Bine ai venit la episodul cu numărul 6 din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.
Începând de astăzi poți susține crearea, filmarea și editarea acestor episoade printr-o donație modică lunară de 3 lei. Accesează acest link pentru a susține podcasul:
Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y .
Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Povesteam în episodul precedent despre cum în săptămânile care urmează vor fi abordate în profunzime cele 4 dorințe de bază. Dorințe pe care dacă ne deschidem înspre a le ceda, putem să rezolvăm orice problemă sau să ne armonizăm viața pe toate planurile și în toate aspectele.
Cele 4 dorințe sunt: controlul, siguranța, separarea și aprobarea. Iar episodul de astăzi este dedicat dorinței de a controla.
Până a ajunge să povestim însă în mod direct despre această dorință de a controla, hai să vedem de ce acest control ne limitează. Fiindcă este posibil ca în foarte multe situații, mintea și logica să ne spună că este sănătos să controlăm sau să ne dorim să avem control.
Ideea este că acest Univers în care ne aflăm este plin de daruri. Însăși viața pe care noi o experimentăm este un dar din partea Divinului. Pe lângă faptul că este plin de daruri, Universul prezintă o curgere a sa naturală. Iar această curgere nu este dinspre imperfect spre perfect, ci este dinspre perfect spre perfect.
Noi suntem martorii unei înșiruiri de potențiale infinit armonioase, iar a ne da voie să conștientizăm asta este o posibilitate.
Numai că în viața noastră intervine această tentație a controlului. Iar cu cât mai mult control ne dorim, nu înseamnă neapărat că îl și obținem și avem. Însă cu cât mai mult control ne dorim, cu atât ne îndepărtăm mai mult de a recunoaște și mărturisi înșiruirea de potențiale infinit armonioasă a cărei martori suntem.
De multe ori omul se poate să spună: „Dar eu nu îmi doresc să controlez”. Însă această dorință de control se maschează adesea fie într-o dorință de schimbare, fie sub forma unei neacceptări, fie printr-o opunere de rezistență în fața a ceva în fața cuiva. Prin urmare, pentru început este relevant să acceptăm că atunci când opunem rezistență, este implicată o formă de control. Când nu acceptăm un om sau o situație așa cum este, este vorba tot de control sau de o dorință de control, și așa mai departe.
Mesajul cu care vine acest video este acela că noi putem să ne apropiem de armonie chiar acum, dacă ne dăm voie să eliberăm măcar puțin hățurile și cedăm măcar o parte din acel control pe care ni-l dorim așa de mult.
Lumea este deja perfectă, dar noi nu reușim să o vedem așa din cauza poziționalităților și din cauza a o sumedenie de convingeri false sau dorințe care nu fac decât să ne limiteze.
Este și o metaforă aici care poate susține înțelegerea. Să ne imaginăm că mergem cu o trăsură care este trasă de doi cai și există un căruțaș care controlează caii și le dă direcția.
Noi am fost educați să ne speriem de posibilitatea de a-i spune căruțașului să lase caii liberi și să vedem unde vom ajunge. Iar pe acest exemplu chiar în acest fel stau lucrurile. Lăsând caii liberi putem ajunge chiar într-o pădure , de unde nu mai știm direcția spre casă. Am putea astfel să ne rătăcim, iar asta ne afectează însăși supraviețuirea.
Totuși acest exemplu este o metaforă. Direcția în care ne-ar duce caii lăsați liberi, reprezintă fluxul vieții însăși. Iar acest flux sau direcție este de fiecare dată infinit armonioasă. Iar căruțașul este ego-ul. Lăsând ego-ul să dirijeze lucrurile în viața noastră, vom ajunge poate din punctul A în punctul B, dar asta nu ne va aduce foarte multă împlinire.
Varianta cedării controlului, este aceea în care căruțașul ego este dat puțin la o parte, iar la cârmă este lăsat Divinul însuși. În acel moment trăsura ne va purta nu în neant, ci ne va purta pe niște drumuri cu peisaje fenomenale, caii vor opri și ne vom odihni fix lângă râuri cu apă cristalină, iar din când în când trăsura va face câte un popas fix lângă o comoară demult uitată, plină cu galbeni pentru care va trebui doar să întindem mâna și să îi acceptăm în viața noastră.
Înspre ce invită așadar prezentul video este să acceptăm că Dumnezeu este un căruțaș cu mult mai bun decât ego-ul. Iar în fiecare aspect al vieții noastre în care ne deschidem înspre a ceda controlul, îl punem de fapt pe Dumnezeu la cârmă.
Nu am auzit până acum pe nimeni care să fi ales variantă cedării în mâinile Divinului a oricărei dorințe de control și care să se plângă de faptul că se simte pierdut și că a făcut o greșeală. Ba din contră, oamenii care se deschid înspre a ceda controlul, descoperă că acum trăiesc parcă într-o altă realitate. Dintr-o dată lumea în ansamblu parcă este mai prietenoasă. Dintr-o dată oportunitățile pot fi recunoscute la fiecare pas. Iar din toate aceste experiențe derivă o stare de împlinire autentică.
A ceda controlul așadar este o invitație de a-i permite iluziei ego-ului să se evapore, și de a-i da voie Divinului să preia cârma. Cu toții suntem copiii iubiți ai Divinului. Iar când acceptăm asta, tot ceea ce experimentăm va tinde să o confirme. Dacă cineva nu simte chiar acum Iubirea Divinului este pentru că acesteia i se opune rezistență. Este pentru că acest flux de Iubire Divină nu poate să curgă neîngrădit fiind blocat de dorința de control, dorința de siguranță, dorința de separare sau dorința de aprobare.
Dincolo de metaforă, hai să vedem împreună câteva exemple de exercitare a dorinței de control care sunt adesea întâlnite în viața noastră de zi cu zi.
Se prea poate așadar să apară o dorință de control la serviciu. De obicei această dorință de control la locul de muncă este îndreptată fie înspre colegi, fie înspre șef, fie înspre ambele zone.
Cedarea controlului când vine vorba de aceste aspecte este pur și simplu o alegere. Iar pe deasupra, poate fi făcută asemeni unui experiment. Ne putem propune ca mâine când ne ducem la muncă, să nu ne mai dorim să controlăm nici colegul și nici șeful. Dar ce să facem în schimb? Păi să ne dăm voie să trăim cât mai conectați la prezent și să ne bucurăm măcar pe durata unei zile de toată experiența noastră de viață la acel loc de muncă, așa cum se prezintă ea. Să ne dăm voie să acceptăm măcar pentru o zi lucrurile așa cum sunt și să răspundem și relaționăm cu iubire.
Să ne dăm voie ca măcar pentru câteva secunde să ne punem în pielea celorlalți, și să ne amintim că de multe ori atunci când cineva ne-a rănit sau ne rănește, nu o face intenționat. Ci o face fiindcă la rândul său este rănit în interior, iar acela este un strigăt după ajutor care a fost înăbușit.
Putem așadar să ne deschidem treptat înspre a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt. Să acceptăm șeful așa cum este, să acceptăm colegii așa cum sunt, și să ne propunem să fim observatori atât cât de bine putem noi în acest moment al vieții noastre.
Frumos este că în momentul în care noi ne dăm voie să ne deschidem înspre asta, sunt toate șansele ca ceea ce numim realitate exterioară să înceapă să ne surprindă. Adică șeful să se poarte frumos, colegii să facă la timp acele sarcini care sunt responsabilitatea lor și așa mai departe. Asta pentru că noi de fapt opuneam rezistență fluxul vieții prin dorința de a-i controla. Când găsim în noi puterea de a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt, renunțând la a ne mai dori să îi schimbăm, am fi surprinși să constatăm că tocmai atunci încep să se schimbe. Și asta pentru că energia acceptării însăși este o energie vindecătoare.
Mai apoi, când vorbim de control, nu se poate să nu aducem în discuție subiectul relațiilor. Fie că vorbim de relații de cuplu, relații între frați sau relații părinte-copil, adesea apare această dorință de a controla. În cuplu, fiecare dintre parteneri încearcă să îl controleze pe celălalt pentru a-l schimba. Măcar în anumite aspecte sau arii. Părinții își doresc să îi controleze în comportament și drum în viață pe copii. Mai apoi, moneda se întoarce, iar când părinții sunt mai în vârstă, dorința de control apare de partea copiilor care și-ar dori ca părinții să urmărească alte programe, să mănânce alte lucruri sau să se raporteze altfel la viața lor. Iar exemplele sunt nenumărate.
La o primă mână, vorbind strict logic, pare că altfel nu se poate. Dorința de control și exercitarea controlului nu conduce însă la altceva decât la din ce în ce mai multă suferință și probleme.
Soluția este să îi acceptăm pe oamenii din jurul nostru așa cum sunt. Și să renunțăm la orice dorință de a-i controla în vreun fel. Același lucru este valabil și pentru situații. Să ne dăm voie să le acceptăm pur și simplu așa cum sunt. În acel moment putem fi suficient de lucizi și așezați încât să găsim soluțiile cele mai potrivite.
Și este amintit și acest aspect în prezentul episod, fiindcă de multe ori apare o frică atunci când este lansată invitația de a ceda treptat controlul. Iar frica aceasta spune: „Dacă nu controlez, nimic nu se va întâmpla, iar lucrurile vor continua să fie la fel la infinit. Numai controlând pot ține lucrurile pe linia de plutire și pot găsi soluții”.
Cu toate acestea, tot încercăm această variantă a controlului de ani de zile, iar tot ce s-a întâmplat până acum este să experimentăm din ce în ce mai multă suferință. Hai să vedem cum ar fi să experimentăm cedarea controlului. Măcar este altă cale. Și hai să ne dăm voie să fim deschiși înspre a descoperi unde ne va conduce această nouă abordare.
Ce se întâmplă de fapt este că atunci când acceptăm la modul cel mai total și deplin posibil un om sau o situație așa cum este, și renunțăm la a ne mai dori să o schimbăm sau controlăm, de abia atunci poate interveni schimbarea și armonizarea. Era opunerea noastră de rezistență și controlul pe care îl exercitam, cel care bloca de fapt fluxul firesc și armonios al vieții. Paradoxul este acela că viața curge infinit armonios numai că noi blocăm această conștientizare dorindu-ne control. Când cedăm controlul, și concediem căruțașul numit ego, și îi permitem Divinului însuși să preia frâiele, experiența de viață devine un proces lin și armonios.
Prin urmare, pentru început suntem invitați să ne dăm voie să experimentăm cu această cedare a controlului în diferite aspecte ale vieții noastre. Să ne dăm voie înlocuim controlul cu acceptarea totală și necondiționată. Acceptarea vine cu o vibrație și putere mult mai mare decât dorința de control. Iar mai apoi, armonia bate la ușă, iar tot ce ne va mai rămâne de făcut va fi să îi deschidem.
Dacă ești sceptic cu privire la cele prezentate poți să îți îngădui să experimentezi cu sugestiile din acest episod sub forma unui experiment. Dă-ți voie să experimentezi măcar o zi în care nu mai controlezi și tot vei vedea cum viața pare că dă semne că te iubește. Iar asta se întâmplă fiindcă viața te iubește oricum, doar că tu din control, nu reușești să vezi asta.
Urmează ca în episoadele următoare să tratăm la fel, puțin mai în profunzime dorințele de siguranță, separare și aprobare. Iar când în experiența de viață ne dăm voie să ne eliberăm de toate aceste dorințe, vom recunoaște spontan iubirea și armonia de care suntem înconjurați. Iar inima ni se va umple de iubire și recunoștință.
Stă în puterea ta să faci un mic pas astăzi. Cedează controlul în măcar un aspect din viața ta, iar mai apoi observă ce se întâmplă. Cu fiecare aspect cedat în care era implicat controlul, din ce în ce mai multă armonie va fi recunoscută și trăită.
Urmează să ne auzim în episoadele următoare cu abordări pe telemele dorințelor de siguranță, separare și aprobare. Iar până data viitoare îți doresc să trăiești în lumină, adevăr și iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu

