Bine ai venit la episodul cu numărul 9 din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y.Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
Susține acest podcast: https://bit.ly/39jH21W
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Era anul 2019. Participam la un curs de spiritualitate modular care presupunea o întâlnire a grupului în fiecare lună. Și de fiecare dată mai primeam niște recomandări sau tehnici care ne ajutau să creștem.
Așa cum se întâmplă și acum, și atunci scriam articole pe blog-ul Fii Împlinit, mai făceam filmulețe, cursul Academia Fericirii avea câțiva ani de existență, iar atunci când era primită în dar inspirație, tot apăreau materiale noi.
În perioada respectivă însă experimentam un atașament la pachet cu o dorință de aprobare. Și am simțit să încep acest episod cu o întâmplare din viața mea, fiindcă în acest context chiar este relevantă. Nu obișnuiesc să împărtășesc foarte multe lucruri din viața mea, fiindcă oricum ego-ul sau senzația unei individualități care face și drege este o iluzie.
Dar locul ideii despre iluzia individualității nu este neapărat în aceste episoade. Și asta pentru că episoadele din acest podcast au intenția de a prezenta chestiuni spirituale, însă într-un mod cât mai simplu și relevant pentru oricine are puțină deschidere.
Revenind așadar, hai să vedem cum a intervenit acest atașament și dorință de aprobare.
Sunt convins că având intenții curate și din dorință de susținere, facilitatorul acelui curs a început să dea share articolelor care erau publicate pe Fii Împlinit.
Recunoscător fiind, am căzut totuși în capcana unei dorințe de aprobare. Dorință de aprobare care face și subiectul acestui filmuleț. Cum se manifesta această dorință de aprobare? Păi, după ce scriam un articol pe blog, în cazul în care primea un share de la acest mentor, mă simțeam validat, și simțeam o stare de plăcere interioară. În cazul în care un articol nu mai primea share, acea dorință de aprobare interioară nu mai era satisfăcută. Prin urmare, era simțit un oarecare disconfort în interior.
Această poveste este pur și simplu unul din exemplele personale în care pe parcursul vieții am experimentat dorință de aprobare. Având un astfel de exemplu, sunt toate șansele ca și ție să îți fie mai ușor să identifici dacă există sau nu diverse arii din viața ta în care tânjești după aprobare.
Dăm puțin timpul înainte și revenim în prezent. Mai intens în ultimele 6 luni, lucrez cu oameni 1 la 1 și îi susțin în călătoria și drumul lor de eliberare a blocajelor energetice acumulate de-a lungul timpului.
Știm încă de la părintele psihanalizei, Freud, că între terapeut și pacient, se poate dezvolta o relație de dependență. Iar acest lucru se poate observa cum intervine uneori și în cadrul ședințelor.
Există niște formulări care atunci când apar, știu că au legătură cu o dorință de aprobare. Iar capcana este evitată. Formulările care apar sunt de tipul: „Cosmin, dar tu crezi că e bine să…” sau „E rău că am făcut asta?”. Ce ascund în spate aceste formulări este o dorință ascunsă de cele mai multe ori, de a primi aprobare pentru anumite decizii, acțiuni sau intenții.
Această dorință de aprobare este ușor de identificat dacă lucrurile sunt privite evoluționist. Evolutiv vorbind, noi tânjim după aprobarea cuiva, fiindcă în acest fel simțim că putem să dezvoltăm o relație cu acel cineva. În același fel, tânjim după aprobarea grupului, fiindcă evoluția ne spune că omul este un animal social. Ori individul care nu este aprobat și prin urmare este respins de către grup, are șanse mai mici de supraviețuire.
Tot evolutiv vorbind, dorința sau nevoia aceasta de aprobare pare să fie parte din componenta noastră genetică și poate să pară că nu avem cum să scăpăm de ea.
Totuși, în aceste episoade noi vorbim despre spiritualitate și energii. Asta înseamnă că acceptăm faptul că omul este mai mult decât un animal. Și acceptăm că în esență omul este o ființă spirituală.
Acceptând asta, suntem așadar invitați să acceptăm că evoluția spirituală poate însemna și disponibilitatea găsită în interiorul nostru de a renunța la nevoia de aprobare.
Noi suntem în mod esențial Spirit care animă o formă fizică umanoidă. Acel Spirit nu își dorește nici siguranță, nici aprobare, nici separare și nici control. Iar în continuare o să explorăm puțin de ce Spiritul nu are niciuna din aceste dorințe.
Ceea ce numim Spirit a mai fost amintit și cu alte ocazii, în alte episoade ale acestui podcast sub formă de Conștiință. Conștiința fiind acea Ființă Unică. Acel infinit sinonim cu Viața însăși.
Prin urmare, Spiritul nu își dorește siguranță, fiindcă el știe deja că este etern. Nu are de ce să se simtă în nesiguranță.
Nu își dorește nici aprobare, fiindcă nu ar avea unde să o caute sau de la cine să o ceară. Asta pentru că el este peste tot în același timp.
Nu își dorește nici separare, fiindcă separarea poate să apară numai atunci când vorbim despre „mai mulți”. Când vorbim despre UNUL, ideea separării în sine este un nonsens.
Și nu își dorește nici control, fiindcă, din nou, nu ar avea nici pe cine să controleze. Spiritul știe că el este tot ceea ce este. Și mai știe că tot ceea ce este e perfect. Așa că nici controlul nu își are nici locul și nici sensul.
Mintea s-ar putea să intervină acum și să obiecteze: „Păi stai puțin măi Cosmin, acestea sunt într-adevăr caracteristici ale Conștiinței, iar Conștiința este lipsită de astfel de dorințe sau impulsuri efemere. Dar eu totuși sunt om și am o experiență în acest plan material. Cum aș putea eu să fiu asemeni Spiritului când sunt doar un biet om?”.
Când o astfel de obiecție apare, invitația este însă aceea de a nu ne lăsa păcăliți. Tocmai de asta suntem pasionați de spiritualitate și ne atrage să urmărim această serie de episoade. Ce căutăm noi, chiar și inconștient este reamintirea faptului că suntem Spirit infinit și nelimitat. Spiritul când se întrupează în materie uită infinitul care este, și lăsându-se păcălit de programele gunoi din minte, ajunge să creadă în limitare.
Iar limitarea și forma ne spun că avem nevoie de aprobare pentru a supraviețui. Spiritul ne spune că suntem deja eterni.
Limitarea ne spune că avem nevoie de siguranță pentru a putea depăși obstacolele. Spiritul ne spune că moartea este o iluzie. Iar paralelele ar putea continua.
Prin urmare, ce te invită aceste episoade și acest podcast este să îți dai voie să îți reamintești că tu ești Spirit. Că ești Câmpul Conștiinței însuși și nu ești un individ, un ego limitat care are un început și un sfârșit.
Am uitat cine suntem. Dar parcurgerea acestor invitații nu este altceva decât o oportunitate de a ne reaminti.
Revenind la dorința de aprobare, această dorință poate fi recunoscută în jurul nostru și atunci când apare o frazare simplă cum este: „Dar ce o să zică lumea?”. Acest: „Ce o să zică lumea” reflectă nimic altceva decât o dorință de aprobare. De fapt se caută o aprobare din partea grupului social în care ne aflăm.
Aceeași dorință de aprobare apare și ne limitează atunci când ne vine o idee de a acționa într-o anumită direcție, dar imediat vine gândul: „Dar ce o să zică soția?” sau „Ce o să zică partenerul?” sau „Ce o să zică mama sau tata?”.
Iar în acest fel ne limităm. De fapt întrebarea pe care merită să ne-o adresăm nu este: „Ce o să zică cutare?”, ci întrebarea pe care merită să ne-o adresăm este: „Intenția din spatele acestei acțiuni este integritatea, Iubirea și Adevărul?”.
Dacă răspunsul la această întrebare, la întrebarea: „Intenția este integritatea, Iubirea și Adevărul?” este „Da!”, atunci putem să curgem liber la unison cu viața experimentând ceea ce viața ne dăruiește fără a mai tânji după aprobare și fără a ne poticni în această dorință de aprobare așa cum ne poticnim într-un obstacol.
În cazul în care intenția noastră este curată, putem liniștiți să renunțăm la orice dorință de aprobare, control, siguranța sau separare, și să ne cedăm pur și simplu Divinului. Dacă îi dăm concediu căruțașului ego și îi permitem Divinului să preia cârma, tot ce ne mai rămâne de făcut este să ne bucurăm necondiționat de miracolul numit viață.
Prin adresarea inclusiv a dorinței de aprobare, suntem la finalul unei călătorii care a început acum cinci episoade cu episodul a cărui titlu curajos este: „Cum Să Rezolvi Orice Problemă”.
Răspunsul este acela că, dacă ne dăm voie să privim cu sinceritate și deschidere înspre orice problemă am întâmpina în viețile noastre, și ne dăm voie să ne întrebăm:
„În relație cu această problemă îmi doresc oare să controlez sau îmi doresc să mă las controlat?”,
„În relație cu această problemă îmi doresc să primesc sau ofer aprobare?”,
„În relație cu această problemă îmi doresc să mă simt în siguranță?” sau
„În relație cu această problemă îmi doresc separare în sensul că mă văd mai presus sau mai prejos față de ceva?”.
Fiecare dintre aceste întrebări este revelatoare.
Iar dacă experimentăm o problemă și ne adresăm sincer aceste întrebări, o să vedem că cel puțin una din cele patru dorințe sau nevoi de bază este prezentă acolo. Se pot afla și două, trei sau toate cele 4 nevoi sau dorințe în spate. Însă atât timp cât experimentăm o problemă, cel puțin una din cele patru se află în spate.
Mai apoi putem să alegem intenția de a renunța sau ceda pur și simplu acea sau acele dorințe. Iar problema va curge natural spre rezolvare. Fiindcă atât timp cât ne chinuim să o rezolvăm noi, ne vom tot chinui. Și poate o vom rezolva, dar cu foarte mult efort și energie risipită. Atunci când acceptăm ajutorul unei puteri mai înalte, atunci când acceptăm ajutorul Divinului, și ne cedăm măcar puțin experiența de viață Divinului, totul devine mai ușor. Ne deschidem pur și simplu înspre miraculos. Iar totul curge natural.
Aici se încheie așadar această serie amplă dedicată rezolvării oricărei probleme prin renunțarea pe rând la dorința de control, siguranță, separare și aprobare.
Dacă îți place acest podcast și te ajută poți să ne susții. Vezi link-ul mai jos.
Iar până data viitoare îți doresc ca de obicei să trăiești în lumină, adevăr și iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
