și mintea poate să spună ceva asemănător ca și în cazul atașamentelor: „Păi și acum, ce să fac, să mă apuc să mănânc ciocolată albă?”. Și, la fel ca și în cazul aruncatului telefonului pe geam, a ceda aversiunea, nu are legătură cu făcutul, ci are legătură cu cedarea unor emoții și gânduri care reflectă acea aversiune. Faptul că nu mai avem aversiune față de ciocolata alba, nu înseamnă că o mâncăm. Putem să o mâncăm sau nu. Acțiunea va interveni. Vom vedea noi care este. Dar mai întâi hai să cedăm aversiunea.
Este la fel vorba de a ajunge în punctul în care, la nivel de for interior să spunem: „Măi, eu chiar nu am nimic nici cu ciocolata albă. Înțeleg că unor oameni le place. Asta este. Nu am absolut nimic împotrivă”. Când simțim că suntem în regulă atât cu prezența ciocolatei albe cât și cu prezența ciocolatei negre pe lume, atunci suntem eliberați de aversiune.
Și, ca și în cazul atașamentului, tot ce este invitat studentul spiritual este să experimenteze viața fără o aversiune. Dacă e mai plăcut așa, și se simte armonie, bine, dacă nu, se poate reveni oricând la atașament și aversiune.
Ce știm însă deja din practică, și fiecare om care își dă voie să experimenteze o confirmă, este faptul că pacea, iubirea și armonia care sunt simțite fără atașamente și aversiuni, ne vor face să ne întrebăm cum de nu am fost dispuși să cedăm toate aceste atașamente și aversiuni mai devreme.
3. Un penultim dedesubt pe care îl vom discuta în episodul de astăzi este faptul că, a fi atașați de concepte legate de integritate este văzut ca un lucru bun.
Iar mecanica este aceeași. Să zicem că avem ideea și recomandarea: „Să nu omori” sau „Să nu furi”. Omul atașat de „Să nu furi” care este invitat să renunțe la acest atașament, va tinde să spună: „Păi și acum, ce să fac, să mă apuc de furat?”.
Acest argument vine însă numai fiindcă suntem obișnuiți să traducem totul în termeni de acțiuni. De fapt, invitația este aceea de a continua să fim aliniați ideii morale: „Să nu furi”, în timp ce, totuși nu suntem atașați de ea. Adică să alegem să nu furăm fiindcă avem recunoștință și iubire față de Dumnezeu și față de moralitate, dar fără a fi atașați de asta. Să o alegem pur și simplu fiindcă e moral și din iubire, și nu fiindcă suntem atașați.
Și în cele din urmă, ca o punte peste punctul 3…
Vine punctul 4. care spune așa: Non-atașament și non-aversiune, dar cu integritate. Una dintre capcanele care se prezintă pe calea studentului spiritual este ca din non-atașament să aleagă să refuze iubirea și adevărul.
Adică, în cazul în care cineva ar veni și ar spune: „Hai să dăm o spargere la un magazin”, răspunsul să fie: „Păi eu nu sunt nici atașat de ideea de spargeri și nici nu mai am aversiune față de furat. Așa că hai să furăm”. Aceasta este însă doar o posibilă capcană de care studentul spiritual care se apucă de cedat atașamentul și aversiunile merită avertizat.
Ideea este să cedăm toate atașamentele și toate aversiunile, inclusiv atașamentele față de diverse concepte care primesc eticheta de „bune”, dar asta în timp ce continuăm să fim integri și iubitori față de noi înșine și față de întreaga viață. Adică să nu fim nici atașați de furt, nici în aversiune față de acesta, dar totuși nici să nu îl facem fiindcă asta ar fi contrar moralității și iubirii.
Acestea fiind spuse, speranța este ca cedarea tuturor atașamentelor și aversiunilor să fie mai ușoară pentru studentul spiritual prin prisma celor citite sau ascultate astăzi.
Iar până data viitoare îți doresc să trăiești în lumină, adevăr și iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu