Bine ai venit la episodul cu numărul 11 din sezonul al 4-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Urmărind episodul de astăzi, o să descoperi o serie de clarificări relevante cu privire la frică.
De asemenea, o să descoperi și care sunt cele 3 variante de raportare la frică, dar și care este varianta recomandată spre armonizare.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Episodul de astăzi își propune să aducă o serie de clarificări cu privire la frică. În ultimele episoade, observată fiind frica și panica din societate, atenția a fost concentrată pe subiectul fricii. Și asta pentru că spiritualitatea ne pune la dispoziție toate uneltele necesare pentru armonizarea relației cu frica și eliberarea fricii. Nu avem de ce să ne temem atunci când ne cedăm la modul cel mai total și deplin posibil lui Dumnezeu. La fel, nu avem de ce să ne temem când știm că suntem în grija lui Dumnezeu chiar acum și totul este perfect fix așa cum este, fiindcă Dumnezeu nu ar putea să permită altceva.
Totuși una este să acceptăm toate aceste chestiuni teoretic, și cu totul altceva este ca aliniați fiind lor, chiar să ne găsim pe noi înșine în pace, calm, liniște și armonie.
Prima dintre clarificările pe care episodul își propune să o aducă este legată de normalitatea fricii. Episoadele acestea fiind publice și disponibile pe multiple platforme, există desigur și o interacțiune cu cei care le ascultă sau vizionează. Iar una dintre remarcile pe care am primit-o spune așa: „Cosmin, dar frica este ceva normal. Nu este nimic de vindecat cu privire la frică, nu trebuie să îi facem nimic fricii fiindcă pur și simplu este normal să apară”.
Și chiar dacă există adevăr în această remarcă, ea oferă în același timp oportunitatea ca prin câteva precizări, să fie adusă și mai multă claritate cu privire la subiectul fricii.
Frica, în primul rând este o emoție. Și asemeni oricărei alte emoții, putem să facem trei lucruri cu ea. Prima variantă este cea în care o reprimăm sau suprimăm. Diferența dintre reprimare și suprimare este aceea că una e conștientă și cealaltă e inconștientă. Adică, atunci când apare o frică, prin reprimare sau suprimare o putem băga sub preș. Numai că o băgăm sub preș fie știind ce facem, fie din inconștiență.
Mai apoi, a doua variantă este atunci când nici reprimarea nici suprimarea nu intervin, frica apare, este considerat a fi ceva normal, prin urmare nu ne speriem foarte tare. Dar o să vedem că în această variantă, frica tinde să persiste. Fiindcă în ciuda faptului că știm prin învățare că este ceva normal totuși este o luptă interioară pe care o ducem cu frica respectivă. Iar acea luptă o face să persiste.
Iar în cele din urmă, există varianta pe care o propune acest episod și aceste episoade. Variantă în care nici nu reprimăm și nici nu suprimăm, îi permitem fricii să apară dacă ea asta își dorește, dar dincolo de a o considera pur și simplu normală ea tinzând astfel să persiste, suntem invitați chiar să facem un pas mai departe și să îi spunem un „bun venit!”. Suntem invitați ca la nivel de for interior să facem pași înspre a ne ceda pe noi lui Dumnezeu și a trăi acea frică dintr-o postură cât mai deschisă. În momentul în care facem asta, fără a nega doza de normalitate asociată fricii, observăm cum aceasta tinde să se evapore. Fiindcă, de fapt, postura noastră cu adevărat normală și naturală este una a păcii, liniștii și armoniei. Când o frică intervine, înseamnă că a intervenit o experiență, nu neapărat nenaturală, nu o experiență care nu ar trebui să fie acolo, dar o experiență care vine cu o perturbare a stării noastre naturale de calm și liniște. Iar când facem acest pas suplimentar înspre a-i spune „bun venit!” fricii, aceasta tinde să curgă prin noi preț de ceva timp. Iar mai apoi, ne putem întoarce la o postură a păcii care de fapt ne caracterizează.
La facultatea de psihologie, în unul din cursuri am învățat despre normal și patologic. Iar întreg cursul era o discuție pe seama definirii normalității. Și cursul spunea că este destul de dificil de definit normalitatea. Fiindcă normal ar putea fi considerat ceva ce face toată lumea sau majoritatea. Dar dacă toată lumea dintr-un sat, de exemplu, dezvoltă o anumită boală fiindcă apa din sat a fost contaminată, dat fiind faptul că toată lumea are boala, asta nu face totuși boala normală. La fel este și cu frica. Dacă toată lumea experimentează frică, asta nu înseamnă că frica este neapărat ceva normal.
O altă variantă de lucru cu privire la definirea normalității, tot din cursul respectiv era aceea în care normalul era definit de specialist. Specialistul poate să spună dacă un anumit comportament sau manifestare este sau nu normală.
Pentru aceste filmulețe, dată fiind alinierea lor, specialiștii sunt considerați maeștrii spirituali ai umanității. Iar maeștrii spirituali autentici pe care i-a dat umanitatea, cu toții ne-au spus la unison că orice frică este o iluzie. Și cu cât mai multe sunt fricile cedate lui Dumnezeu, și cu cât mai multe sunt astfel fricile de care ne-am eliberat, cu atât mai aproape suntem noi de a permite lin evoluția spirituală, și de a ne apropia mai mult de recunoașterea noastră drept Ființa Infinită care suntem. Fiindcă postura noastră cu adevărat normală este pacea, calmul, liniștea și Iubirea.
Prin urmare, apropiindu-ne de final, ce suntem invitați să reținem este că există 3 poziții principale în raport cu frica. Prima variantă este cea în care vrem să fugim de frică, să o băgăm sub preș și să nu o simțim cu orice preț. Această variantă este și cea mai nocivă fiindcă tot ceea ce este reprimat, va găsi la un moment dat o cale de a ieși la suprafață. Numai că o va face printr-o boală sau printr-o disfuncție de alt tip.
A doua variantă este un pas înainte. Și este varianta în care conștientizăm că frica este ceva normal, îi dăm voie să fie, dar totuși ne găsim într-o opunere de rezistență față de ea. Adică postura noastră ar spune: „Ok, îi dau voie fricii să fie, dar totuși aș prefera să nu mă simt așa”.
A treia variantă este cea mai recomandată, și este cea care ne apropie cu adevărat de postura noastră naturală. Iar aceasta este varianta în care frica apare, și făcând un pas și mai departe îi spunem un „bun venit!” fricii și o trăim la modul cel mai total și deplin posibil. În momentul respectiv frica se fluidizează și curge spre evaporare. Iar tot ce ne mai rămâne nouă de făcut este să ne bucurăm de pacea și Iubirea care oricum suntem. Fiindcă o frică din momentul în care îi spunem „bun venit!” și o trăim total, fără a ne mai dori să o controlăm, schimbăm sau modificăm în vreun fel, renunțând chiar și la a ne dori să o facem să dispară, tinde să se evapore. Fiindcă, așa cum maeștrii spirituali ne-au spus, orice frică este doar o iluzie în calea experimentării noastre drept Ființă Infinită și nelimitată care suntem dintotdeauna.
Cu speranța că episodul de astăzi a venit cu mai multă claritate, rămâne să ne auzim peste o săptămână. Iar până atunci, îți doresc desigur să trăiești în Lumină, Adevăr și Iubire!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
