Bine ai venit la episodul cu numărul 2 din sezonul al 4-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
În relaționarea cu emoțiile, există 3 niveluri. Parcurgând episodul de astăzi înveți care sunt aceste 3 niveluri și care este specificul fiecăruia.
În acest fel, poți să identifici nivelul pe care te afli, și să faci măcar câțiva pași relevanți pentru o tranziție spre nivelul următor.
Ideea este că suferința este mai mică sau inexistentă, în funcție de felul în care relaționăm cu emoțiile. Dar mai multe, haide să aflăm din episod.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Există trei niveluri de interacționare cu o emoție. Iar ce invită episodul de astăzi este să conștientizăm aceste perspective, să conștientizăm în care dintre ele ne aflăm, pentru a putea face pasul înspre următorul nivel.
Cert este că emoțiile și stările apar. Nivelul 1 este cel în care reprimăm și băgăm sub preș toate aceste stări. Fără să ne intereseze ce este cu ele, de unde vin, unde se duc, de ce apar și așa mai departe.
Problematica în acest tip de interacțiune cu emoțiile este aceea că preșul sub care băgăm diverse stări devine la un moment dat neîncăpător. În loc de preș am mai putea să ne folosim de metafora sacului, cutiei sau coșului de gunoi. Să zicem că mergem prin casă și de fiecare dată când observăm că ne iese în cale un obiect pe care îl considerăm pe moment inutil sau nu ne place, îl aruncăm în sac, cutie sau coșul de gunoi. Merge astăzi, merge mâine, numai că la un moment dat sacul, cutia sau coșul devin neîncăpătoare. Am vrea noi să mai aruncăm acolo și să scăpăm temporar de ele, dar recipientul devenind neîncăpător avem o problemă.
Ei bine, în sens energetic, un astfel de „obiect” este emoția. Dacă de fiecare dată când apare furie, tristețe, disperare, frică sau agonie, tot reprimăm, adică băgăm sub preș sau aruncăm în sac, cutie sau coș, până la urmă sacul, cutia sau coșul devin neîncăpătoare. Și astfel apar accesele de furie, boli pe trupul fizic, o stare de neliniște interioară permanentă, tristețe, depresie, și multe altele.
Nivelul 2 este cel în care ne dăm seama că parcă ar exista niște mici inadvertențe pe traseu, și parcă nu am fost lăsați pe acest pământ să fim furioși, triști, suferinzi și în depresie. Prin urmare, ne punem un semn de întrebare în sensul că acceptăm că poate există o eroare pe undeva și din această îndepărtare de Adevăr apare suferința.
Acesta este punctul în care apelăm poate la o formă de terapie. Înțelegem că avem nevoie să vorbim cu cineva pentru a fi ghidați să deslușim mai clar prin hățișul de emoții, stări, evenimente și trăiri care apar spre procesare.
Nivelul 2 nu mai este așadar unul al reprimării, ci este unul care se apropie de acceptare, verbalizare și măcar identificare a stării experimentate. Ne spunem că: „Stai puțin. Acum experimentez furie.” Mai trece puțin timp și spunem: „Adineaori am fost furios. Acum parcă simt anxietate”. Peste ceva vreme spunem: „Uite, acum am un moment de bucurie, dar imediat a apărut senzația de <<nu merit>>”. Iar detalierea și verbalizarea acestor procese interioare, vine și ea cu beneficii.
Nivelul 2 este așadar cel în care devenim conștienți de emoții, înțelegem că noi nu suntem emoțiile experimentate, înțelegem care este eticheta potrivită pentru fiecare emoție în parte, și putem să verbalizăm în exterior că ne simțim într-un fel anume.
Și în cele din urmă, ajungem la descrierea nivelului 3, iar specific acestui nivel este acceptarea și trăirea la modul cel mai total și deplin posibil a acestor stări. Fapt care conduce în cele din urmă la eliberarea lor definitivă și spontană.
Asta nu înseamnă că nu mai apar stări, ci înseamnă că imediat ce o stare apare, ne este foarte ușor ca spunându-i un „bun venit” și trăind-o la modul cel mai total și deplin posibil să o eliberăm în numele Adevărului și al Iubirii.
În cadrul nivelului 3 se conștientizează faptul că, însăși etichetarea unei stări, poate constitui un blocaj în a o elibera. Fiindcă a pune o etichetă pe o stare de furie de exemplu, nu face decât să îi adauge și înglobeze energie suplimentară.
Calea este ca dincolo de orice etichetări, să observăm doar starea, să o trăim la modul cel mai total și deplin posibil fără a o exprima și renunțând la a vrea să o controlăm sau modificăm în vreun fel, iar odată cu asta, energia din spatele ei se evaporă cu adevărat.
Este relevant de înțeles și acceptat că cele 3 niveluri pur și simplu există, iar unul dintre ele nu e mai bun sau mai prost decât celălalt. La fel, nivelurile 1 sau 2 nu sunt inferioare nivelului 3. Ele sunt pur și simplu diferite. Prezintă niște contextualizări diferite a relației cu energia numită emoție.
În practică se poate observa însă că omul cu cât este mai aproape de nivelul 3 este mai împlinit și fericit, iar cu cât este mai aproape de nivelul 1 este mai trist sau nefericit.
Prin urmare, recomandarea cu care vine episodul de astăzi este în primul rând aceea de a conștientiza nivelul pe care ne aflăm. Iar după ce am conștientizat asta, să ne dăm voie să facem pași înspre nivelul următor.
Dacă băgăm totul sub preș, haide să învățăm măcar să identificăm stările pe care le trăim și să le verbalizăm. Iar dacă știm deja să le identificăm și verbalizăm, haide să facem pasul înspre a le elibera de tot.
Una dintre căi este tehnica Letting go. Cu siguranță mai există și altele, dar familiarizarea cu Letting go-ul se prezintă ca o metodă simplă și eficientă pentru a face pasul spre nivelul următor.
Iar când vom fi învățat să ne eliberăm de emoțiile blocante pe care le experimentăm, vom fi învățat de fapt să fim în contact cu noi înșine și cu Iubirea care oricum suntem.
Cam atât pentru astăzi. Iar până data viitoare, îți doresc ca de obicei să trăiești în Lumină, Adevăr și Iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
