Fii Implinit

Eram în clasa a 9-a și îmi doream foarte mult să învăț să cânt la chitară. Făcusem câteva lecții, iar printre primele este aceea în care înveți cum să acordezi instrumentul. Acest moment este poate primul în care trebuie să începi să simți muzica. Trebuie să începi să recunoști sunetele cu aceiași tonalitate și urmând regulile, faci chitara să nu sune ”spart”.

Nu îmi ieșea nimic. Profesorul îmi explicase cum face, însă eu nu reușeam nicicum să acordez chitara. M-am străduit câteva ore chiar dacă nu făceam nici cel mai mic progres, însă asta nu m-a descurajat fiindcă nu aveam nici o urmă de îndoială. ”Voi reuși să cânt la chitară.” era singurul lucru pe care îl aveam permanent în minte.

Notele la școală erau în cădere liberă, iar eu îmi petreceam aproape tot timpul cu profesorul de chitară. Mă duceam totuși la ore, iar la o oră de fizică am învățat ceva ce avea să mă ajute atât în a acorda chitara, cât și în multe alte aspecte ale vieții. Am învățat despre sunet.

SUNET = Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.

definiție care îmbinată cu o altă definiție

VIBRAȚIE = Mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziții de echilibru.

M-a făcut să știu exact cum voi acorda chitara. Pe parcursul multelor ore în care mă chinuisem să o acordez, mi-am dat seama că simt în abdomen vibrația notelor pe care le emit. Ce trebuia, era să fac vibrația reprezentată cu roșu

să arate cam așa

și atunci aș fi avut chitara acordată.

Dacă frecvența vibrațiilor emise de corzile chitarei nu este aceeași în punctele necesare acordajului, atunci, cu acea chitară nu se va putea crea niciodată muzică. Frecvențele standard a notelor muzicale pentru o chitară sunt după cum urmează: DO=130,813 Hz, RE=146.832 Hz, MI=82,407 Hz, FA=87,307, SOL=97,999 Hz, LA=110 Hz, SI=123,471.

Ceea ce este însă cel mai important este faptul că aceste frecvențe sunt extrem de precise și numai atunci când corzile chitarei sunt setate astfel se poate crea muzică. Altfel, acel instrument sună îngrozitor chiar dacă este de cea mai bună calitate și chiar dacă se află în mâna celui mai bun chitarist de pe planetă.

Nimeni nu poate interveni să modifice frecvența notelor muzicale, însă putem seta corzile să se încadreze în acele frecvențe. Astfel creăm sunete care îmbinate formează muzica care încântă auzul atâtor de mulți oameni.

Însă eu nu mi-am propus să îți predau o lecție de chitară prin acest articol. Ai observat că am vorbit de vibrație. Mă bazez pe tine că ești familiarizat cu noțiunea de energie și cu modul în care se diferențiază aceasta de materie.

Dex-ul ne spune că:

MATERIA = 1. realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească. 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte.

Pe de altă parte, cea mai scurtă definiție a energiei am auzit-o la Masaru Emoto, iar acesta a spus:

Cel mai probabil ai auzit în jurul tău cuvinte precum ”energie negativă”, ”energie pozitivă” și cum tu ai fi influențat de către aceste energii în acțiunile pe care le faci zi de zi. Această definiție dată energiei de către Masaru Emoto vine să ne facă atât pe mine cât și pe tine să ne menținem focusul în cadrul acestui articol, iar tu, după ce îl vei termina de citit vei pleca de aici îmbogățit.

Ce este esențial să înțelegi este faptul că în jurul tău nu există nimic altceva decât energie. Tu însuți, dar și absolut tot ceea ce te înconjoară este energie. Ești caracterizat de o vibrație și, la rândul lor, toate obiectele dar și oamenii care te înconjoară au o vibrație caracteristică.

Astfel tu emiți dar și recepționezi în permanență vibrație. Vibrația care vine înspre tine poate fi sau nu de o aceiași frecvență cu vibrația emisă de tine. Atunci când energia care pleacă din tine întâlnește un obiect sau un om a cărui energie este pe aceiași frecvență, tu te vei simți bine în preajma acelui obiect sau om.

La fel, atunci când vibrația ta nu rezonează cu cea a omului pe care poate îl vezi pentru prima dată, în tine va apărea o oarecare reticență. Dacă vibrația ta nu coincide cu cea a pantofului de pe raft, nu vei fi atras de acel pantof. Dacă vibrația caracteristică cadoului pe care tocmai l-ai primit nu coincide cu vibrația ta, atunci în mod sigur nu îți va place cadoul.

Într-o mare proporție, noi suntem unicii responsabili de vibrația obiectelor și a oamenilor care ne înconjoară. Dacă ai primit un cadou care nu îți place (nu rezonezi cu el), cel mai probabil nu îl vei ține lângă tine și nici nu îl vei folosi. Îl faci și tu cadou, sau poate chiar îl arunci.

Dacă vecinul este în fiecare zi la tine la ușă și încearcă să creeze o relație de prietenie cu tine, iar tu nu îl agreezi (nu ai aceiași vibrație cu el) nu cred că o să accepți să fiți prieteni. Mai degrabă o să cauți să îl eviți, o să îi spui că ai alte lucruri de făcut, sau orice altceva prin care defapt exprimi că nu rezonezi cu atitudinea, comportamentul sau gândirea sa.

Chiar dacă preponderent inconștient, tu alegi în permanență să te înconjori de lucruri și oameni care au o vibrație asemeni ție. Pur și simplu alegi, și de fiecare dată o faci bazându-te pe vibrația care te caracterizează. Poate o sa-mi spui că tu gândești și că faci alegeri cu creierul. Nu aș avea cum să nu îți dau dreptate, însă gândul tău se află întotdeauna în acord cu vibrația care te caracterizează pe tine ca întreg.

Având în minte imaginile formelor de undă pe care le-am desenat mai sus, și conștient de faptul că tot ceea despre care se poate spune că este, are o anumită vibrație, imaginează-ți că ești o chitară care emite în permanență sunete. Tu ai propria melodie pe care ”o cânți” în fiecare zi.

La fel sunt și cei care ascultă muzica ta (oamenii cu care interacționezi). Adu-ți de asemenea aminte că notele de bază au niște frecvențe specifice, foarte precis definite și care nu pot fi influențate. Nota DO spre exemplu, are 130,813 Hz și așa va fi pentru totdeauna. Orice instrument care vrea să rezoneze în DO trebuie să emită această frecvență.

Dumnezeu a ales ca DO să însemne 130,813 Hz, instrumentul muzical nu poate schimba semnificația dată de Dumnezeu notei DO, însă poate, acordat fiind să emită un sunet cu frecvența de 130,813 Hz, iar acesta va suna plăcut.

Așa cum o notă are o anumită frecvență măsurabilă în Hertzi, așa și bucuria, sănătatea, premiul de la loto, mașina din parcare sau tristețea, nepăsarea, boala, ura, au frecvențele lor stabilite de asemenea de Dumnezeu. Noi nu le putem modifica, însă putem alege să rezonăm sau nu cu ele.

Numai când rezonăm intrăm în stare. Numai când chitara emite 130,813 Hz intră în DO. Nu poți ști care este frecvența fericirii, însă numai când tu emiți pe acea frecvență, poți simți fericirea. Ceea ce este și mai interesant este faptul că orice tip de energie se află în permanență în jurul tău, însă depinde numai și numai de tine cu care alegi să rezonezi, deci pe care dintre ele ești capabil să o simți.

Să luăm acum un exemplu. Să presupunem că ai aflat că o rudă sau un prieten are o boală gravă. Unicul responsabil de aceasta este numai el. De multe ori apare o idee care sună cam așa: ”Este un om atât de bun, nici nu m-aș fi gândit că poate da așa ceva peste el. Tot timpul a avut grijă de familia sa pe care a iubit-o. A ajutat în stânga și în dreapta, cum s-a putut întâmpla așa ceva?!”.

Boala respectivă a apărut în organismul său fiindcă el a rezonat cu ea și astfel a captat-o puțin câte puțin. Ești un emițător și receptor de vibrație care în fiecare moment percepe doar ceea ce rezonează cu el. Ai mai jos o poză care descrie ceea ce tocmai am spus.

Am lăsat intenționat fără nici o descriere undele care sunt împrejurul omulețului, dar și cele care pleacă din el. Ceea ce este esențial de observat e faptul că ceea ce emite (galben și verde) va rezona cu unele dintre vibrațiile care îl înconjoară.

Este alegerea ta.

Poți alege să rezonezi cu boala, supărarea, neajunsul, frica, sau să rezonezi cu bucuria, iubirea, recunoștința, fericirea și pacea.

~VA URMA~

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Două persoane grav bolnave împărțeau aceeași cameră de spital. Trecuse ceva timp de când erau colegi de suferință și între timp deveniseră prieteni. Vorbeau despre familie, prieteni, copii, întâmplări din viața fiecăruia și astfel făceau ca timpul să treacă mai plăcut.

O dată pe zi, celui care era așezat la fereastră i se permitea să stea pentru o oră în poziția șezut fiindcă boala pe care o avea necesita asta. Celălalt era obligat să stea întins în pat permițându-i-se foarte rar să părăsească această poziție.

Cel care în fiecare zi avea acest ”privilegiu” îi povestea celuilalt lucrurile minunate pe care el le putea observa pe fereastră. Era vorba de un parc minunat cu un lac scânteietor pe care pluteau lebede și rațe. Copii care se jucau cu bărcuțe în apă, copaci umbroși și flori în culori de curcubeu.

Cel care asculta, închidea ochii, și se imagina în mijlocul acelui parc. Putea simți umbra copacilor, mirosul florilor sau râsetul copiilor, iar toate astea îl făceau să se simtă mai bine. În acest fel au trecut săptămâni și luni, până când, într-o seară, cel ce avea patul lângă geam începuse să sufle tot mai greu. Părea să fie ceva destul de grav, însă singurul care îl putea auzi era colegul său de suferință.

Acesta însă și-a amintit atunci cât de frumoasă este priveliștea despre care i se povestește în fiecare zi. Atunci îi veni un gând. Dacă celălalt nu va mai fi în salon, el va face cerere să fie mutat lângă geam, și chiar dacă mai rar, va putea chiar el admira superbul parc. Asta l-a făcut să nu alerteze asistenta.

Dimineața, prietenul său a fost găsit mort, iar a doua zi, el a fost mutat lângă geam. Acum de abia aștepta să vină ziua în care i se va permite să stea în poziția șezut pentru a putea admira pentru prima dată cu proprii săi ochi acel parc minunat.

Au trecut câteva zile până ca aceasta să se întâmple, iar el era tot mai nerăbdător. În cele din urmă a avut și această ocazie. S-a ridicat. A privit entuziasmat înspre geam și nu îi venea să creadă. Pe fereastră nu puteai vedea decât un zid. Întrebând asistenta, a aflat că zidul era al clădirii vecine, clădire care era acolo de cel puțin 15 ani.

Viața e frumoasă. Însuși faptul că trăiești este un motiv pentru care să fii recunoscător în fiecare zi. Fiecare doză de aer care îți inundă plămânii ar trebui învăluită în iubire și recunoștință.

Poate o să îmi spui: ”Cum poți să afirmi asta după povestea cu cei doi bolnavi? Este evidentă perversitatea și lașitatea celui de-al doilea care și-a lăsat prietenul să moară, din dorința de a fi el cel care poate privi pe fereastră.”

Sunt de acord cu tine, însă hai să ne orientăm înspre cel care a murit. Chiar dacă grav bolnav, chiar dacă și el era imobilizat la pat, s-a folosit de unica oportunitate de alinare a suferinței celuilalt.

Prin puterea imaginației, parcul despre care i se vorbea, a devenit extrem de real. El a putut simți cum atmosfera din parc îl face să se simtă mai bine. În cartea ”Dorințe Îndeplinite”,Dr. Wayne Dyer afirma că: ”Tot ceea ce există acum a fost odată imaginat. Și tot ce va exista de acum înainte va trebui ca mai întâi să fie imaginat”.

Eu aș mai adăuga faptul că, odată imaginat, o parte din acel lucru deja există. Parcul respectiv, chiar dacă doar imaginat, a putut da naștere unor sentimente pozitive chiar dacă el nu exista sub aspect fizic.

Revenind la bolnavul care a ales să nu alerteze asistenta, acesta a luat o decizie. Aș vrea însă să te întreb dacă tu consideri că celuilalt i s-a făcut o nedreptate. Știu că există posibilitatea să te fi gândit la cel care alina suferința prin povești ca la un om căruia i s-a comis o mare nedreptate. Ai putea chiar concluziona că este periculos să încerci să îi ajuți pe cei din jurul tău fiindcă astfel ți se pot întâmpla lucruri oribile.

Eu spun însă că celui lăsat să moară i s-a întâmplat exact ceea ce trebuia să i se întâmple conform tuturor deciziilor pe care el le luase în viață.

Lucrez la o serie de articole în care tratez din perspectivă spirituală acest subiect. Am observat cum oamenii devin dintr-o dată confuzi atunci când vine vorba de copii născuți bolnavi sau persoane care se nasc cu dizabilități la naștere.

Vorbeam într-o zi cu un prieten și mi-a spus: ”Dacă fiecăruia i se întâmplă în fiecare moment exact ceea ce merita să i se întâmple, cum explici tu faptul că un copil s-a născut exact în aceiași zi și în aceiași oră cu mine, dar în Somalia. Ce a făcut el să merite o asemenea viață, iar eu o alta?”

Tot ceea ce ți se pare nedrept sau nemeritat este defapt lucrul potrivit care i se întâmplă persoanei potrivite. Despre asta voi vorbi însă în seria de articole. Primul îl voi publica duminică. Până atunci te las cu un citat din Rumi:

Te-ai născut cu potențial.

Te-ai născut cu bunătate și încredere.

Te-ai născut cu idealuri și vise.

Te-ai născut cu măreție.

Te-ai născut cu aripi.

Nu te-ai născut pentru a te târî, așa că n-o face.

Ai aripi.

Folosește-le și zboară.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Era anul 2000. Olimpiada de la Sydney era în plină desfășurare, iar eu eram în vacanță la bunici. Bunicu este un pasionat al sportului. El știa că în acea zi, Gabi Szabo aleargă în finala cursei de 1500 m și vroia cu tot dinadinsul să vadă această cursă.

Eu, după cum îți spuneam, habar nu aveam de ce s-ar uita cineva la cum aleargă alte persoane, și eram contrariat de faptul că bunicu mă pune să mă uit împreună cu el la asta. Am început să-l întreb unde se aleargă, de ce se aleargă, de ce vrea el să vadă niște oameni alergând și care sunt regulile.

A terminat să îmi răspundă la întrebări fix în momentul în care atletele se pregăteau să înceapă cursa. Mai trece ceva timp și începe cursa. Bunicu era ca un fan al unei echipe de fotbal: ”Fugi mai repede!”, ”Depășește-o pe negromanca aia că poți.”. Eu priveam mai mult înspre ecranul televizorului însă modul în care trăia bunicu cursa începuse să mă energizeze și pe mine.

Gabi Szabo era printre primele în pluton, bunicu urla în stânga mea: ”Mai repede.”, ”Fugi”, ”Depășește-o odată.”. Eu eram acum pătruns de tot de energia pe care o emana bunicu, iar printre toate aceste afirmații pe care îți spun că le făcea cu foarte mare vervă, nu știu de unde i-a venit ideea să strige: ”Și acuma numa` să se împiedice…” … și a bătut de două ori în masă în timp ce a spus: ”Doamne ferește…”.

Ei bine, nu a terminat de bătut în masă că Gabi Szabo era pe jos. S-a împiedicat și a căzut pe pistă. Eu am făcut niște ochi mari cât cepele și pur și simplu nu îmi venea să cred. Mă uit stupefiat la bunicu, iar el: ”Na! , că eu am glumit si proasta chiar a căzut…”

Atât de impresionat am fost atunci, încât acum, retrăind prin scris acel moment, m-am umplut din nou de acea stare.

Poate o să-mi spui: ”Bine, bine, și ce vrei să spui cu asta? Adică tu chiar crezi că ce a spus bunicul tău a făcut-o pe Gabi Szabo să cadă? Hai să fim serioși.” ”A fost o coincidență, se mai întâmplă, nu trebuie să începem să credem în povești cu zâne acum, că suntem oameni în toată firea.”

O să-ți răspund sincer că nu știu dacă a fost sau nu coincidență. Ceea ce îți spun sigur că nu stă sub semnul coincidenței este studiul cu titlul ”Modulation of DNA” realizat la HeartMath Institute. Acesta a demonstrat că un gând influențează molecula de ADN chiar și la distanțe de zeci de kilometri, putând să îi producă acesteia un anumit comportament.

S-a observat mai întâi că atunci când persoanele antrenate de la HeartMath Institute emiteau gânduri de natură pozitivă asupra unei molecule de ADN, spiralele acesteia se contractau sau se destindeau în funcție de natura gândului emis.

Un grup de oameni a fost antrenat să emită susținut sentimente de dragoste și apreciere la adresa moleculei. În urma gândurilor lor, molecula s-a destins în medie cu 10,27% însă au existat cazuri când s-a ajuns și la 25%.

Pentru validitatea experimentului un alt grup de oameni care au fost antrenați să rămână neutri, au produs o destindere a moleculei cu 1.09%.

Observând acestea, cercetătorii au decis să mai experimenteze ceva. Au luat trei molecule de ADN pe care le-au amplasat în trei tuburi distincte, însă toate aceste tuburi au fost puse în aceiași cameră. Grupul de persoane a fost antrenat să emită gânduri de natură pozitivă înspre două dintre cele trei molecule, iar rezultatul a fost acela că doar cele două molecule și-au schimbat atributele, nu și cea de-a treia.

Ce demonstrează asta? Demonstrează faptul că legătura care se stabilește între individ și moleculă este foarte specifică și nu doar rezultatul unei interacțiuni cu un câmp energetic. A treia moleculă și-a păstrat proporția. Dacă schimbul informațional nu ar fi fost foarte specific, cea de-a treia ar fi căzut și ea sub incidența energiei emise de grupul de oameni.

Nu ți s-a întâmplat niciodată ca atunci când erai mic să îți dorești să poți muta obiecte cu puterea minții? Sau nu ți-ai dorit ca tu să te gândești cum părinții îți cumpără o înghețată iar peste câteva minute să fii întrebat daca nu vrei o înghețată?

Sau nu ți-ai dorit niciodată să vezi prin haine? Stai … asta nu avea legătură cu subiectul.

Astăzi ai dovada științifică a faptului că gândurile tale produc modificări palpabile. Cum spune citatul biblic: ”De veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici și te aruncă în mare, și se va muta”.

Astăzi noi spunem ADN-ului ”destinde-te!” și el o face. Îi spunem ”contractă-te!” și de asemenea o face. Diferența între munte și ADN este destul de mare, însă această descoperire științifică te face să te întrebi la modul cel mai serios ce a vrut să spună Iisus atunci când ne-a înștiințat de faptul că putem muta munții.

Chiar în momentul în care citești aceste rânduri moleculele tale de ADN sunt influențate în mod direct de gândurile tale. Îți poți ușor imagina influența sporită pe care o ai tu asupra propriului tău ADN. În cazul experimentului, acel grup de oameni a putut să influențeze o moleculă care nu era a lor, imaginează-ți că tu faci cu mult mai mult decât ei asupra moleculelor ce îți aparțin.

De ce să nu începi chiar acum să manifești sentimente de iubire la adresa sinelui tău? De ce să nu începi chiar acum să-ți trăiești viața cu dorința conștientă de a fi recunoscător?

Ai fost înzestrat cu o putere nemărginită. Gândul tău poate influența materia. Nu, nu citi propoziția de mai înainte ca pe o oricare alta a acestui articol, citește-o cu puțin mai multă atenție: ”Gândul tău poate influența materia.”

Cine știe dacă prin puțin antrenament nu o să începi să poți avea influență și asupra a ceea ce numești materie anorganică. Mai întâi să muți o pietricică, mai apoi o scobitoare, și tot așa, pas cu pas, cine știe, poate într-o zi voi primi un mail de la tine în care îmi vei povesti cum ai mutat muntele.

Să știi că nu mi-am propus să îți spun povești de adormit copii, însă dacă astăzi s-a demonstrat științific faptul că gândurile tale pot influența după bunul plac o mică parte de materie organică, nu poți ști dacă peste câțiva ani nu o să apară studiul care o să-ți demonstreze negru pe alb că gândul tău are influență și asupra obiectelor care te înconjoară.

Eu îți ofer posibilitatea de a fi cu un pas în fața celorlalți. Ceea ce îți propun este ca începând de astăzi să ai un comportament care să denote faptul că tu știi ce influență au gândurile asupra celulelor organismului tău dar și a celorlalți.

Ca să nu cumva să uit, ai aici pdf-ul original (te rog să îmi scuzi sublinierile din el) cu rezultatul studiului, asta ca să îți spulber orice urmă de îndoială și pentru ca tu să poți începe chiar după ce termini de citit articolul să trăiești conștient de acest nou adevăr.

Sentimentele pozitive fac molecula să fie mai ”primitoare” ea destinzându-se, iar cele negative o fac să se ”protejeze” contractându-se. Molecula se comportă așa sub influența directă a gândului venit de undeva din exterior.

De ce să nu începi chiar acum să manifești iubire înspre persoanele din jurul tău? Acest gând va avea o influență directă asupra lor, fapt care îi va determina să aibă reacții mult mai plăcute în raport cu tine și nu numai.

Tu ești o forță extraordinară. Prin gândul tău poți modifica realitatea care te înconjoară. Manifestă iubire și recunoștință față de ceilalți. Nu uita că ai o permanentă influență asupra lor. De ce să nu te folosești conștient de această capacitate a ta?

Iubește, ajută, învață lucruri noi, experimenteză ceea ce îți doreai demult însă ai ales să nu o faci pentru a ajunge la timp la muncă, a învăța bine la școală, a fi văzut cu ochi buni de către ceilalți, a fi acceptat social.

Nu este nimic rău nici în a învăța bine la școală, nici în a fi un angajat model, însă atunci când acestea îți limitează sau îți fură dreptul de a te manifesta ca o ființă înzestrată cu puteri extraordinare, atunci este o problemă.

Începe de azi să fii recunoscător celui de lângă tine și iubește-l pentru că și el este, asemeni ție, un om minunat. Poate job-ul pe care îl are l-a făcut să uite asta. Poate neplăcerile din viață îl fac să refuze cu tot dinadinsul să ajungă la acea parte din el în care sălășluiește Dumnezeu. Nu îl critica, nu îl brusca, nu îi spune vorbe urâte. Manifestă recunoștință că l-ai întâlnit, și iubește-l fiindcă și el are capacitatea extraordinară de a controla în mod voit materia.

Exersează tot mai mult această forță de manifestare. Emite sentimente pozitive și o să observi reacții nebănuite în cei din jurul tău. O să vezi că tu întradevăr poți schimba lumea. Nu o poți face dintr-o dată, însă exersează asta mai întâi pe persoana care îți este cea mai apropiată și o să vezi că dacă tu nutrești sentimente pozitive la adresa ei, ea își va schimba starea în bine fără ca măcar să îi fi vorbit.

Iar dacă încerci asta și nu îți iese, întoarce-te pe site și spune-mi că vorbesc prostii. Însă mai înainte de asta încearcă. Ce te costă?. Nu trebuie decât să fii recunoscător și să manifești iubire. Când ai făcut asta în mod conștient o să vezi cum atitudinea celuilalt se va schimba în primul rând în raport cu tine, și în al doilea rând, în raport cu ceilalți.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu