Bine ai venit la episodul cu numărul 9 din sezonul al 3-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Privind înspre planul formei constatăm că se petrece ceva. Putem observa cum niște acțiuni au loc. Iar noi ne aflăm în mijlocul acelor acțiuni și evenimente, fie identificându-ne cu ele, fie observându-le doar și fiind astfel în contact cu noi înșine.
Aceste acțiuni cu care experimentăm pot să plece din Iubire sau din frică, mândrie, orgoliu sau orice altceva. Episodul de astăzi este o invitație de a le permite tuturor acțiunilor să plece din Iubire.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
De fiecare dată când simți frică, amintește-ți că, de fapt te-ai îndepărtat de Iubire. Fiindcă frica, prin însăși definiția ei este o îndepărtare de Iubire. La fel cum întunericul, prin însuși definiția lui este o îndepărtare de lumină.
Numai că noi, în sens profund spiritual suntem Iubirea însăși și Viața însăși. Prin urmare, de fiecare dată când simțim frică, putem spune că ne-am îndepărtat de noi.
Acest material este o invitație de a te reapropia de tine însuți, și de a intra în contact direct și neîngrădit cu Iubirea care oricum ești.
Chiar dacă o astfel de analiză poate părea ciudată, celui care parcurge acest material i se propune totuși să o facă. Să reținem că nimic nu apare în viața noastră întâmplător sau din greșeală. Prin urmare, parcurgerea chiar acum a acestui material, nu este nici ea o întâmplare. Această parcurgere are loc fiindcă în Universul în care trăim totul este perfect așa cum este, apare la momentul potrivit și este îngăduit de Dumnezeu în forma cea mai potrivită spre a-și face apariția.
Exercițiul sau analiza constă în a ne întreba atât cât de des putem, ce anume se află în spatele acțiunilor, experiențelor sau deciziilor a căror martori suntem.
Putem pleca de la ceea ce mintea tinde să eticheteze drept banal, și să ajungem până la acele lucruri pe care aceeași minte le consideră ca foarte importante.
De exemplu, banală s-ar putea să fie considerată curățarea unui cartof. Referitor la această curățare a cartofului ne putem întreba, ce se află de fapt în spate: „Fac asta din Iubire? sau o fac din necesitate, ură, trebuință, nervi sau chiar frică?”.
Ceva foarte important poate fi considerată decizia de a permite apariția unui copil pe lume, căsătoria, divorțul, alegerea sau schimbarea locului de muncă și multe altele. Întrebarea este însă aceeași: „Ce se află în spate? Este esența fundamentală din spatele acestui gest Iubirea sau este frica, orgoliul, demonstrarea de dreptate, aroganța, ura sau orice altceva?”.
Primul pas este așadar acela de a ne da seama ce anume se află în spate. Iar aici, chiar dacă mintea s-ar putea să obiecteze și să spună: „Păi nu știu care este răspunsul”, adevărul este că noi nu așteptăm un răspuns de la minte. Și asta pentru că întrebarea însăși intenționează să sape dincolo de minte.
Mai întâi este Intenția cea care derivă direct din Câmpul Conștiinței, și mai apoi apar niște gânduri și niște acțiuni. Când ne întrebăm: „Ce se află în spate? Se află Iubire sau frică?”, de fapt interogăm această intenție care nu este ceva mental.
Totul este ca intenționând cu sinceritate Adevărul, să permitem adresarea întrebării. Răspunsul este imediat clar. Numai dacă îl refuzăm din ego, o să auzim în minte: „Păi nu îmi este clar care e răspunsul”. Altfel, poate nu o să fie perfect clară natura intenției, dar măcar o să știm dacă Iubirea se află la bază sau nu.
Studentul spiritual ar putea să aibă un mic șoc inițial, atunci când o să constate cât de puține sunt situațiile care au cu adevărat la bază Iubirea. Iar aceasta este una din erorile pe care umanitatea le comite în mod repetat. Eroarea fiind aceea că anumite chestiuni sunt puse mai presus decât Iubirea. Când de fapt, fără ca vreo comparație sau ierarhie mentală să intervină, Iubirea este de fapt esența de dumnezeire pe care dacă o permitem drept bază la orice, acele lucruri înfloresc, prosperă, reușesc și au succes în adevăratul sens al cuvântului.
Prin urmare episodul de astăzi, poate fi foarte bine încheiat aici. Procesul este în doi pași:
„1. Ce se află în spatele deciziei, situației sau problemei pe care o experimentez? ”

„2. Dacă se află Iubirea, pot să stau liniștit. Sunt în grija Divinului. Dacă nu se află Iubirea, intenționez să îi permit acestei decizii, situații sau probleme să fie învăluită de Iubirea care Dumnezeu este dintotdeauna”.

Mergi acum acasă la familie, du-te la serviciu, sau mergi pur și simplu și experimentează acțiunile care apar spre a fi experimentate, dar dă-ți voie să nu uiți că intenția ta este Iubirea. Fără să îți dai seama, intenționând Iubirea, descoperi cum aceasta transpare tot mai mult și de peste tot din jur. Iar asta se întâmplă fiindcă Iubirea se află chiar acum și chiar aici numai că sunt șanse să fie încapsulată în iluzie.
Așa cum Maica Teresa a spus cândva: „Ce poți face tu pentru a promova pacea mondială? Du-te acasă și iubește-ți familia”.

Dincolo de mesajul de până aici al acestui material, mesaj ce este complet, se mai simte a fi adăugată o precizare. Este de fapt vorba de un adevăr spiritual înspre care deschizându-ne putem să mai cedăm parte din iluzie și suferință.
Iar acest adevăr spiritual ne spune că dualitatea este o iluzie. Prin urmare Iubirea, Adevărul și Dumnezeu nu au un opus. Frica nu este opusul Iubirii, ci este absența acesteia. Minciuna nu este opusă Adevărului, ci este absența acestuia. Răul nu este opusul binelui, ci este absența acestuia.
Viața prezintă un gradient experiențial. Când Iubirea este suficient de mult blocată, simțim frică. Fiindcă simțim ceea ce numim frică, ni se pare că frica este ceva. Însă investigând, ne vom da seama că frica este mai degrabă o absență și nu o prezență. Adevărul este că doar Iubirea este. Când Iubirea este temporar blocată în a radia și pătrunde, apare o experiență a cărei caracteristică este absența sau blocarea Iubirii. Acestei experiențe îi spunem frică.
Renunțând la a ne mai lupta cu frica, și recunoscându-i astfel efemeritatea, ne întoarcem înspre eternul de Iubire care se află dintotdeauna în interiorul nostru.
Cu frica nu are rost să ne luptăm, fiindcă ar fi ca și cum ne-am lupta cu morile de vânt. Ne luptăm cu o non-existență. Este exact ca și cum ne-am apuca și am da pumni în aer. O să ne găsim la final osteniți, dar mai mult de atât nu pare să se fi schimbat.
Soluția este așadar să ne mutăm fața înspre Iubire și să o permitem cu sinceritate în viețile noastre. Dă-le voie tuturor acțiunilor experimentate să plece din Iubire și nu uita că polarizarea Iubire-frică este o iluzie. Doar Iubirea există, iar frica este absența acesteia.
În final te las cu cei doi pași practici care se desprind din material:
„1. Ce se află în spatele deciziei, situației sau problemei pe care o experimentez? ”

„2. Dacă se află Iubirea, pot să stau liniștit. Sunt în grija Divinului. Dacă nu se află Iubirea, intenționez să îi permit acestei decizii, situații sau probleme să fie învăluită de Iubirea care Dumnezeu este dintotdeauna”

Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu

