Bine ai venit la al patrulea episod din „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”. Poți asculta acest podcast și la tine în mașină sau în timp ce faci sport, pe Spotify la acest link: http://spoti.fi/3axvA3y .
Podcastul poate fi ascultat și pe orice alte platforme de podcast cum ar fi Apple Podcast sau Google Podcast. Pentru a-l găsi și asculta, tot ce ai de făcut este să dai un search după: „Cosmin-Constantin Cîmpanu Podcast”.De asemenea, podcastul poate fi urmărit și video pe Facebook sau Youtube.
De asemenea, mai jos găsești transcriptul acestui episod de podcast:
TRANSCRIPT
Bun venit și la cel de-al patrulea episod al acestei serii. Sau, la cel de-al patrulea episod de podcast. Asta în funcție de cum parcurgi acest conținut.
Ce s-a putut observa până aici, este că în ciuda intenției de a menține lucrurile cât mai simple și în ciuda metaforelor împărtășite în celelalte episoade, metafore care ajută înțelegerea, mesajul tot ridică neclarități în destul de multe aspecte.
Dacă există disponibilitate și deschidere, în cele din urmă toate neclaritățile vor fi elucidate. Te încurajez să îmi scrii pe e-mail la cosmin@fiimplinit.ro cu privire la orice neclarități sau nedumeriri ar apărea în aceste filmulețe și nu numai.
Una din invitațiile care a apărut deja în mod repetat în primele episoade este invitația de a aplica tehnica Letting go. De aceea, astăzi o să poposim puțin asupra acestui subiect pentru a fi mai clar ce este acest Letting go și cum îl putem aplica. Iar apropo de aplicare, va fi oferit un exercițiu simplu care este mai mult decât suficient pentru a începe să ne bucurăm de beneficiile acestei tehnici într-un mod simplu și clar. Acest exercițiu chiar este pe înțelesul tuturor. Iar tot ce îi mai rămâne cuiva de făcut este să experimenteze pur și simplu cu el. Dar până acolo, hai să vedem puțin care este istoria acestei tehnici.
Ceea ce numim în aceste episoade drept „tehnica Letting go” are drept părinte un om a cărui nume a fost Lester Levenson. Povestea lui Lester este una interesantă. Apogeul poveștii fiind acela că doctorii l-au trimis acasă să moară, atât era de bolnav, dar el s-a vindecat descoperind în interiorul său ceea ce astăzi numim „tehnica Letting go”. Mai apoi, după aplicarea instinctivă a acestei metode și permisiunea acordată vindecării de a veni și de a fi primită în dar din partea Divinului, Lester a sistematizat totul sub forma unor metode care pot fi aplicate de oricine.
Interesant de spus despre Letting go este că îl mai găsim și sub o altă denumire. Și anume, sub denumirea de „Metoda Sedona”. Ideea este că Lester a învățat mai mulți oameni cum anume să aplice această tehnică. Printre aceștia, mai cunoscuți astăzi sunt David R. Hawkins și Hale Dwoskin. Hale Dwoskin a fost cel mai bun prieten al lui Lester, iar Lester i-a lăsat și drepturile de autor pentru tot ceea ce înseamnă metoda cu pricina. David R. Hawkins a descris experiența sa cu aplicarea Letting go în cartea cu același nume. Este însă vorba fix de aceeași metodă descrisă de pe niveluri diferite.
Un alt aspect interesant este acela că noi îi spunem „metodă” unei practici care nu este altceva decât ceva ce fiecare dintre noi conține deja. Noi aplicăm deja ceea ce astăzi numim „tehnica Letting go” în mod instinctiv. Aproape toți copiii o fac, fără ca cineva să îi învețe. Ce învățăm noi de fapt ulterior, este să uităm această abilitate instinctivă. Odată uitată abilitatea, în loc să le spunem „bun venit” la nivel de intenție, stărilor și evenimentelor pe care le experimentăm, noi le opunem rezistență. În loc ca doar să observăm ceea ce are loc, noi ne identificăm ca fiind acționatorul acțiunilor. Și în loc să stăm cu starea și pur și simplu să îi dăm voie unei stări să fie ceea ce este, noi fugim de stările pe care le experimentăm și eventual le reprimăm sau suprimăm.
Am ajuns să ne raportăm la emoții, oameni și experiențe fix pe dos decât este natural. Emoțiilor, în loc să le spunem „bun venit” și prin asta să le dăm voie să curgă spre evaporare, am ajuns să le punem pumnul în gură fugind de ele cu orice preț. În relațiile cu oamenii, în loc să recunoaștem că suntem cu toții o Ființă Infinită și indivizibilă sub forma Câmpului Conștiinței, ne vedem ca indivizi separați. Iar de aici rezultă compararea, ierarhia importanței, opunerea de rezistență, competiția nesănătoasă, judecata și multe altele. Și în loc să ne dăm voie ca pur și simplu să observăm experiențele așa cum sunt, recunoscându-ne drept martorii desfășurării de evenimente, noi ne lăsăm furați de val și ne identificăm cu actorul care ia parte la acțiune. Și astfel ratăm esența.
Soluția este așadar reîntoarcerea spre observare, spre renunțarea la opunerea de rezistență și acceptare non-judecativă.
Un prim pas înspre toate acestea o poate reprezenta ceea ce numim „tehnica Letting go”.
Iar în continuare va fi împărtășit un exercițiu simplu prin care oricine poate aplica această tehnică. Exercițiul nu îmi aparține, ci a fost învățat de la Hale Dwoskin. El apare însă în cartea Metoda Sedona, dar apare și în filmulețele de pe youtube cu Hale. Dacă știi limba engleză poți să dai un search după „The Sedona Method” pe youtube și o să descoperi niște lucruri interesante.
Exercițiul constă în autoadresarea a patru întrebări. Și oferirea unor răspunsuri sincere și spontane la aceste întrebări în timp ce avem atenția pe felul în care ne simțim în timp ce trecem prin acest proces.
Întrebările, în forma lor adaptată sunt:
1. Pot să îi spun bun venit acestei stări la modul cel mai total și deplin posibil?
2. Pot să renunț la a controla în vreun fel această stare?
3. O să o fac?
4. Când?
Trecerea în mod repetat prin această serie de întrebări și oferirea unui răspuns sincer și spontan pentru fiecare întrebare în parte este un exercițiu mult mai puternic decât își poate mintea imagina.
Înainte de a ne apuca de aplicat exercițiul este relevant să ținem cont de câteva recomandări:
1. La orice întrebare putem răspunde atât cu „nu” cât și cu „da” în funcție de cum simțim noi sincer în momentul respectiv. Dincolo de natura răspunsului, primează sinceritatea. De exemplu să zicem că simțim nervozitate în relația cu partenerul de cuplu sau în relația cu copilul. Cu privire la acea nervozitate ne întrebăm: „Pot să îi spun bun venit acestei stări la modul cel mai total și deplin posibil?”. Dacă suntem sinceri cu noi, sunt toate șansele ca răspunsul la această întrebare să fie „nu”. Dacă este „nu”, atunci „nu” răspundem. Dacă răspunsul este: „Ce prostie de întrebare mai e și asta?” atunci asta răspundem. Pur și simplu ne dăm voie să verbalizăm sincer ceea ce apare pe ecranul mental atunci când auzim întrebarea.
2. Trecem prin toate cele 4 întrebări de fiecare dată, chiar dacă nu are foarte mult sens să o facem. De exemplu dacă la întrebarea: „O să o fac?” răspundem cu „nu”. Logic nu are niciun sens să ne mai adresăm și a patra întrebarea care este „Când?”. Cu toate acestea o facem. Fiindcă asta presupune exercițiul. De fiecare dată dându-ne voie să răspundem spontan și sincer, așa cum simțim, la cele patru întrebări.
3. Ideal ar fi să tot trecem prin cele 4 întrebări până când observăm că starea emoțională pe care lucrăm s-a schimbat. Dacă nu observăm nicio schimbare sau pur și simplu nu avem mai mult timp de alocat exercițiului, ne putem gândi că exercițiul este gata după 5-7 treceri prin toate cele 4 întrebări și oferirea unui răspuns pentru fiecare în parte.
Exercițiul constă așadar pur și simplu în autoadresarea celor 4 întrebări exact în ordinea și forma în care sunt ele propuse, și oferirea unui răspuns sincer și spontan pentru fiecare în parte. Asta este tot ce avem nevoie pentru a aplica exercițiul. Putem spune că aplicând acest exercițiu simplu, experimentăm cu tehnica Letting go. Desigur că tot ceea ce înseamnă tehnica Letting go poate fi descris mult mai amplu și există exerciții mult mai profunde și intense. Dar a experimenta cu acest exercițiu simplu vine cu rezultate vizibile și minunate. Totul este să ne dăm voie să experimentăm efectiv cu metoda.
Se întâmplă însă foarte des ca mintea să vrea tot mai multe explicații. Așa că o parte dintre acestea vor fi oferite în continuare.
De fapt, cele 4 întrebări la pachet sunt o invitație de a nu mai opune rezistență unei emoții sau stări, de a-i da voie să fie ceea ce este renunțând la a ne dori să o controlăm, schimbăm sau modificăm. Și să ne dăm voie să observăm pur și simplu emoția sau starea renunțând la atașamentul față de ea. Noi ne autoinvităm să fim martorii emoției sau stării, și indiferent cât de negativă pare, să găsim în noi puterea de a nu îi mai opune rezistență, ci de a-i spune „bun venit”. Când reușim asta, iar la un moment dat vom reuși fiindcă prin aplicarea exercițiului ne autoinvităm înspre asta, emoția pleacă, iar noi suntem eliberați. Ne găsim mai aproape de noi înșine, iar niște energii blocante au fost eliberate.
Cam asta a fost ceea ce am simțit să împărtășesc cu tine astăzi. Poți memora cele 4 întrebări sau ți le poți nota pe o foaie de unde să le citești atunci când aplici exercițiul. Iar până ce apare episodul următor dă-ți voie ca pur și simplu să experimentezi cu această modalitate simplă de aplicare a tehnicii Letting go.
Ulterior, tehnica Letting go poate fi extinsă pe orice altceva. Așa cum îi spunem bun venit unei emoții, putem să îi spunem bun venit și unei situații sau context pe care îl experimentăm în viața noastră și să facem pace cu acea situație sau context. Atunci ne apropiem de rezolvarea problemei în modul cel mai armonios în care noi ca ego ne dăm la o parte și îi permitem Divinului ca prin Iubirea pe care o radiază să rezolve tot ceea ce aparent se prezintă drept problemă.
Atât pentru astăzi, te invit să experimentezi cu metoda, iar până la data viitoare îți doresc să trăiești în lumină, adevăr și iubire.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
