Bine ai venit la episodul cu numărul 7 din sezonul al 2-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
A ne da voie să conștientizăm că fiecare experiență este perfectă, înseamnă apropiere de Adevăr și Iubire. Și în același timp ne poate elibera de foarte multă suferință.
Urmărind episodul de mai jos, afli cum să te deschizi și tu înspre a accepta și recunoaște că tot ceea ce experimentezi este pur și simplu perfect.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Adevărul este că ne luptăm atât de mult cu viața, și îi opunem atât de multă rezistență, încât nu numai că uităm să ne amintim că fiecare experiență este perfectă, dar chiar ne revoltăm împotriva unei asemenea idei.
„Cum adică să fie fiecare experiență perfectă? Păi dacă am fost dat afară de la muncă, e perfect? Faptul că m-a părăsit partenerul e perfect? Faptul că am boala X e perfect? Du-te mă de aici! ”
De fapt însă obiecțiile sunt de fiecare dată o înșiruire lungă de fenomene cărora le opunem o foarte mare rezistență. Iar opunerea de rezistență și lupta este atât de mare, încât nici măcar nu încape ideea de a ne uita măcar și înspre posibilitatea ca totul să fie infinit armonios.
Adevărul este că fiind dat afară de la muncă, cineva își poate descoperi talentele creative în pictură de exemplu. Începe să picteze, iar tablourile sunt apreciate și se vând cu mii de euro. Ani mai târziu, omul conștientizând că decizia șefului său de a-l da afară nu numai că este perfectă, dar a fost chiar o binecuvântare. Dacă nu ar fi fost dat afară, nu ar fi descoperit niciodată că există acolo un talent artistic.
Sau, fiind dat afară de la muncă, cineva descoperă că există o sumedenie de alte firme care oferă locuri de muncă în același domeniu. Fără a fi dat afară, omul nu și-ar fi căutat un loc de muncă mai bine plătit, din comoditate și obișnuință. Acum este o oportunitate de a câștiga mai mult. Și, din nou, a fi dat afară se dovedește o binecuvântare.
Mergând pe exemplele inițiale, faptul că partenerul de cuplu te părăsește, poate ca de fapt să facă loc acelui partener cu care vei avea o relație armonioasă și plină de iubire pentru tot restul vieții.
Iar boala, se poate dovedi și ea o binecuvântare, așa cum mii de oameni care au trecut prin boli destul de dificile o confirmă. Și asta pentru că boala vine de obicei cu două opțiuni: mori sau te deschizi înspre a evolua spiritual. De aceea, există foarte mulți oameni care sunt recunoscători pentru boală, fiindcă dată fiind experiența, au învățat mai multe despre ei înșiși, și-au armonizat relația cu ceea ce sunt, și-au dat voie să fie ei înșiși, iar apropiindu-se de Adevăr și Iubire au primit vindecarea în dar din partea Divinului.
Iar toate acestea nu sunt gândire pozitivă. Ci sunt pur și simplu realitatea lumii în care trăim. În fiecare secundă a existenței, chiar aici și acum, fiecare om experimentează ceea ce este infinit armonios pentru el să experimenteze. Iar experiența în sine este perfectă.
Numai că există atât de multe poziționalități, atașamente, programe gunoi, dorințe de aprobare, control, siguranță sau separare, traume, frici, emoții băgate sub preș, necunoașterea sensului vieții și multe altele, încât ne este greu spre imposibil să ne amintim și acceptăm că fiecare experiență este perfectă.
Mintea are inclusiv argumente logice. Și zice: „Ia zi-le tu mă milioanelor de oameni ai străzii de după criza din 2008 că de fapt au pierdut tot și au ajuns pe stradă pentru că ceva cu talentele creative” sau „Ia să te invit Cosmine mâine cu mine la spital că mă duc să îmi vizitez unchiul care are dureri cumplite. Și să îi explici cum asta e perfect” sau „Ia spune-i tu fetei care s-a aruncat de la etajul 12 zilele trecute și a lăsat un bilet de adio în care spunea că suferea fiindcă a fost părăsită, cum și asta e perfect”.
„Realitatea este de fapt suferință Cosmine, iar a te amăgi cu povești din acestea cu perfecțiunea nu este deloc sănătos. Este ca un fel de fugă de faptele reale și concrete ale lumii în care trăim care nu numai că nu este perfectă, dar este acut imperfectă”.
Din fericire acum mai bine de 10 ani a fost experimentată o depresie și o acută suferință. Așa că pot înțelege perfect toate argumentele contra expuse adineaori. În același timp, suferința respectivă a fost o oportunitate de a căuta răspunsuri. Răspunsuri care până la urmă au fost dăruite de către Divin. Iar depășirea suferinței și trăirea Iubirii necondiționate este una din posibilitățile pe care acest plan în care ne aflăm le oferă.
Nu spune nimeni că vieții și diverselor experiențe nu li se poate opune rezistență. Ba chiar, umanitatea chiar asta face. Se luptă din răsputeri cu viața și îi opune o imensă rezistență.
În fiecare secundă există însă o alegere. Iar această alegere este aceea de a continua să ne luptăm și opunem vieții perpetuând astfel suferința. Sau putem alege să curgem împreună cu viața, să acceptăm că tot ceea ce trăim este perfect chiar dacă poate cu mintea limitată nu reușim să ne dăm seama de asta acum, și să ne străduim în fiecare secundă să ne iubim pe noi înșine și întreaga umanitate cu toată ființa noastră. Este vorba pur și simplu de o alegere.
Iar înspre ce invită episodul de astăzi, este să alegem să acceptăm că totul este perfect, chiar dacă noi nu putem să deducem asta logic acum, și să ne deschidem înspre Iubire. Înspre acea Iubire care nu este o emoție, ci este Câmpul care suntem noi de fapt.
Este vorba de fapt despre opunerea de rezistență care perpetuează suferința și ne face să refuzăm fără ca să ne deschidem măcar puțin înspre a accepta că: „Fiecare experiență este perfectă”.
Ce suntem noi invitați să acceptăm este faptul că suferința nu este ceva intrinsec experiențelor. Experiențele nu au capacitatea, prin ele însele, să genereze în interiorul nostru stări cum ar fi suferința, furia sau frica. Este opunerea de rezistență în fața experienței cea care conduce la suferință, furie sau frică.
Altfel, fără a le mai opune rezistență experiențelor și situațiilor, ne deschidem de fapt înspre a curge împreună cu viața, iar totul se prezintă ca infinit armonios, perfect și radiind Iubire.
În funcție de nivelul de Conștiință experimentat de cineva acum, se poate dovedi greu de acceptat că totul este perfect așa cum este, sau se poate dovedi foarte ușor de acceptat.
Punctul în care se află cineva în acest moment, nu este însă bun sau rău. Ci, pur și simplu este. Și este perfect. Totuși, ce își propune episodul de astăzi, este ca indiferent de punctul în care te afli tu, să îți dai voie să te deschizi măcar puțin înspre a accepta că fiecare experiență este perfectă.
Iar pentru a-ți veni în ajutor, o să împărtășesc cu tine un mecanism simplu cu care poți experimenta sub forma unui exercițiu cât de des îți amintești.
Iată în ce constă acest exercițiu sau mecanism.
Se dă situația sau experiența X. Unde în loc de X poți pune absolut orice situație sau experiență din viața ta.
Iar mai apoi ești invitat să faci următoarea distincție în două părți:
1. Situația este ceea ce este. Face referire la acțiuni. Și este pur și simplu ceea ce se petrece.
2. Felul în care mă simt eu ca stare prin trăirea acestei situații sau experiențe este altceva.
Adică, ce suntem invitați este să conștientizăm și acceptăm că starea pe care o simțim în interior este una. Iar experiența este alta. Cele două nu sunt același lucru.
Iar mai apoi, pe starea pe care o simțim experimentând situația X, putem să aplicăm Letting go. Adică putem să îi spunem „bun venit”, să nu îi mai opunem rezistență, să nu ne mai luptăm cu ea, și să îi dăm voie să fie ceea ce este, renunțând la orice dorință de a face ceva cu starea respectivă. Prin asta, starea de disconfort pleacă, iar ce rămâne este pacea și iubirea. Mai apoi, din pace și iubire, situația sau experiența, indiferent care ar fi ea se armonizează.
De fiecare dată când nu ne mai luptăm și nu îi mai opunem rezistență stării, accesând astfel pacea și iubirea în raport cu situația X, situația X se armonizează inevitabil. Nu există altă cale.
Așadar, dincolo de invitația, să îi zicem teoretică, de a accepta că totul este perfect așa cum este, prezentul episod vine și cu un posibil exercițiu practic.
Acceptă așadar că starea și situația nu sunt unul și același lucru, și eliberează-te de stare spunându-i „bun venit”. Asta te va ajuta să și vezi clar adevărul conform căruia, totul este perfect așa cum este.
Atât pentru astăzi. Iar până data viitoare îți doresc să trăiești în lumină, adevăr și iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
