Bine ai venit la episodul cu numărul 2 din sezonul al 2-lea din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Cu siguranță ai auzit și tu la un moment dat despre vreun călugăr de pe la noi care știa ce vrei să îl întrebi înainte să îi ajungi tu la chilie. Sau să fi auzit despre vreun călugăr budist că se teleporta sau făcea tot felul de alte giumbușlucuri.
În episodul de astăzi povestim pe larg despre convingerile limitative care apar în calea studentului spiritual pe subiectul puterilor supranaturale.
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Spuneam în episodul precedent că începem o serie de episoade în care vom trata pe rând o serie de convingeri limitative care apar în spiritualitate.
Studentul spiritual se lovește de ele vrând nevrând. Ideea este că dacă identificăm în noi o parte din aceste convingeri, ne putem deschide acum înspre a le ceda prin Letting go. Dacă nu le identificăm acum, putem să nu ne lăsăm păcăliți pe viitor având deja informația.
Cert este că dacă o informație apare acum în viața noastră, înseamnă că acesta era momentul infinit armonios ca respectiva informație să apară.
Este la fel ca în cazul în care plecăm într-o călătorie. A ști lucruri relevante despre localitatea de destinație, este util și dacă suntem la mijlocul traseului și dacă de abia ne pornim la drum.
Ei bine, convingerea despre care povestim astăzi este aceea a puterilor supranaturale. Iar credința limitativă este aceea că un om spiritual are astfel de puteri, sau dacă nu are ar trebui să le dezvolte.
Această credință limitativă poate părea destul de inofensivă la prima vedere. Mintea ar putea să spună: „Și ce e așa de rău în toată povestea asta? Chiar sunt oameni care s-au născut sau și-au dezvoltat capacitatea de a vedea aura, de a levita de a se teleporta, de a face vindecări. Știm cu toții că aceste fenomene există. Ce e rău în asta?”.
Și adevărul este că nu e nimic neapărat rău. Fiindcă oricum atunci când scindăm experiența într-o percepție duală ne predispunem la suferință.
Numai că a-ți dori să dezvolți astfel de puteri sau a-i considera speciali și a fi fascinat numai de oamenii care pare că au astfel de puteri este o capcană. De ce? Fiindcă merge în direcția opusă față de ceea ce presupune spiritualitatea de fapt.
A fost spus în nenumărate ocazii în aceste filmulețe, dar și în articole și cărți că orice școală de spiritualitate autentică, te invită cu calm și blândețe înspre a ceda structurile care întrețin ego-ul. Iar prin această cedare și recunoaștere a ego-ului drept iluzie, ceea ce numim evoluție spirituală intervine spontan și autonom. Când nu ne mai identificăm cu ego-ul, ne identificăm cu Câmpul. Iar de aici toate conștientizările sunt primite în dar, într-un mod infinit armonios exact atunci când sunt necesare.
A căuta niște puteri din acestea speciale, miraculoase sau supranaturale, nu face decât să întărească ego-ul. Dacă ideea se prezintă tot sub o formă neclară, ne putem întreba: „Cine caută de fapt dezvoltarea acestor puteri?”. Ori răspunsul la această întrebare nu poate să fie decât: ego-ul. De ce caută ego-ul dezvoltarea acestor puteri? Și aici răspunsul este destul de simplu: pentru a se putea mândri, lăuda, pentru a căuta să controleze, manipuleze sau demonstreze în folos propriu.
Prin urmare, din acest motiv suntem invitați să recunoaștem această căutare a puterilor supranaturale în spiritualitate drept o convingere limitativă și capcană. Fiindcă răspunsul la întrebarea: „Cine caută dezvoltarea acestor puteri?” este: „Ego-ul”. Iar spiritualitatea ne invită ca treptat să ne deschidem înspre a recunoaște ego-ul drept iluzie.
Ajunși în acest punct, atât convingerea limitativă în sine, cât și de ce este această căutare a puterilor o convingere limitativă se prezintă ca destul de clar. Totuși, fenomenul experimentării acestor puteri este rar, dar cât se poate de real. De aceea, în continuare vom povesti un pic mai multe despre fenomenul în sine.
Aceste fenomene înspre care am făcut referire în mod repetat în acest episod prin termenul de puteri, sunt de fapt mai cunoscute în literatura de specialitate drept Siddhis. Iar hinduismul este religia care vine cu cele mai multe referiri, descrieri și clarificări cu privire la aceste siddhis. În același timp însă, în aceeași literatură există o grămadă de povestiri cu tâlc în care diverși maeștri le recomandă studenților spirituali sau discipolilor să nu caute aceste siddhis, să nu se mândrească dacă le experimentează, iar uneori chiar să le refuze.
Dacă este să aducem scara nivelurilor de Conștiință în discuție, aceste siddhis apar începând cu nivelul de Conștiință 540 în sus. Dar nu este neapărat să apară.
Este mintea cea care și-ar dori niște relații de cauzalitate clare și precise. Mintea ar căuta niște informații precum: „La nivelul de Conștiință 540 apar puterile și abilitățile X, Y și Z”, „La nivelul de Conștiință 600 apar abilitățile A și B”. De fapt însă nu există o astfel de legătură precisă și exactă. Știm doar că odată cu nivelul iubirii necondiționate la 540, apar vindecări spontane dăruite de către Divin, și pot fi experimentate și fenomene precum bilocația, teleportarea, clarvederea, ceea ce în limbaj comun numim „citirea gândurilor” și multe altele. Nuanța este însă aceea că astfel de fenomene pot apărea, dar nu este obligatoriu să apară. În cazul în care studentul spiritual le experimentează, este invitat să fie recunoscător pentru ele, dar să nu devină atașat de ele. Și în mod special, să nu se mândrească cu o eventuală posesie a acestor abilități. De multe ori și meritul karmic are un cuvânt de spus când vine vorba de experimentarea sau nu a unor astfel de abilități. Dar subiectul care ține de meritul karmic va fi abordat cu alte ocazii.
Revenind, am mai putea spune că există tendința în mentalul colectiv de a fi fascinați de fenomene pe care nu ni le putem explica logic. Același este motivul pentru care cei pe care îi numim magicieni sau iluzioniști pot să mănânce o pâine din meșteșugul pe care l-au dezvoltat și îl stăpânesc atât de bine. Este de fapt căutarea neîncetată a minții și a ego-ului pentru senzațional cea care conduce la convingerea limitativă: „Dacă ești spiritual trebuie să ai puteri supranaturale, iar dacă nu le ai trebuie să le cauți și să le dezvolți”.
Acum însă, stă în puterea noastră să evităm această convingere limitativă, să ne debarasăm de ea prin Letting go dacă observăm că este încă prezentă în minte și să ne îndreptăm atenția înspre ceea ce este cu adevărat esențial. Și anume intenționarea sinceră a Adevărului și a Iubirii. Iar cu integritate și smerenie să ne deschidem înspre a ceda toate obstacolele și iluziile care ne fac să credem că am fi altceva decât ceea ce suntem.
De fapt, dacă aceste puteri sau siddhis apar, ele sunt de fiecare dată un dar din partea Divinului. Și pot apărea spontan, la fel cum pot și dispărea spontan. Totul este să nu ne atașăm de ele, și nici să nu le căutăm în mod activ. Dacă o astfel de putere dispare, nu înseamnă neapărat că a fost „luată”. Ci ea poate oricând să reapară. Atunci când este infinit armonios să fie experimentată. Sau poate la fel de bine să nu mai apară niciodată. Ceea ce este din nou, perfect în regulă.
Prin cedarea tuturor poziționalităților și convingerilor limitative legate de orice aspect, ne apropiem din ce în ce mai mult de noi înșine.
Acestea fiind spuse, episodul de astăzi se încheie aici. Așa cum povesteam și în episodul precedent, nu insistă nimeni ca urmărind această serie, tu să îți schimbi convingerile sau percepția. Tu poți să continui să crezi ceea ce crezi, iar eu te iubesc oricum. Atât doar că nimic nu apare întâmplător în viețile noastre. Iar dacă acest episod a apărut acum în viața ta și l-ai mai și urmărit până la final, îngăduie-ți un moment de introspecție în cadrul căruia să observi puțin dacă această convingere limitativă discutată este sau nu prezentă în mintea experimentată. Și, de asemenea, dacă informațiile expuse au produs vreun declic interior, cedează eventual convingerea limitativă și intenționează Iubirea și Adevărul în detrimentul senzaționalului sau dezvoltării de puteri.
Pe listă mai există câteva convingeri limitative pe care le vom aborda în episoadele următoare de podcast. Dar la final, sunt curios dacă mai știi și tu și alte convingeri limitative în spiritualitate. Iar dacă da, de abia aștept să le citesc în secțiunea de comentarii.
Iar până data viitoare îți doresc să trăiești în lumină, Adevăr și Iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
