Bine ai venit la episodul cu numărul 3 din sezonul al 3-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Există o structură energetică puternică în inconștientul colectiv al umanității care întreține senzația de „Nu sunt suficient de bun”.
Urmărind episodul de astăzi, înveți de ce de fapt ești suficient de bun și cum faci să te eliberezi de această senzație presantă, nocivă și consumatoare de energie conform căreia nu ai fi suficient de bun.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Acest episod este pentru tine dacă, măcar o dată în viață ai simțit că „nu ești suficient de bun”. Apariția prezentului filmuleț este strâns legată de observarea unor mecanisme care sunt puternic încetățenite în mentalul colectiv. Fiindcă poate fi observată clar o presiune derivată din mentalul colectiv cu privire la această senzație de insuficiență.
Se poate să fi simțit măcar o dată că nu ești un părinte suficient de bun sau că nu ești un copil suficient de bun.
Se poate să fi simțit de mai multe ori că nu ești suficient de bun la serviciu, în felul în care te alimentezi, în felul în care faci sport, în felul în care te îmbraci, în felul în care gândești.
Se poate să fi simțit că nu ești suficient de bun în felul în care citești, fiindcă ai multe cărți începute și neterminate. Se poate să fi simțit că nu ești suficient de bun atunci când faci sex.
Că nu ești suficient de bun în relație. Că nu ești un prieten suficient de bun. Și uneori, chiar se poate să fi simțit că nu ești un cetățean suficient de bun.
Să nu mai vorbim despre senzația de insuficiență atunci când conștientizăm câte lucruri am avea de făcut și vrem să le facem, dar nu găsim timpul și energia pentru a le face. Iar lista ar putea continua.
Cu alte cuvinte, putem alege pur și simplu orice arie a vieții noastre, și sunt toate șansele ca măcar o dată să fi apărut această senzație de insuficiență.
Așa că, ce ne propunem în episodul de astăzi este să conștientizăm mai multe despre mecanismele mentale și energetice din spatele acestei senzații de insuficiență. Iar mai apoi să vedem care sunt lucrurile la care să renunțăm și cele înspre care să ne deschidem pentru a rezolva în viețile noastre presiunea insuficienței.
Înainte însă de a intra în aceste aspecte și chestiuni specifice, simt să vin cu două precizări:
1. Trăim în cele mai bune vremuri pe care umanitatea le-a experimentat vreodată în ultimele mii de ani. Iar acest lucru este cât se poate de evident. Numai dacă vrem să ne împotrivim dinadins acestui adevăr putem să o facem. Dar faptul că trăim acum mai bine ca niciodată este evidențiat și de nivelul de Conștiință al umanității. Nivel de Conștiință al umanității care la momentul nașterii lui Buddha era la 90, la momentul nașterii lui Iisus era la 100, iar acum a depășit nivelul 200 pe scara nivelurilor de Conștiință a lui David R. Hawkins.
Dacă ai ajuns în acest punct al episodului și nu știi nimic despre David R. Hawkins și scara nivelurilor de Conștiință îți recomand cu căldură să dai măcar un search pe net pentru mai multe informații, dacă nu chiar să citești măcar o carte de la acest autor.
Dincolo de componenta aceasta legată de nivelul de Conștiință, și teoreticienii, antropologii și cercetătorii din toate domeniile, folosindu-se pur și simplu de date care tind spre obiectivitate, ne confirmă că trăim, ca umanitate mai bine ca niciodată.
În ciuda acestui fapt, suferim mai mult ca niciodată, depresiile sunt la ordinea zilei, iar senzația de insuficiență este mai prezentă ca niciodată și ne consumă pe zi ce trece.
Ideea care tinde să se desprindă de aici este aceea că nu ceea ce experimentăm cu adevărat generează toată această tristețe în masă și senzație de insuficiență. Ci, mai degrabă există niște programe mentale gunoi și emoții blocate și blocante care întrețin senzația aceasta de „nu sunt suficient de bun”.
2. Dacă avem o minimă deschidere înspre spiritualitate, putem conștientiza ușor că toată această senzație de insuficiență este o păcăleală. Și asta pentru că experiența care are loc chiar acum este perfectă și nu putea fi alta mai bună.
Este pur și simplu Câmpul Conștiinței care selectează în permanență numai și numai potențialele care sunt infinit armonioase spre a fi experimentate.
Iar prin identificarea noastră cu un trup fizic limitat, cu ego-ul și cu individualitatea, ni se pare că facem, că dregem și că mutăm munții din loc. Când, de fapt, în spatele acțiunilor nu există un acționator.
Prin deschiderea noastră înspre a accepta acest adevăr spiritual, orice senzație de insuficiență se poate evapora instantaneu.
Iar acum, date fiind aceste două precizări de început, ne vom concentra pe câteva chestiuni recomandate. De dragul clarității vom împărți lista în două. Iar prima dată vom face referire la lucruri la care suntem invitați să renunțăm. Iar mai apoi vom facem referire la lucruri înspre care suntem invitați să ne deschidem și să le acceptăm și invităm în viețile noastre. Atât aspectele la care suntem invitați să renunțăm, cât și cele înspre care suntem invitați să ne deschidem au un impact semnificativ atunci când vine vorba de rezolvarea senzației de insuficiență.
Prin urmare, hai să vedem pentru început la ce suntem invitați să renunțăm:
1. Comparația
Suntem învățați de mici, prin sistemul educațional cu care am crescut, să ne comparăm cu fiecare ocazie. Ionel a luat notă mai mare decât mine. Dar bicicleta mea este mai bună decât a lui Ionel. George a luat notă mai mică decât mine. Părinții lui George au însă mașină și noi nu avem. Hainele lui Ionel sunt mai scumpe și mai frumoase decât ale mele. Dar eu am adidași mai faini. Și așa mai departe.
Chiar dacă poate nu ne mai dăm seama, și în viața de adulți, pe procesare subconștientă și inconștientă mecanismele comparației tind să curgă și să fie experimentate în continuare. Iar minții și ego-ului le plac foarte mult aceste mecanisme fiindcă este o metodă prin care își perpetuează existența.
Numai că, imediat ce mecanismele comparației sunt rulate, și senzația de insuficiență mai întâi se instalează, iar mai apoi poate atinge cote alarmante.
Fiindcă, dacă prin comparație aflu despre Ionel că a făcut X, iar eu nu pot, atunci mai este un sfert de pas, nici măcar un pas întreg, până la experimentarea gândului: „Eu nu sunt suficient de bun”. Iar odată cu asta, toată presiunea și tensiunea derivată și asociată senzației de insuficiență începe să pună stăpânire pe noi și să ne obosească din ce în ce mai mult în fiecare zi.
Prin urmare, un prim lucru la care suntem invitați să renunțăm prin intermediul acestui episod este tocmai la acest impuls al comparației. Ne putem deschide în primul rând înspre a identifica momentele în care comparația apare. A conștientiza că mecanismele comparației s-au pus în mișcare este primul pas. Iar mai apoi, putem să cedăm acest impuls prin Letting go. Iar astfel, ușor, ușor ne vom elibera de toată încărcătura și presiunea cu care vine acest, de multe ori nerostit: „Nu sunt suficient de bun”.
2. Suntem invitați să renunțăm la senzația falsă că putem face totul dintr-o dată și în același timp. Ca să înțelegem mai bine ideea, ne putem folosi de o alegorie.
Să zicem că un copil descoperă că s-a născut cu un talent nativ la muzică. Prinde totul foarte ușor. Îi și place. Iar toți specialiștii în muzică spun că are potențialul de a ajunge un star în domeniu.
Să ne imaginăm însă că toată lumea din jur i-ar inocula copilului ideea imposibilă și falsă că el poate să fie un maestru la toate instrumentele muzicale care există pe pământ: pian, vioară, trompetă, țambal, nai, saxofon, tobe, chitară și toate celelalte sute de instrumente muzicale care există în lume.
În ciuda talentului său, în interiorul copilului s-ar naște imediat o senzație de insuficiență. Și asta pentru că el ar conștientiza efortul necesar pentru a fi virtuos la vioară de exemplu. Și și-ar da seama că pentru toate celelalte instrumente nu este suficient de bun.
În tot acest timp copilului i s-ar arăta câte un virtuos maestru la fiecare instrument în parte. Conștientizând că el nu o să poată niciodată să fie atât de bun la toate instrumentele ar fi măcinat teribil de o senzație de insuficiență.
Ei bine, noi ajungem să fim exact precum acest copil talentat la muzică, numai că în loc de instrumente muzicale avem o paletă aproape infinită de posibilități în toate domeniile. Vrem ca în același timp să fim cei mai buni nutriționiști, dar și cei mai buni antrenori de fitness pentru noi înșine. Vrem să citim toate cărțile bune dintr-o infinitate de domenii, vrem să participăm la toate cursurile bune. Vrem să fim niște specialiști ai curățeniei, vrem să fim perfecți atunci când vine vorba de dedesubturile psihologice, și lista ar putea continua. Vrem să fim maeștri virtuoși ai tuturor ariilor, experiențelor și domeniilor posibile. Ceea ce cu siguranță este imposibil. Dar senzației de insuficiență nu îi pasă că este imposibil. Ea apare și ne macină zi după zi după zi.
Prin urmare, ce ne invită acest punct doi este să renunțăm la această amăgire care ne spune că putem fi maeștri virtuoși în toate domeniile. Fiindcă așa cum copilul, oricât de talentat ar fi nu poate excela la toate instrumentele, la fel și noi, chiar dacă suntem perfecți și copiii iubiți ai lui Dumnezeu nu putem excela în toate domeniile. Și nu este nimic greșit la asta. Atât timp cât nu lăsăm mintea să ne păcălească spunându-ne că lucrurile ar fi putut să stea altfel, dar nu suntem noi suficient de buni pentru a le face altfel.
Doar renunțând la comparație și la iluzia mentală descrisă în punctul doi, deja mare parte din senzația de insuficiență se evaporă. Însă în continuare vor fi punctate alte două sugestii pe care le putem avea în vedere pentru a depăși senzația presantă de insuficiență:
1. Prezență și meditație
În loc să vrem să cântăm ca niște maeștri la toate instrumentele, am putea să ne deschidem înspre a face ceea ce facem acum atât cât de bine putem.
Iar pentru a evidenția mai clar ideea, voi împărtăși cu tine o întâmplare din viața lui Ramana Maharshi.
Povestea spune că odată, când Maharshi cobora o colină, a întâlnit în cale câțiva măturători în plină activitate. Unul dintre ei s-a oprit din lucru, cu intenția vădită de a i se prosterna dinainte și de a aduce în acest fel vreun omagiu. Atunci Maharshi i-a zis: „A te dedica datoriei tale și a-ți duce la îndeplinire sarcinile înseamnă adevăratul namaskar. A-ți face datoria cu cea mai mare grijă constituie serviciul suprem pe care i-L poți aduce lui Dumnezeu”.
Cu alte cuvinte, dacă treaba noastră este să măturăm strada, a o face cu cea mai mare grijă, atenție și prezență reprezintă serviciul suprem pe care i-L putem aduce lui Dumnezeu.
Făcând ceea ce avem de făcut, oricât de banal ar părea pentru minte, dintr-o stare de prezență și cu grijă și dedicare, elimină instant orice senzație de insuficiență. Orice activitate este egală ca importanță cu oricare alta. Dacă mâncăm, să fim 100% prezenți și dedicați. Dacă citim, să fim 100% prezenți și dedicați. Nu din a le face pe toate derivă merituozitatea și suficiența noastră. Ci din a ne da voie să fim ceea ce suntem și din a ne da voie să fim prezenți și conectați la acest simplu lucru care are loc chiar acum.
Și…
2. Recunoștință
Ajungem să ne simțim insuficienți fiindcă trăim în trecut sau viitor. Numai așa poate să apară această presiune a insuficienței și a lui „nu sunt suficient de bun”. Fiindcă adevărul este că în prezent, chiar acum, suntem suficient de buni.
De aceea, pentru a rezolva și depăși senzația de insuficiență, ajută foarte mult să ne oprim cât mai des și să ne orientăm înspre lucrurile, situațiile, evenimentele și experiențele din prezent pentru care merită să fim recunoscători.
La început poate să pară puțin forțat sau artificial. Dar treptat se poate transforma într-un mod de a fi în lume. Mod care este mult mai aproape de esența a ceea ce suntem și mult mai aproape de iubirea care sălășluiește în interiorul nostru. Dă-ți voie să experimentezi recunoștință sinceră tot mai des și o să observi cum senzația de „nu sunt suficient de bun” se evaporă de la sine fără ca tu să faci ceva specific pentru asta.
Iar ajunși în acest punct, episodul de astăzi se apropie de final. A ieșit un episod puțin mai lung. Dar lupta cu insuficiența este foarte des întâlnită, iar soluția a cerut o prezentare mai amplă și detaliată.
Dă-ți voie să te deschizi înspre recomandările și sugestiile acestui episod și o să poți depăși cu succes senzația de insuficiență care poate te macină în acest moment.
Iar până data viitoare îți doresc să trăiești în lumină, adevăr și iubire.
Dacă știi pe cineva care se luptă cu această senzație de insuficiență, dă un share episodului, poate îl ajută.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
