Îți spun bun venit la un nou episod al acestui podcast. Acesta este primul episod dintr-o serie în care vom discuta despre o mână de convingeri limitative care pot apărea pe calea studentului spiritual și care pot îngreuna procesul evoluției. Dă-ți voie să asculți cu deschidere acest episod și să vezi dacă poți lua din el ceva care să îți fie de folos.
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
Susține acest podcast:
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Iată că m-am întors din concediu cu un nou episod.
Hristos a înviat!
Iar acum să îi dăm drumul la treabă.
Subiectul abordat astăzi se poate prezenta ca puțin mai delicat. Însă intenția este aceea ca identificând și eliberându-ne de câteva convingeri limitative să putem fi mai aproape de noi înșine, de Dumnezeu și de Iubire.
Așa cum poate ai observat dacă urmărești seria de ceva timp, acest podcast invită înspre a ceda toate poziționalitățile și toate convingerile limitative. Și asta pentru că prin fiecare poziționalitate cedată, suntem mai aproape de transcenderea minții. Iar transcenderea minții este calea directă spre Divin, așa cum povesteam în ultimul episod de dinainte de vacanță.
Multă lume mă întreabă cum am ajuns să fac ceea ce fac. Experiența de căpătâi este aceea în care, într-un dialog pe care îl purtam acum mulți ani cu Dumnezeu, fără să fiu convins la vremea respectivă de existența lui Dumnezeu, am spus ceva asemănător cu: „Doamne, dacă exiști, dă-mi un semn”. Și nu bine am terminat de spus, că am fost pulverizat. Mă simțeam peste tot în același timp. Eram în trupul fizic, dar și oriunde altundeva.
Iar din acel moment, mi-a fost 100% clar, fără niciun dubiu, că Dumnezeu există și că lumea materială și palpabilă nu este tot ceea ce există.
Au urmat ani interesanți în care interesul pentru spiritualitate a oscilat destul de mult. Au fost săptămâni și luni în care subiectul nu prezenta niciun interes. Dar și perioade în care interesul revenea. În 2013 a apărut primul articol pe blog-ul Fii Împlinit. Sunt așadar aproximativ 9 ani de când tot sunt împărtășite diverse materiale cu oamenii. Iar în tot acest timp au fost citite și câteva zeci de cărți, am participat și la cursuri care susțin evoluția spirituală, și s-a discutat foarte mult cu oamenii.
Din toată această experiență au fost identificate mai multe convingeri limitative pe care oamenii le au despre zona aceasta a spiritualității. Ori adevărul este că studentul spiritual poate evita pierderea timpului, dacă este avertizat în prealabil cu privire la câteva aspecte.
Prin urmare, toate convingerile limitative care urmează a fi prezentate au fost experimentate și de către mine. Iar doar fiindcă ceea ce urmează a fi împărtășit are potențialul să declanșeze mecanismele defensive și de apărare ale ego-ului, o să îți spun că intenția mea nu este aceea de a te face pe tine să crezi altceva decât ceea ce crezi acum. Tu poți să continui să crezi fix ceea ce crezi acum despre lume, Univers, Dumnezeu, sau spiritualitate și eu te voi iubi oricum fix așa cum ești. Fiindcă oricum ești perfect.
Numai că, dacă acest episod de podcast a apărut în viața ta, el a apărut fiindcă era infinit armonios pentru tine să iei contact cu mesajul său. Așa că îți recomand să parcurgi ceea ce urmează cu intenția de a vedea dacă există ceva bun și armonios pentru tine din ideile care urmează să fie expuse. S-ar putea să fie sau s-ar putea să nu. Dă-ți voie să urmărești episodul dintr-o stare de prezență, iar la final întreabă-te: „De ce oare a apărut acest episod acum în viața mea? Ce pot învăța de aici? Și pentru ce merită să fiu recunoscător?”.
Acestea fiind spuse, hai să vedem care este o primă convingere limitativă despre spiritualitate, maeștri spirituali și studenți spirituali. Convingere care este adânc înrădăcinată deja în mentalul colectiv și pentru care ne vor trebui probabil zeci sau sute de ani de timp liniar să o deprogramăm și recunoaștem drept iluzie:
Convingerea spune așa: Studenții spirituali sau maeștrii spirituali, nu se îmbolnăvesc sau nu experimentează boli și eventual mor de bătrânețe sau se înalță la cer.
Și în cazul acestei convingeri ca și în cazul multor alte convingeri limitative de orice fel, există o sumedenie de poziționalități care nu ne mai lasă să vedem adevărul.
Se poate observa însă că în mentalul colectiv există o ierarhizare cu privire la boală. Unele boli sunt acceptabile și altele total inacceptabile. Despre unele boli se crede că pot fi vindecate, iar despre altele se crede că nu pot fi vindecate. Iar pe lângă asta, tot în mentalul colectiv sunt prezente o sumedenie de structuri care întrețin frica de boală și frica de moarte în general.
Există printre noi mult mai mulți ipohondri decât ne imaginăm noi într-o primă instanță. Numai că intensitatea în care se experimentează ipohondria este de multe ori ținută sub control, în așa fel încât nu ajunge să fie și diagnosticată. Iar dacă facem referire la teama de moarte, vom vedea că marea majoritate a oamenilor o experimentează, uneori fără să își dea seama. Și asta pentru că teama de moarte merge mână în mână cu o identificare a noastră ca fiind ego sau individualitate, în loc să ne recunoaștem ca fiind Câmp.
Revenind însă, convingerea aceasta care promovează o imuabilitate asociată studenților spirituali sau maeștrilor spirituali nu este altceva decât o convingere limitativă. Și ea pleacă tot din mecanismele prezente în mentalul colectiv care ne impulsionează spre a căuta super-eroi.
Superman are și el câteva mici hibe dintre care cea mai populară este kryptonita, dar în rest zboară, gloanțele nu îl doboară, se deplasează aproape instantaneu dintr-o parte în alta și așa mai departe.
Ei bine, atunci când vine vorba de un maestru spiritual valid, studentul îi atribuie de obicei niște calități din acestea supranaturale sau științifico fantastice. Maestrul este văzut asemeni unui supra-om. Studentul cade în capcana punerii pe un piedestal a maestrului. Iar la cel mai mic semn de umanitate și fragilitate observat în maestru, studentul este dezamăgit. Asta face parte din experiența curentă a foarte multor oameni care au interacționat la un moment dat cu un maestru spiritual.
Adevărul este însă acela că un om, oricât de evoluat spiritual ar fi, este totuși un om. Și fiind întrupat ca om, prezintă anumite vulnerabilități. Fragilitatea este una din caracteristicile condiției umane. Noi aspirăm spre niște tărâmuri și calități angelice. Însă în acest moment suntem oameni și merită să ne iubim și acceptăm așa cum suntem.
Un maestru spiritual care merită ascultat experimentează un nivel de Conștiință de 540 pe scara nivelurilor de Conștiință. Acesta fiind nivelul iubirii necondiționate. Ei bine, de aici și până la cazurile care apar o dată la câteva mii de ani așa cum au stat lucrurile în cazul lui Iisus sau a lui Buddha mai este cale lungă.
Iar studentul spiritual este invitat să înțeleagă și accepte că un maestru spiritual care se află la 540 sau chiar la 600, care este nivelul recunoașterii dualității drept iluzie și al iluminării, este totuși un om. Un om care s-a debarasat de o sumedenie de programe gunoi, energii karmice, tentații propuse de ego și măști pe care le-a purtat de-a lungul vieții, dar totuși un om.
Putem avea în față un maestru de la care putem învăța foarte multe, sau de la care, mai corect spus, putem învăța cum să dezvățăm foarte multe lucruri, un maestru care prin simpla-i prezență să ne transleze într-un câmp al iubirii necondiționate. Dar în același loc încă sunt prezente blocaje care se cer date la o parte. Drumul de la 540 la 1000 este destul de lung și uneori anevoios. Și nu poate fi oricum parcurs fără ajutor și susținere din partea Divinului.
Prin urmare, în continuare se vor aminti două lucruri simple. Înspre ce invită acest episod este să acceptăm drept convingere limitativă structura mentală care ne spune că: „Studenții spirituali sau maeștrii spirituali, nu se îmbolnăvesc sau nu experimentează boli și eventual mor de bătrânețe sau se înalță la cer.”
Iar pentru un eventual plus de claritate va fi amintit și un citat din David R. Hawkins care spune așa: „…să fii un om obișnuit este o expresie a Divinității; adevărul despre Sinele autentic poate fi descoperit pe calea vieții cotidiene. A trăi cu grijă și bunătate este tot ceea ce este necesar; restul se dezvăluie de la sine în timp. Obișnuitul și Dumnezeu nu sunt distincte.” – David R. Hawkins
Iar în final aș mai vrea să îți spun că scrierea acestui episod a plecat cu intenția de a povesti despre patru convingeri limitative atunci când vine vorba de spiritualitate. Numai că, ajuns în punctul în care ne aflăm, mi-am dat seama că ar ieși un episod mult prea lung. Așa că toată povestea a fost ruptă în niște bucăți puțin mai scurte. De asemenea, a mai intervenit și conștientizarea că există mai mult de patru convingeri limitative atunci când vine vorba de evoluție spirituală, iar acestea vor fi abordate treptat în episoadele care urmează.
Doar pentru a fi cât mai clar, mesajul pe care îl transmite acest episod nu este acela că evoluția spirituală nu are niciun fel de legătură cu starea de sănătate experimentată. Sau că dacă evoluăm spiritual nu resimțim niciun fel de beneficiu la nivel de trup fizic.
Desigur că există o legătură între spiritualitate și starea de sănătate. Iar acest lucru poate fi confirmat de mii de oameni de pe întreg mapamondul.
Atunci când postura generală de viață a studentului spiritual ajunge să fie aceea a Iubirii necondiționate, vindecări spontane a diverselor afecțiuni pot fi experimentate.
Numai că este esențial ca studentul spiritual să nu cadă în capcana mândriei dacă trăiește o astfel de experiență. Iar pentru ca această posibilă capcană să poată fi evitată, în continuare o să povestim împreună câteva lucruri:
1. Vindecări și o stare de sănătate generală bună sunt comune pentru studenții spirituali dedicați. Numai că este esențial să acceptăm că de fiecare dată este Divinul cel care vindecă. Nicio persoană nu are puterea de a vindeca. Ci, posibila vindecare este un dar din partea Divinului. Un dar pentru care merită să fim recunoscători. Și un dar care nu este neapărat o recompensă pentru ceva ce cineva a făcut. Ci este vorba de un dar care intervine spontan prin contactul cu Câmpul. Câmpul Iubirii este cel care vindecă. Și…
2. Să ne dăm voie să nu ne grăbim în a ne asuma meritele pentru o anumită experiență. Fiindcă de fiecare dată este ego-ul cel care se grăbește să își asume meritele pentru orice și distorsionează prin asta percepția asupra realității. Atât în cazul studenților spirituali, cât și în cazul maeștrilor, vindecarea poate să intervină prin Puterea Iubirii sau poate să nu intervină.
Uneori se poate să nu avem permisiunea karmică de a ne vindeca de o anumită boală. Asta nu este nici rău și nici bine. Și nu este nici descurajator sau încurajator. Este pur și simplu ceea ce este. Ce ne rămâne nouă de făcut este să ne continuăm drumul evoluției spirituale și să căutăm în mod dedicat acea postură pe care în termeni comuni o numim iluminare și a cărei caracteristică de bază este recunoașterea dualității drept iluzie.
Iar un ultim lucru relevant a fi amintit este că în mentalul colectiv există o sumedenie de poziționalități legate de boală în general, dar și de anumite boli specifice în particular.
Când vorbim despre convingerea limitativă la care am făcut referire în acest filmuleț, pentru a putea depăși convingerea în sine, suntem invitați ca în permanență, să ne deschidem înspre a ceda toate poziționalitățile. Prin cedarea tuturor poziționalităților legate de o anumită boală, suntem chiar mult mai aproape de vindecare. Și nici nu ne mai poticnim în convingerea limitativă discutată în episodul de astăzi.
În încheiere te las cu citatul din David R. Hawkins care spune că: „…să fii un om obișnuit este o expresie a Divinității; adevărul despre Sinele autentic poate fi descoperit pe calea vieții cotidiene. A trăi cu grijă și bunătate este tot ceea ce este necesar; restul se dezvăluie de la sine în timp. Obișnuitul și Dumnezeu nu sunt distincte.”
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
