Bine ai venit la episodul cu numărul 11 din sezonul al 2-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Descoperă urmărind acest podcast care sunt cele 3 stadii în relația cu emoțiile și în care dintre ele te afli.
A fi sănătos emoțional te ajută în toate planurile vieții.
Învață din acest episod cum să faci încă un pas pe drumul sănătății emoționale.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Întâlnesc adesea în ședințele individuale un fenomen larg răspândit. Iar în episodul de astăzi în care povestim despre armonizarea relației noastre cu emoțiile, simt să plec de la acest fenomen.
Este vorba despre fenomenul etichetării. Iar pentru a înțelege fenomenul etichetării, putem observa că, în relația cu emoțiile există trei stadii în care cineva se poate afla.
Stadiul 1 este cel al lipsei totale de prezență. Când cineva se află în acest stadiu, tot emoționalul este un butoi cu pulbere. Sunt experimentate emoții, așa cum este natural, dar acestea nu sunt aproape deloc conștientizate. Emoționalul rulează astfel ca un mecanism independent mental, de care omul nici măcar nu ajunge să fie conștient. În acest stadiu, etichetarea emoțiilor nu intervine, dar lipsa stării de prezență este aproape totală.
Stadiul 2 este cel în care omul simte emoții, conștientizează că simte o emoție, și ar vrea uneori să facă ceva pentru a se lupta cu respectiva emoție și a o face să dispară. În acest al doilea stadiu apare de cele mai multe ori și fenomenul etichetării. Omul spune: „Simt tristețe”, „Simt furie”, „Simt fericire”, „Simt frică” și așa mai departe. Suntem invitați să acceptăm despre acest stadiu că este de preferat stadiului 1. Totuși, în ansamblu, relația cu emoțiile nu este încă resimțită ca una armonioasă. Și asta pentru că, etichetarea poate ajuta parțial pentru accesarea unei minime conștientizări despre ceea ce experimentăm emoțional, dar nu ne ajută cu adevărat pentru echilibru emoțional.
Stadiul 3 este cel în care omul simte emoții, dar renunță inclusiv la etichetare. Pur și simplu conștientizează că simte o emoție, dar nu se grăbește să o eticheteze. Ci se concentrează, pe cât posibil, pe a observa respectiva emoție drept ceea ce este ea în absența oricăror etichete. În acest stadiu, omul se deschide înspre a-i spune „bun venit” emoției, înspre a o vedea asemeni unui prieten și înspre a trăi pur și simplu ceea ce este fără a fugi de stare și fără a încerca să o controleze, dirijeze, eticheteze sau mascheze în vreun fel. Iar când reușim asta, sau măcar ne deschidem înspre asta, experimentăm o relație armonioasă cu emoțiile, sau suntem măcar foarte aproape de a experimenta o relație armonioasă cu emoțiile.
La începutul episodului am pomenit însă fenomenul etichetării. Ei bine, înspre ce ne invită acest episod să înțelegem este faptul că a eticheta o stare, reprezintă unul din blocajele majore care ne țin pe nivelul 2, în loc să facem o tranziție lină înspre nivelul 3.
Și asta pentru că, prin etichetare, ne bazăm pe minte pentru a găsi o soluție. Iar, chiar dacă mintea prezintă eficiență în multe aspecte, pentru armonizare emoțională suntem invitați să apelăm la observarea cu care vine Conștiința însăși. Fiind esențial a accepta faptul că, mintea nu este tot una cu Conștiința. Iar Conștiința nu este un produs al minții sau al creierului. Conștiința există independent de acestea. Iar Conștiința e ceea ce suntem noi în mod fundamental. A te baza pe Conștiință în procesul de armonizare a relației cu emoțiile, înseamnă de fapt o deschidere înspre observare conștientă. Deschidere înspre prezență și observare non-judecativă.
Prin urmare, decât să fim un butoi cu pulbere total inconștienți cu privire la ce simțim și ce procese au loc în interior, este recomandat să etichetăm. Măcar prin asta suntem un pic mai atenți. Dar dacă ne deschidem cu adevărat înspre armonizarea relației cu emoțiile, suntem invitați să renunțăm inclusiv la etichetare. Etichetarea este un blocaj fiindcă îi oferă posibilitatea minții să spună: „eu știu”. Iar mai apoi să rămânem tot în locul în care ne aflăm.
Imediat ce omul găsește disponibilitatea de a renunța la etichetarea stării, atunci când o stare apare, intervine doar conștientizarea faptului că: „Ok, simt o stare”. Iar mai apoi, fără a ne pune limite prin etichetare, îi putem da voie acelei stări să fie ceea ce este, putem să renunțăm să ne mai luptăm cu ea, și o putem trăi pur și simplu drept ceea ce este fără a mai fugi de ea. Odată cu asta, starea pleacă, fiindcă ceea ce o genera dispare sau este slăbit în intensitate.
Prin urmare, până în acest punct al episodului ar fi două lucruri de reținut. Și anume că, a eticheta o stare este doar un blocaj în calea experimentării unei relații cu adevărat armonioase cu emoțiile.
Și al doilea, ar fi acela de a ne deschide, fără a eticheta, înspre a trăi stările, fără a mai fugi de ele. Înspre a le spune „bun venit”, a le vedea ca pe niște prietene și a nu le mai opune rezistență. Lucrurile cărora le opunem rezistență persistă. Lucrurile cărora nu le mai opunem rezistență curg. Iar tot curgerea va interveni și în cazul unei stări căreia nu îi mai opunem rezistență. Iar odată cu asta, noi ne vom regăsi mai calmi și mai împăcați cu noi înșine.
Pe lângă etichetare, un fenomen la fel de larg de răspândit este unul despre care am putea spune că derivă din obișnuință. Adică, suntem obișnuiți. Suntem atât de obișnuiți să facem altceva, încât experimentăm un soi de rezistență la nou. Chiar dacă, acel nou, poate să vină cu armonie și pace.
După etichetare, fenomenul care ne ține departe de o relație armonioasă cu emoțiile este frica de persistență.
Mintea zice așa: „Simt furie. Dacă eu nu mă mai lupt cu furia asta și nu îi mai opun rezistență, ba mai mult, îi spun <<bun venit!>> atunci o să mă procopsesc cu ea. Ori eu vreau să scap de ea. Cum adică să o trăiesc și să o observ? Dacă doar o trăiesc, ea doar va sta cu mine la infinit”.
Frica aceasta este un al doilea mare blocaj care ne ține în stadiul 2 sau în stadiul 1, în loc să trecem peste acestea înspre stadiul 3 al armoniei totale în relația cu emoțiile.
Iar ce simt să îți spun în acest episod sună în felul următor.
Putem fi de acord că există ani sau zeci de ani de când nu trăiești emoțiile, te lupți cu ele, îți dorești să le faci să dispară și le opui rezistență. După toți acești ani în care ai mers pe această variantă, unde ai ajuns? Ești 100% sănătos emoțional și într-o relație infinit armonioasă cu emoțiile? Ei bine, nu.
Atunci dacă ceea ce experimentezi deja, nu vine cu mai multă armonie în viața ta, de ce să continui să îl faci? Dă-ți voie ca doar sub forma unui experiment să încerci și altceva. Fă un experiment timp de o lună și când apare o emoție nu te mai lupta cu ea, nu îi mai opune rezistență, nu o eticheta și dă-i voie pur și simplu să fie și trăiește-o. Și vezi unde te conduce asta. Dacă îți place unde te conduce poți continua. Dacă nu îți place, poți să revii la a te lupta cu emoțiile și la a le opune rezistență ca înainte.
Adevărul este însă că, oricine își îngăduie să facă acest experiment își dă seama că este condus înspre un punct în care experimentează o relație mai armonioasă cu emoțiile, și nu una mai nocivă. Nociv este să ne luptăm cu emoțiile și să încercăm să le facem să dispară folosind mintea. Armonios este să implicăm observarea conștientă în proces și să renunțăm la luptă și opunere de rezistență și doar să trăim prezentul și ceea ce este așa cum este.
Cam atât despre armonizare emoțională în episodul de astăzi. În încheiere simt să îți mai povestesc ceva.
Dincolo de ceea ce am învățat astăzi despre armonizarea relației cu emoțiile, aceleași mecanisme pot fi extinse și înspre însăși experiența de viață.
Adică, a nu eticheta ne ajută și în viața de zi cu zi. De multe ori punem etichete oamenilor, situațiilor, evenimentelor și așa mai departe. Dacă renunțăm la aceste etichete care nu sunt decât un mecanism prin care mintea simte că face ceva important pentru ea, ne putem apropia de a vedea lucrurile așa cum sunt, și nu așa cum ne spune eticheta că sunt.
Același lucru este valabil și pentru opunerea de rezistență. Noi nu opunem rezistență și ne luptăm numai cu emoțiile. Ci ne luptăm și cu oameni, situații și evenimente. Dacă ne deschidem înspre o postură în care cedăm opunerea de rezistență în fața oamenilor, situațiilor și evenimentelor, ne deschidem de fapt înspre a curge împreună cu viața. Iar de aici, derivă foarte multă armonie.
Deschide-te așadar înspre a le da voie invitațiilor cu care vine prezentul episod să pătrundă în viața ta. Și aplică invitațiile atât pentru armonizare emoțională cât și pentru armonizarea experienței de viață în sine. Tu nu ești un trup fizic. Ci ești ceva mai mult de atât. Iar acum a venit timpul să îți reamintești.
Atât pentru astăzi. Iar până data viitoare îți doresc să trăiești în lumină, adevăr și Iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
