Bine ai venit la episodul cu numărul 12 din sezonul al 4-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Astăzi încheiem seria dedicată eliberării de frică, discutând despre anxietate.
Urmărind episodul până la final o să descoperi mai multe despre anxietate, și o să îți iei minim o idee pentru ce anume ai putea face și cum anume te-ai putea raporta la fenomenul acesta al anxietății.
Anxietatea, ca și o frică obișnuită apare tot prin îndepărtare față de Adevăr. Dar mai multe, haide să aflăm împreună urmărind episodul.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Odată cu episodul de astăzi, încheiem seria dedicată eliberării de frică. Cel de astăzi este un al patrulea episod la rând în care, într-un fel sau altul este abordat subiectul fricii. Asta neînsemnând că pe viitor nu se va mai face referire la frică. Cu siguranță vom mai vorbi despre frică în podcast, de fiecare dată când se va simți că este momentul.
Unghiul din care ne uităm astăzi înspre frică este cel al anxietății generale și al fricii de moarte. Oamenii ajung să dezvolte niște frici față de anumite fenomene perfect naturale. Un prim exemplu care vine acum în minte este: frica de soare. Există oameni, nu te judec dacă te numeri printre ei, care dacă ies din casă până la magazin să își cumpere pâine, se dau cu cremă pe față pentru ca soarele să nu le atace pielea. Nu sunt nici eu și nici nimeni altcineva în măsură să spună dacă asta e bine sau rău. Împărțeala în bine și rău este dualitate. Ce este însă destul de clar e faptul că într-o astfel de situație vorbim de anxietate.
Frica de soare este una din anxietățile care se adaugă unei liste ample de frici cum ar fi: frica de pesticide și insecticide din alimentație, frica de grăsimile din alimentație, frica de e-uri, frica de faptul că suntem controlați de reptilieni, frica de poluare, frica de îmbătrânire și exemplele ar putea continua.
Să ne fie frică de îmbătrânire înseamnă să ne fie frică de ceva absolut natural. Ar putea la fel de bine să ne fie frică de copaci fiindcă și copacii, ca și îmbătrânirea sunt ceva absolut natural.
Același lucru este valabil și pentru frica de moarte. Ceea ce numim moarte, adică desprinderea Spiritului de trup este un fapt cât se poate de firesc. Cu toții ne naștem și murim, dar fenomenul acesta al îmbibării materiei cu Spirit și mai apoi cedării acelui trup fizic material este absolut natural și îl putem controla mai puțin decât ne-am imagina fiindcă momentul morții este stabilit karmic la naștere. Prin urmare nu avem de ce să ne îngrijorăm.
Dacă însă trăim în permanență cu o frică de îmbătrânire, de exemplu, această frică se permanentizează și tinde să se transforme în anxietate. Fiindcă, fără să ne dăm seama, noi chiar îmbătrânim secundă de secundă. Acesta este un proces care nu poate fi oprit sau inversat. Dar am ajuns să ne luptăm atât de mult cu tot și toate încât ne luptăm până și cu ceva atât de natural cum este îmbătrânirea.
Starea de anxietate și panică este astfel generalizată, dar generalizată într-un mod latent. Iar pe fondul acestei anxietăți oricum generalizate, atunci când ca umanitate experimentăm o pandemie sau experimentăm un război, toate aceste frici și anxietăți care deja rulează în fundal ating apogeul.
Episodul de astăzi este o invitație ca măcar naturalului să îi dăm voie să fie ceea ce este. După cum bine știm, oamenii trăiesc și civilizația umană a evoluat direct în bătaia soarelui. Acolo unde există soare și apă, au înflorit civilizații. Soarele este perfect natural și este prietenul nostru. Atunci când ieșim la soare neprotejați în vreun fel, nu vedem pe nimeni căzând lat fiindcă soarele l-a ucis. Mai degrabă putem ajunge să experimentăm niște meridiane energetice dezechilibrate prin prisma gândurilor de frică rulate, dar nu prin ceea ce situația prezintă ca atare.
Mai apoi vorbim de îmbătrânire. Și putem observa cum mulți oameni se luptă cu îmbătrânirea nenorocindu-și trupurile fizice cu operații estetice. Aceasta este totuși extrema extremei. O frică moderată cu privire la îmbătrânire este legată de neacceptarea aspectului fizic așa cum este.
Adevărul este că printr-un simplu episod de podcast, cel mai probabil nu se vor rezolva anxietăți sau frici profunde. Știm acest lucru și îl acceptăm ca atare. Dar totuși, ce rol are un astfel de episod este să ne facă să ne adresăm niște întrebări, să descoperim niște eventuale exagerări, și să alegem ulterior calea armonizării acelor aspecte.
Există oameni care s-au luptat cu ideea de îmbătrânire, și în ciuda tuturor eforturilor, de pe urma acestei lupte nu au experimentat altceva decât din ce în ce mai multă anxietate. Și există oameni care au cedat această luptă fără sens, și și-au acceptat condiția umană. Acești oameni se simt ușori, liberi și parcă dintr-o dată li s-au luat niște greutăți din spate acceptând îmbătrânirea ca făcând parte din proces și parte din karma noastră de oameni. Odată cu acceptarea vine și ușurința și disponibilitatea de a ne bucura de viață mai intens.
Și în cele din urmă, poate fi amintită și frica de moarte. Ne este însă frică de ceva care, la fel ca îmbătrânirea este perfect natural. De fapt însă oamenilor nu le este frică de moarte, ci le este frică de non-existență. Totuși ceea ce numim moarte, nu este decât dezbrăcarea unei haine, și nu avem de ce să ne temem. Așa cum după ce ajungem acasă, lăsăm haina în cuier, tot așa, când vine momentul potrivit lăsăm acest trup fizic, dar vom continua să fim. Fiindcă viața este eternă și doar își schimbă forma.
Ajunși spre finalul acestui podcast poate să apară întrebarea: „Măi omule și eu totuși cu ce rămân de aici? Am ascultat câteva minute un mesaj, să zicem interesant, dar dacă ar fi să rămân cu un singur lucru din tot ce am ascultat care ar fi acela? ”.
Ei bine, răspunsul la această întrebare este acela că în general aceste episoade nu sunt îndemnuri de a face sau a nu face ceva. Recomandarea de la finalul acestui podcast este aceea ca dacă au apărut niște întrebări, să îți îngădui un răspuns pentru ele, răspuns care să fie dincolo de suprafață. Mai apoi, speranța este aceea că după parcurgerea episodului este măcar cu 1% mai clar în ce feluri posibile se poate prezenta ceea ce numim anxietate. Iar în cele din urmă, episodul este o invitație înspre a căuta acel punct al păcii, liniștii și eliberării de dincolo de frică. Din momentul în care știm că această senzație de ușurare este o posibilitate, sunt șanse să o căutăm și la un moment dat chiar să o găsim prin cedarea noastră la modul cel mai total și deplin posibil lui Dumnezeu.
Spuneam că prin acest episod se încheie seria despre frică. Pentru studentul spiritual recomandarea este ca indiferent de frica experimentată, să se deschidă înspre a o ceda lui Dumnezeu. Fiindcă orice frică este falsă. Orice frică este o iluzie care apare prin blocarea, la nivel mental, a Adevărului sinonim cu Iubirea.
Atât pentru astăzi, iar până data viitoare îți doresc să trăiești în lumină, pace, adevăr și iubire!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu