Îți spun bun venit într-un nou sezon din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast” – sezonul cu numărul 3.
Vacanța s-a terminat, așa că reluăm seria de episoade.
Din episodul de astăzi învățăm de ce, ceea ce ne dorim noi pentru noi nu este întotdeauna și cel mai potrivit lucru pentru noi.
Și învățăm cum să ne deschidem măcar puțin înspre a accepta darurile infinit armonioase pe care Dumnezeu ni le trimite în fiecare zi.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Îți spun bun venit într-un nou sezon. Pauza aceasta a venit cu multă inspirație. Așa că în perioada următoare, o să apară multe episoade interesante și care sper că o să te încânte. În același timp, dacă prin vizionarea acestor episoade, blocajelor li se permite să se evapore, înseamnă că intenția din spatele podcastului se împlinește.
Până să intrăm în tematica episodului de astăzi, simt să mai fac o precizare. Am observat în ultima vreme că pe mai multe canale am primit remarci care țin de faptul că aceste episoade sunt citite.
Și vreau să spun astăzi că acesta nu este vreun lucru ascuns. Nu am intenționat nicio secundă să ascund faptul că citesc în timpul filmării acestor episoade. Și nu o ascund nici acum. Tot textul episodului este mai întâi scris. Iar mai apoi este filmat, citit fiind de pe prompter. Acesta este felul în care ideile specifice fiecărui episod pot fi transmise netrunchiat și în totalitatea lor. Nu am capacitatea de a fi la fel de eficient vorbind liber, iar de aceea prefer să citesc rândurile scrise în prealabil.
Întrebarea este: „Ai prefera să asculți niște lucruri mai puțin relevante prezentate liber? Sau preferi să vezi și asculți ceva clar și care îți este de un mai mare folos, dar citit?”.
Clarificat fiind și aspectul care ține de citit, prin afirmația rostită clar și răspicat: „Da, chiar acum citesc!”, hai să intrăm în conținutul episodului de astăzi.
Din titlu reiese deja cam despre ce este vorba, dar în continuare vom intra în mai multe detalii cu privire la idee.
Cert este că fenomenul rugăciunii este unul larg răspândit. Și nu este nimic rău cu privire la rugăciune. Rugăciunea este benefică. Există chiar studii în care s-a demonstrat că indiferent dacă Dumnezeu există sau nu, a crede în Dumnezeu vine cu beneficii neurologice incontestabile. Același lucru este valabil și pentru rugăciune.
Atât doar că, fiind cufundați în iluzie, și prin intervenția ego-ului, am transformat rugăciunea într-un set de dispoziții pe care i le dăm lui Dumnezeu pentru a le transforma în realitate. Având în acest timp prezumția eronată conform căreia ceea ce experimentăm chiar acum nu este deja perfect.
Rugăciunea este ceva minunat, și reprezintă un moment în care trăim o intimitate greu de pus în cuvinte în relația cu Dumnezeu. Numai că, a vedea rugăciunea asemeni unui set de dispoziții prin care să zicem: „Fă-mi Doamne X” și „Dă-mi Doamne Y” … că știu eu mai bine ce e potrivit pentru mine decât știi tu, nu înseamnă decât aroganță și îndepărtare de esență.
De aceea, recomandarea cu care vine prezentul articol – prezentul filmuleț este aceea de a ne deschide treptat înspre o rugăciune care să reflecte cedarea noastră în fața lui Dumnezeu, și nu aroganța noastră ca indivizi și ego-uri care cred că știu totul despre ce e cel mai bine să experimenteze.
Într-o lume și într-un Univers în care actuale pot să devină numai potențialele care sunt infinit armonioase, selectate fiind de către Câmpul Vieții și al Conștiinței însuși, noi ne luptăm și opunem foarte multă rezistență față de ceea ce este. Când de fapt, o postură a acceptării și cedării în fața lui Dumnezeu este mult mai armonioasă și aliniată.
Adevărul este că, de multe ori, noi credem că un anumit lucru este potrivit pentru noi. Și avem această credință nestrămutată. Dar cu toate acestea, suntem foarte departe de adevăr.
Iar pentru ca ideea să fie înțeleasă clar, va fi luat un exemplu foarte simplu. Iar pentru cine este părinte și privește înspre acest filmuleț, îi va fi mai ușor să relaționeze cu metafora și exemplul. Dar și pentru cine nu este părinte, exemplul este ușor de înțeles.
Să zicem așadar că un copil de vreo 5 ani decide că el vrea de acum înainte să mănânce numai ciocolată. Ciocolata este bună, este gustoasă, îi ține și de foame, poate fi mâncată repede, și are și o sumedenie de alte avantaje. Așa că, acest copil decide pe bună dreptate că își dorește numai și numai ciocolată.
Știm cu toții însă că, dacă un copil ar primi numai și numai ciocolată și nimic altceva, ar prezenta niște deficiențe de creștere și s-ar prezenta niște carențe de vitamine care ar putea conduce în cele din urmă și la o sumedenie de alte boli.
Așa că părintele nu îl lasă să mănânce numai și numai ciocolată fiindcă i-ar face rău.
Prin urmare, copilul se supără foarte tare și zice că vrea să mănânce doar ciocolată. Începe să se dea cu fundul de pământ. Iar dacă insistența și lupta sunt suficient de mari, poate chiar să intre în depresie și să spună că viața e nedreaptă fiindcă el nu primește niciodată ceea ce cere.
Având toate datele necesare, oricine știe că a mânca numai ciocolată toată ziua, luni și ani la rând nu ar fi cel mai potrivit lucru pentru acel copil.
Ei bine, a-L vedea pe Dumnezeu asemeni unui părinte, înseamnă a-L antropomorfiza pe Dumnezeu, iar aceasta este o eroare foarte des întâlnită care ne îndepărtează de esență. Dumnezeu nu are caracteristici umane oricât le-am proiecta noi asupra lui.
Totuși exemplul cu copilul și ciocolata este unul potrivit pentru a înțelege ideea din spate. De multe ori, când îi cerem ceva lui Dumnezeu, noi suntem fix asemeni copilului care vrea să mănânce toată ziua numai ciocolată. Și ne și supărăm și intrăm în depresie fiindcă nu primim doar ciocolată.
Numai că ciocolata se transformă în: „Vreau sănătate”, „Vreau bani”, „Vreau o relație de cuplu”, vreau, vreau și iar vreau.
Mintea s-ar putea să obiecteze și să spună acum: „Păi, Cosmin, nu putem pune egal între o stare de sănătate și ciocolată. Nu sunt deloc același lucru”. Întrebarea este: „De unde știm că nu sunt același lucru?”. De unde știm noi că cel mai potrivit pentru noi nu este ca în acest moment să experimentăm o boală, pentru a-i descoperi leacul și a-l împărtăși ulterior cu întreaga umanitate? De unde știm? Adevărul este că habar nu avem, dar din ego și aroganță nu vrem nici în ruptul capului să acceptăm că nu avem habar.
Majoritatea oamenilor se roagă cerând X, Y și Z. Dar foarte puțini, aproape nimeni, nu spun: „Dă-mi Doamne ceea ce este cel mai potrivit pentru mine”.
Uităm când ne dorim lucruri să zicem așa: „Dacă este spre binele cel mai înalt și spre armonia mea, a Întregului și a tuturor ființelor vii, dă-mi Doamne X”.
Ce facem de obicei este că ne dorim X, fără să ne intereseze prea multe lucruri. Și fără să ne intereseze chiar dacă X este într-adevăr cel mai potrivit lucru pentru noi.
De aceea, acest prim episod din noul sezon este de fapt o invitație spre introspecție. Ești invitat să te oprești o clipă și să te întrebi dacă atunci când îți dorești lucruri ți le dorești din egoism, sau ești deschis să primești ceea ce este cel mai potrivit pentru tine având încredere în Iubirea infinită a lui Dumnezeu?
În funcție de ceea ce conștientizezi, dă-ți voie să te deschizi treptat înspre afirmația: „Dacă este spre binele cel mai înalt, spre armonia mea, a Întregului și a tuturor ființelor vii, dă-mi Doamne X”.
Și de fiecare dată când te lupți și le opui rezistență anumitor aspecte din viața ta, dă-ți voie să îți amintești că ceea ce experimentezi este perfect, doar că tu nu vezi încă asta. Primim însă fix ceea ce este infinit armonios a fi experimentat acum, și merită să fim recunoscători pentru asta.
Ne auzim curând cu un nou episod. Iar până atunci îți doresc să trăiești în Lumină, Adevăr și Iubire!
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
