Bine ai venit la episodul cu numărul 5 din sezonul al 2-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Mulți maeștri spirituali au decăzut de-a lungul istoriei fiindcă au căzut în capcana mândriei. La fel, o sumedenie de studenți spirituali s-au poticnit pe cale fiindcă au acceptat sugestia ego-ului de a se mândri cu progresul experimentat. Urmărind episodul de astăzi afli care sunt situațiile cele mai comune în care mândria apare, dar și cum să le eviți.
Susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Așa cum știi deja, în ultima lună am povestit în aceste episoade despre tot felul de convingeri limitative care apar pe calea studentului spiritual. Depășind acele convingeri, sau măcar recunoscându-le ca atare, drumul evoluției poate fi experimentat lin și armonios.
Deocamdată punem punct aici subiectului convingerilor limitative. Rămânând ca pe parcurs, dacă mai sunt identificate și alte convingeri limitative pe lângă cele discutate deja, să fie alocate episoade și acestora în funcție de cum apar.
În continuare schimbăm puțin registrul, iar de această dată nu o să vorbim despre o convingere limitativă ci despre cea mai întâlnită tentație sau capcană care apare pe cale. Iar aceasta este mândria.
Așa cum a mai fost spus în aceste episoade, orice școală autentică de spiritualitate te invită înspre transcenderea ego-ului prin recunoașterea acestuia drept iluzie. În acest proces de transcendere a ego-ului înspre care invită spiritualitatea, ego-ul tinde să lupte pentru supraviețuire. Iar unealta care este scoasă cel mai des la înaintare și care este și cea mai eficientă atunci când ego-ul își dorește să se reenergizeze este aceea a mândriei.
Și sunt deja câteva modalități și variante clare prin care mândria tinde să fie acceptată drept tentație. Frumos este că dacă studentul spiritual știe în avans care sunt căile prin care se manifestă mândria cel mai des, atunci când tentația apare, ea poate fi refuzată mai ușor, decât dacă nu ar fi existat o pregătire în prealabil.
Există numeroși maeștri spirituali foarte cunoscuți și populari în istoria umanității care au decăzut fiindcă au căzut în capcana mândriei. La fel cum există și o sumedenie de studenți spirituali care acceptând tentația mândriei s-au lăsat păcăliți de mașinațiunile ego-ului.
Cunoscând însă în avans că tentația mândriei apare mai devreme sau mai târziu pe cale, când tentația se va prezenta, cineva își poate aminti că: „Iubirea este calea la pachet cu cedarea vieții noastre la modul cel mai total și deplin posibil. Nu avem cu ce ne mândri, fiindcă nu facem noi ca ego nimic. Decidentul din spatele deciziilor este o iluzie. La fel cum și acționatorul din spatele acțiunilor este tot o iluzie”.
Există însă câteva experiențe cât se poate de concrete care apar pe cale și care vor fi punctate în continuare. Adică, mintea și programele sale gunoi invită înspre mândrie în câteva situații cheie care de obicei se tot repetă:
1. Pentru început este vorba de o mândrie a cunoașterii. De obicei, cel puțin în partea de început, studentul spiritual tot acumulează cunoștințe. Adică citește o carte. Mai apoi, mai citește, o carte. Mai apoi participă la un curs. Mai citește o carte. Mai află ceva de undeva. Și tot așa.
Iar la un moment dat, prin interacțiune cu oamenii din jur intervine o constatare pe care mintea o livrează pe cale logică. Iar această constatare zice așa: „Măi da eu știu o grămadă de lucruri pe care toți oamenii din jurul meu nu le știu și probabil că nici nu le vor ști vreodată.” Iar odată cu această conștientizare, este foarte ușor să se instaleze o postură a mândriei și superiorității. Ego-ul se energizează și spune: „Păi înseamnă că eu sunt mai tare și mai evoluat decât toți oamenii ăștia săraci în cunoștințe și vai de capul lor din jurul meu”.
Enunțată foarte pe scurt, mândria se instalează prin: „Eu sunt mai deștept și mai evoluat, iar restul sunt niște proști. Sau dacă nu proști, cel puțin necunoscători”.
Dacă acest gând, în momentul în care apare nu este recunoscut drept o tentație și capcană prin care ego-ul folosindu-se de mândrie încearcă să se energizeze, atunci ne putem lăsa foarte ușor păcăliți.
Prin urmare, mecanismul poate fi urmărit și observat. Iar dacă apare, putem să îl refuzăm prin intenție și amintindu-ne ceea ce acest episod ne transmite.
2. Dincolo de mândria cunoașterii, mai există un filon pe care îl urmează tentația, iar acesta este filonul demonstrării de dreptate.
Singurul care încearcă să demonstreze dreptatea este ego-ul. Și de multe ori, studentul spiritual cade în capcana filosofică de a-și impune punctul de vedere spiritual asupra unui punct de vedere care se prezintă drept lumesc și implicit inferior.
Când acest impuls apare, este vorba tot de mândrie și tot de același ego care încearcă să lupte pentru propria supraviețuire.
Prin urmare, când un astfel de impuls apare, și el poate fi recunoscut ca atare. Iar ce i se sugerează studentului spiritual este să cedeze impulsul demonstrării de dreptate oricând apare.
O anumită viziune asupra lumii nu este superioară alteia. Adevărul nu necesită apărat. El transpare liber și radiază esența a ceea ce este. La fel, Adevărul nu necesită nici să fie impus. Adevărul nu caută transformarea studentului spiritual într-un prozelit.
Adevărul este că totul este infinit armonios și perfect așa cum este. Este ego-ul cel care vede o ierarhie a importanței și își dorește să demonstreze că el și numai el are dreptate.
3. Mai apoi, un alt punct în care este foarte ușor să cădem în capcana mândriei este acela când experimentăm clar o armonizare a vieții.
Prin dedicare și devotament față de Iubire și Adevăr, încep să fie experimentate sincronicități. De unde viața părea un șir neîntrerupt de suferință începe să se prezinte drept o experiență infinit armonioasă. Se poate uneori observa cum un gând care apare în minte, tinde să devină manifest imediat ce a fost rulat și observat în minte. Și multe altele.
Acesta este punctul în care studentul spiritual poate fi tentat să se mândrească cu progresul său. Însă progresul respectiv, nu este de fapt al nimănui. Cu toate că ego-ul își dorește să își asume meritul pentru el.
De fiecare dată, progresul pe cale este un dar din partea Divinului pentru care merită să fim recunoscători. Progresul nu intervine fiindcă vreun „eu” ar fi făcut ceva. Ci intervine ca un rezultat al Iubirii infinite pe care Dumnezeu o revarsă înspre întreaga existență și întreaga creație.
Prin urmare, de fiecare dată când un astfel de fenomen este experimentat, ne putem aminti să fim recunoscători și să alegem intenția de a ne ceda total Divinului.
***
Desigur că pe lângă cele 3 fenomene evidențiate în episodul de astăzi, mai există o sumedenie de alte situații în care ego-ul cu ajutorul mândriei încearcă să se reenergizeze.
Invitația este însă aceea de a ne da voie să acceptăm că mândria este o tentație și capcană. Iar de fiecare dată când apare, să ne deschidem înspre a ne aminti că nu noi ca ego facem și dregem. Prin urmare nu avem de ce să ne mândrim. În schimb putem să fim recunoscători pentru darurile minunate pe care Divinul ni le oferă secundă de secundă.
În numele Iubirii și Adevărului putem alege să ne cedăm viața Divinului.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
