Bine ai venit la episodul cu numărul 10 din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
Susține acest podcast:
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Buddha spunea că este o mare oportunitate să fim întrupați ca oameni. Și merită să fim recunoscători pentru această oportunitate. Fiindcă animând o formă umanoidă, putem să experimentăm iluminarea.
Fiindcă tot veni vorba, putem să rămânem puțin pe subiectul iluminării în acest început de episod. Asta pentru că planează foarte multă neclaritate asupra aspectului.
Ideea de iluminare este văzută adesea ca ceva complicat, neclar, o stare experimentată de maeștrii spirituali. Nu de puține ori ideea de iluminare este asociată și cu prezența anumitor puteri supranaturale. Și tot mai adesea, iluminarea este văzută asemeni unui obiectiv sau țel de atins. Iluminarea însă nu este nimic din toate acestea.
Iluminarea este ceva care intervine în viața celor care sunt destinați să o experimenteze. Și este de fiecare dată un dar din partea Divinului. Niciun individ nu devine vreodată iluminat. Asta pentru că postura iluminării în sine este o postură a non-individualității. Este postura lui UNUL în detrimentul credinței în separare.
Există așadar câteva caracteristici pe care dacă le avem în vedere, putem demitiza și simplifica foarte mult ceea ce înseamnă iluminare. Iar asta poate aduce claritate.
Iată care sunt câteva chestiuni punctuale care clarifică ce înseamnă de fapt iluminarea:
a) Iluminarea este experimentată numai de către cei destinați să o experimenteze.
b) Iluminarea nu este ceva ce se obține, ci este ceva ce se permite. Este ceva înspre care ne deschidem.
c) Niciun individ nu devine vreodată iluminat. Asta pentru că iluminarea presupune tocmai renunțarea la iluzia individualității.
d) Ceva specific posturii iluminării este recunoașterea dualității drept iluzie. În momentul în care este trăit, înțeles și acceptat faptul că Iubirea și Adevărul există, iar ura, frica și falsitatea sunt mai degrabă niște non-existențe, atunci dualitatea este recunoscută drept iluzie.
Având în vedere aceste patru caracteristici simple, ideea de iluminare se poate prezenta ca mult simplificată. Atunci când aceste chestiuni enumerate sunt bifate, putem vorbi de o postură a iluminării.
În același timp se pot prezenta trei dificultăți care fac dificilă relaționarea cu conceptul:
1. În primul rând în cultura în care ne aflăm, noțiunea de iluminare nu este una comună. În India, a vorbi despre iluminare este ceva firesc. În Europa, dată fiind cultura ultimelor sute de ani, conceptul în sine se prezintă ca destul de abstract. Și asta pentru că în cultura în care ne aflăm, obișnuința este aceea de a-l căuta pe Dumnezeu în exterior. Dumnezeu este văzut ca o entitate exterioară. Iar postura iluminării ne vorbește despre aflarea Divinului în interior. Iar cu această perspectivă a privitului înspre interior, pur și simplu nu suntem încă obișnuiți în cultura în care ne aflăm. Adevărul ultim fiind oricum acela că Dumnezeu se găsește atât în interior cât și peste tot în jur fiind omniprezent, omniscient și omnipotent.
2. Dincolo de barierele culturale, poate să intervină un blocaj care sună cam așa: „Cosmin, eu am rate, sunt bolnav, venitul lunar este unul mic, criza prin care trecem acum mă stresează din toate punctele de vedere, chiar dacă nu îmi place să o accept, iar tu îmi vorbești despre iluminare. Până la iluminare mi-ar plăcea să știu cum să îmi termin de achitat ratele, să mă însănătoșesc și să nu mă mai consum atât de mult într-o agitație mentală de nedescris. Mai lăsă-mă cu iluminarea”.
Iar un astfel de mesaj este și înțeles și acceptat. Dă-ți voie să îți iei din aceste episoade ceea ce este folositor pentru tine. Dar apropo de subiectul principal al episodului, care este recunoștința, suntem invitați să ne deschidem înspre a accepta că ceea ce experimentăm chiar acum este infinit armonios. Chiar dacă pare că ideile despre iluminare sunt unele care nu îți sunt de folos acum, de fapt îți sunt de folos acum. Dacă nu ți-ar fi fost de folos acum, pur și simplu nu ar fi intrat în viața ta acum. Fiindcă totul se întâmplă în cel mai armonios mod. Și asta chiar dacă nu ne dăm neapărat seama conștient. Tot ceea ce experimentăm chiar acum este de fapt infinit armonios pentru noi. Iar pentru asta merită să ne dăm voie să fim recunoscători.
Putem să mulțumim chiar acum Divinului pentru perfecțiunea vieții. Și putem să o facem acceptând că logic și mental nouă ni se întâmplă de multe ori să nu vedem această perfecțiune. Dar putem avea încredere în Divin că perfecțiunea este acolo. Și putem să ne dăm voie să fim recunoscători pentru asta.
Ego-ul vine și spune: „Dar uite cutare accident, cutare boală sau cutare violență. Cum să fie asta perfect?”. Dacă am putea să vedem toate implicațiile karmice asociate, alegerile la nivel de intenție ale Spiritului întrupat, toate programele gunoi și toate energiile blocante. Și am putea vedea când și cum au apărut și s-au desfășurat toate aceste fenomene și energii, atunci am putea să acceptăm și logic această perfecțiune. Însă o acceptare logică nu este neapărat necesară. Fiindcă ne putem deschide cu smerenie înspre a accepta măreția Divinului și fără a avea puse pe tavă toate aceste noțiuni logice.
3. Iar ultimul obstacol care ne face să relaționăm greoi cu noțiunea de iluminare este gradul de abstractizare al ideii. Ne naștem într-o lume în care suntem învățați de mici că suntem un trup fizic. În același timp suntem învățați să gândim logic și cauzal. Iar spiritualitatea vine și spune că ne invită înspre un tărâm non-liniar, care se află dincolo de logică și unde vom găsi un câmp Infinit de Iubire și Adevăr care este sinonim cu Viața însăși și care suntem de fapt noi.
Toate acestea par niște chestiuni abstracte, greu de digerat și interpretat. Și asta pentru că oricât ne-am pune mintea la contribuție, nu le putem cuprinde de fapt cu mintea.
În același timp, a trece peste aceste trei obstacole enumerate pe larg este o posibilitate. Iar disponibilitatea apare pas cu pas pe un drum la capătul căruia ne putem găsi pe noi înșine. Însă nu acel noi înșine care înseamnă ego, frici și limitare, ci acel noi înșine care înseamnă infinit, Iubire, acceptare și Adevăr.
Dincolo de toate cele povestite și detaliate până aici în acest episod, a ne deschide înspre recunoștință, este un pas simplu, pe care îl poate face oricine pentru a permite evoluția armonioasă.
Înainte de a oferi chiar și niște sugestii practice cu privire la cum ne putem deschide înspre o postură a recunoștinței, și cum o putem chiar practica, vom lega puțin subiectul recunoștinței de ideea de renunțare, cedare și letting go. Asta pentru că adesea apare o neclaritate. Iar această neclaritate se prezintă cam așa: „Eu îmi doresc mulți bani, o viață împlinită, sănătate, o familie armonioasă, să îmi meargă bine afacerea și un partener frumos care să mă respecte, susțină și să ne iubim necondiționat în relația noastră. Când apare însă o stare negativă, tu îmi spui să nu mă lupt cu ea, să îi spun bun venit, să nu îi mai opun rezistență. Și să accept acea stare negativă în viața mea ca pe o prietenă. Cum mă ajută însă asta să obțin ceea ce îmi doresc? Cum mă ajută asta să mă apropii de ceea ce este pozitiv și armonios și tocmai a fost descris?”.
Iar ideea este una foarte simplă. De fapt tot ceea ce experimentăm noi în viețile noastre este o oportunitate fantastică spre a ne apropia de visurile noastre armonioase. Fiecare experiență care apare în ACUM este de fapt încă un pas dintr-un ansamblu mai larg care ne conduce spre împlinire.
Numai că noi, dat fiind antrenamentul mental deficitar căruia i-am căzut pradă, am ajuns să împărțim experiențele în pozitive și negative. Pe cele pozitive căutându-le cu obsesie și atașament. Iar de cele negative fugind cu orice preț și băgându-le sub preș.
Am uitat adevărul primordial conform căruia fiecare experiență, indiferent de felul în care ni se pare nouă că e acea experiență, este de fapt perfectă.
Și așa, am ajuns să ne luptăm și să le opunem rezistență unor aspecte din viețile noastre. Și este tocmai lupta noastră cu acele aspecte pe care le blamăm și considerăm negative, cea care ne consumă foarte multă energie, și nu ne mai dă voie să curgem la unison cu viața bucurându-ne de fiecare secundă și de fiecare experiență, fiind recunoscători pentru tot ceea ce trăim.
Acesta este motivul pentru care atunci când apare o experiență, situație sau stare negativă, dacă îi spunem „bun venit!” cu sinceritate, dacă o primim în viața noastră ca pe o prietenă și dacă nu îi mai opunem rezistență și nu ne mai luptăm, ne apropiem de fapt de armonie.
Fiindcă totul este oricum deja perfect. Dar noi suferim fiindcă opunem rezistență atât acestui Adevăr, cât și Vieții însăși.
Când nu ne mai luptăm cu niciuna din stările, situațiile, evenimentele sau persoanele din viața noastră, de fapt găsim în noi puterea de a fi recunoscători pentru întreaga viață și pentru întreg Universul fix așa cum este. Iar aceasta este postura Iubirii care vindecă.
Iar acceptând inclusiv cele descrise în ultimele 2-3 minute din acest episod, să simțim recunoștință în interiorul nostru va fi din ce în ce mai ușor.
În continuare o să explorăm câteva variante prin care oricine se poate apropia cu smerenie și sinceritate de o postură a recunoștinței. Iar cu cât mai recunoscători ne vom da voie să fim cu atât mai multă bucurie și împlinire vom simți în viețile noastre.
1. Prima variantă foarte simplă ar fi aceea în care te conectezi pur și simplu la vibrația cuvântului „Mulțumesc” cât mai des pe parcursul zilei.
Mergi pe stradă și admiri natura? Spune mulțumesc la nivel mental pentru această experiență care este până la urmă un dar din partea Divinului. Te duci la magazin și găsești ceea ce căutai? Spune un mulțumesc pentru asta. Tocmai te-ai trezit? Începe-ți ziua gândindu-te la mulțumesc și la lucrurile pentru care poți fi recunoscător.
Una dintre practicile meditative populare la nivel mondial presupune concentrarea pe o anumită frază. Adică din multitudinea de gânduri prezente în minte, putem alege intenția de a ne conecta la la unul singur de vibrație înaltă.
Exact același lucru îl putem face și dacă alegem drept intenție o postură a recunoștinței. Dacă ne dăm voie ca măcar în câteva sesiuni pe parcursul fiecărei zile să ne tot repetăm mental și să avem atenția pe cuvântul „mulțumesc” o să observăm cum ceea ce experimentăm se armonizează.
2. În acest episod vor fi oferite mai multe posibile practici și sugestii cu care cineva poate experimenta pentru a se deschide înspre recunoștință. Ești invitat să nu te simți copleșit. Ci să alegi un singur lucru cu care simți că rezonezi mai mult în acest moment și să experimentezi cu el.
După prima sugestie, aceea cu repetarea mentală a cuvântului mulțumesc, vine o a doua sugestie care presupune să și notăm ceva.
Ideea este în felul următor. O dată pe zi, pe un caiet, agendă sau pe orice dorești, notează trei lucruri pentru care ești recunoscător și pe care le experimentezi deja în viața ta. Recomandat ar fi să faci acest exercițiu fie în fiecare dimineață, fie în fiecare seară. Sau, dacă simți că te poți ține de treabă, ai putea să îl faci atât dimineața cât și seara.
Există studii care nu vor fi menționate aici, dar care au demonstrat efectul benefic al acestui simplu exercițiu asupra stării de bine a participanților.
3. Un alt posibil exercițiu este acela în care timp de câte o săptămână, alegi o persoană apropiată din viața ta, căreia îi adresezi gânduri de recunoștință. Pot fi gânduri pe care le rulezi doar tu la nivel mental. Dacă te simți confortabil, poți să găsești și contextul în care să și împărtășești o parte din aceste gânduri cu respectiva persoană. Poți chiar să îi faci un cadou neașteptat acelei persoane cu simpla intenție de a fi recunoscător pentru darul de a avea acea persoană în viața ta.
Și tot așa, la câte 7 zile distanță, poți schimba omul, până ce epuizezi toți oamenii față de care simți tu că merită să fii recunoscător.
4. Iar ca ultim exercițiu îți recomand un exercițiu în care exersezi recunoștința față de Divin. Recunoștința față de acel Divin care se află atât în interiorul nostru cât și peste tot în jur. Divin care ne susține și ne iubește în fiecare clipă.
Putem să exersăm capacitatea de a fi recunoscători pentru ceea ce experimentăm chiar acum ca un dar din partea Divinului. Pentru că, oricum, totul se întâmplă în cel mai armonios mod.
Aici se încheie episodul de astăzi. Dă-ți voie să te aliniezi invitațiilor și să pui în practică măcar una din recomandări. Iar până data viitoare îți doresc să trăiești în lumină, Adevăr și Iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu

