Fii Implinit

Am tot cântărit scrierea sau nescrierea acestui articol. În cele din urmă iată că îl scriu în speranța că o să ai ceva de învățat din el. Știu că în jurul meu sunt oameni nefericiți. Acesta este adevărul și nu o să încerc să îl neg. Mai știu însă și faptul că acești oameni sunt nefericiți pentru că nu pot percepe realitatea așa cum este ea.

Acum 8 ani am avut în vedere sinuciderea. Te-ai putea întreba pe bună dreptate de ce, iar răspunsul este unul foarte simplu. Posibilitatea sinuciderii era o licoare miraculoasă prin care speram să elimin suferința. Această suferință nu avea un factor extern așa cum ai fi tentat să îți imaginezi. Suferința mea pleca din interior și se datora faptului că viața mea nu avea sens. Nu înțelegeam de ce m-am născut când puteam la fel de bine să nu o fi făcut niciodată.

Astfel, am luat o decizie fermă. Fie aflam care este motivul pentru care trăiesc, fie, dacă îmi dădeam seama că trăiesc fără un motiv anume, mă omoram. Realitatea este că 90% dintre oameni trăiesc fără a avea curajul ca la un moment dat să ia decizia fermă de a-și descoperi scopul vieții. Ei există, dar nu trăiesc o viață în adevăratul sens al cuvântului. Mie nu îmi plăcea această atitudine în primul rând la mine, iar în al doilea rând, nu îmi plăcea să observ oameni care trăiesc fără să știe de ce.

Fotografie de Frank Pham

Se spune că era odată un terapeut specializat în tratarea depresiilor. Prima întrebare pe care o punea pacienților săi era următoarea:

„Tu de ce nu te sinucizi?”

Atunci când am luat decizia fermă de a afla adevărul referitor la viața mea, mi-am pus și eu această întrebare. M-am întrebat cât mai sincer cu putință, ce mă oprește să iau această decizie chiar acum fără nici un fel amânare. Mi-am dat seama că aș crea o durere imensă în sufletele părinților mei care au avut grijă să îmi ofere în permanență toată iubirea de care dispuneau. Suferința pe care aș fi creat-o ar fi fost imensă, iar asta m-a făcut să nu acționez imediat.

După ce mi-am răspuns la întrebarea de mai sus, am plecat într-o călătorie adoptând o atitudine mentală cât mai deschisă pentru recepționarea răspunsului.

Mare brânză treaba asta cu scopul vieții

Am observat la foarte multe persoane o atitudine de frică îmbinată cu nepăsare atunci când vine vorba de acest subiect. Atitudinea lor răstită spune ceva care sună cam așa: „Ce-i și cu întrebarea asta? Dumnezeu mi-a dat această viață, știe El mai bine ce și cum.” Raționamentul nu este fundamental greșit, însă este greșit în esență. Realitatea este că tu ai dreptul ca în orice moment să renunți la viața pe care Dumnezeu ți-a dat-o. Atunci când ai primit viața, ai fost investit și cu puterea de a renunța oricând la aceasta.

Partea corectă a acestui raționament ar fi aceea în care Dumnezeu știe mai bine de ce te-ai născut. Sunt întru totul de acord cu această idee. Nu înțeleg însă de ce oamenii care adoptă acestă atitudine nu iau în calcul faptul că ar putea afla și ei care este acest motiv al existenței lor. Dumnezeu nu este deloc un tip secretos. Tot ceea ce trebuie tu să faci este să întrebi. Ținând cont de numărul mare de cereri pe care Dumnezeu le are de prelucrat este posibil ca răspunsul să întârzie. 🙂 Sigur este faptul că poți afla un răspuns dacă îți dorești asta. Citind articolul în continuare o să afli și cum o poți face, până atunci însă dă-mi voie să te întreb:

„De ce nu îți dorești tu să afli de ce trăiești?”

Consideri cumva că acesta este un privilegiu de care se pot bucura un număr restrâns de oameni? Ei bine, te asigur că oricine fără nici o excepție poate afla care este motivul pentru care s-a născut. Acest motiv este foarte bine cunoscut de Dumnezeu. El este cel care și-a dat acceptul ca tu să exiști, prin urmare este destul de logic că ai un scop. Dumnezeu nu creează doar de dragul de a crea, și nu creează nimic inutil.

Nu ar avea nici un sens însă ca acest scop al tău al să fie cel mai bine ascuns secret din istoria omenirii. Scopul tău îți poate fi comunicat oricând de către însuși creatorul tău. Ceea ce trebuie tu să faci este să îl întrebi cu bunăvoință care este acesta.

Eu mi-am dorit să aflu care este motivul pentru care trăiesc pentru că altfel nu vedeam de ce aș mai fi trăit. Dacă nu trăiam cu un motiv, atunci nu îmi doream să trăiesc deloc. Acesta a fost raționamentul meu care m-a făcut să i-au decizia fermă de care îți vorbeam la începutul articolului. Iar decizia fermă a fost cea care m-a condus în cele din urmă la răspuns.

Ținând cont de procentajul de 90% care reprezintă oamenii care nu știu motivul pentru care s-au născut, presupun că este destul de probabil ca nici tu să nu îl fi descoperit. Dacă te afli în cei 10% și îți trăiești acest scop, și consideri că duci o viață împlinită atunci te felicit. Dacă te afli în cei 90%, dar ai luat deja decizia fermă de a-ți afla scopul, iarăși te felicit, și te asigur că poți afla toate răspunsurile. Dacă însă te afli în cei 90%, dar nu ai luat deciza fermă de a afla care este motivul pentru care te-ai născut, atunci am și eu o curiozitate. Sunt curios care este motivul pentru care nu îți dorești să știi?

Personal nu am văzut în viața mea o persoană care să îmi spună că habar nu are de ce trăiește, dar este împlinită. Exemple de oameni care să îmi spună că nu știu de ce trăiesc și sunt nefericiți am întâlnit însă la tot pasul. Prin urmare, dacă ești o persoană care nu își cunoaște scopul existenței și nici nu vrea să afle, fii binevoitor, și lasă-mi un comentariu în care să îmi spui de ce alegi asta.

În timp ce scriam propoziția anterioară mi-am dat seama că există și posibilitatea ca tu să fii acea persoană care mie nu mi-a fost dat să o întâlnesc. Să fii persoana care nu are un scop al existenței, persoana care nu știe de ce trăiește, însă afirmă despre sine că este împlinită. Dacă ești o astfel de persoană, te rog de asemenea, să lași un comentariu la finalul articolului pentru a-mi spulbera o concepție greșită.

Pentru cei care vor să afle totuși de ce trăiesc și astfel să își câștige împlinirea

Dacă în cele din urmă decizi că vrei să ai o viață trăită cu scop, o să îți spun ceva care sper să nu te dezamăgească: „Eu nu pot face nimic să te ajut”. Tu ești singurul care poate afla răspunsul. Eu o să îți dau niște sugestii care în funcție de disponibilitatea sau deschiderea ta, le poți pune sau nu în practică.

O să îți ofer două astfel de sugestii și o să încep cu ceea ce a funcționat pentru mine.

Metoda 1: Lansează pur și simplu întrebarea și așteaptă un răspuns

Această sugestie poate părea puțin derutantă așa că o să mă strădui să fiu cât mai clar cu putință. Metoda presupune ca oricând prinzi un moment de răgaz, să lansezi mental întrebarea: „De ce m-am născut?” sau „Care este scopul existenței mele?” sau combinația celor două: „De ce m-am născut și care este scopul existenței mele?”. Simte-te liber să reformulezi ideea oricum crezi tu de cuviință. Important este ca gândul tău să prezinte ardoarea de a cunoaște, deschiderea de a primi un răspuns și certitudinea că îl poți primi.

În cazul meu a fost nevoie de 2 ani pentru a primi un răspuns. Doi ani în care zi de zi, atunci când găseam un răgaz, întrebam cu aceeași încredere neștirbită: „De ce m-am născut?”. Răspunsul a venit în cele din urmă și sunt recunoscător și astăzi și în fiecare zi a vieții mele pentru asta.

Sper că nu ți se pare mult 2 ani. Personal mi se pare o perioadă chiar scurtă de timp. Ținând cont de faptul că aș fi putut trăi poate 70 sau 80 de ani din viață fără a ști răspunsul , deprimat și nefericit. Mă simt norocos că am aflat răspunsul în doar 2 ani.

Așa cum îți spuneam și mai sus, nu există o rețetă care funcționează garantat în cazul tuturor persoanelor. Asigurarea pe care ți-o fac este aceea că dacă vei lua decizia fermă de a-ți afla scopul vieții, vei obține în cele din urmă un răspuns fără să aplici o anumită metodă specifică. Dacă îți dorești cu fiecare atom al ființei tale să afli un răspuns, după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, răspunsul va intra în posesia ta. Nu trebuie să ai nici un dubiu în acest sens, și te încurajez să nu ai nici un dubiu.

Metoda 2: Întrebarea ca titlu pe o foaie albă goală

Aceasta este o metodă pe care nu am verificat-o personal, dar despre care am auzit că funcționează. Ea promite descoperirea scopului vieții în 20 de minunte, cu precizarea că în cazul oamenilor foarte foarte încăpățânați poate dura și până la  60 – 90 de minute.

Pentru a pune metoda în aplicare ai nevoie de o foaie albă, un pix, și 20 de minute în care să nu fii deloc deranjat. Pasul următor este să scrii sub formă de titlu întrebarea: „Care este motivul pentru care m-am născut?” sau „Care este scopul vieții mele?” sau orice altă formulare consideri de cuviință.

După ce ai pus întrebarea în scris, începe să scrii în ordine toate răspunsurile care îți vin în minte. Nu bloca nimic din ceea ce îți vine în minte, doar transpune totul pe hârtie.

Vei ști că ai găsit răspunsul atunci când vei începe să plângi. Descoperirea în scris a scopului vieții tale va avea un impact atât de puternic încât vei începe să plângi atunci când rândurile pe care le vei scrie vor fi cele care îți descriu scopul.

Important la această metodă este să adopți o atitudine cât mai deschisă și să ai încredere că poți găsi răspunsul. Un alt lucru important este ca dacă nu afli răspunsul imediat să nu te dezamăgești și să încerci cu aceeași încredere și în ziua următoare. Sunt sute de oameni care și-au descoperit sensul vieții prin această metodă, așa că merită să ai încredere.

De ce nu m-am sinucis?

Dacă ai citit până aici, probabil ai dedus răspunsul, vreau totuși să îl scriu în clar: „Nu m-am mai sinucis pentru că viața mea a căpătat un sens, iar odată cu asta am înțeles ce este viața cu adevărat. Viața este iubire.”

Pune în aplicare imediat

Dacă simți că rezonezi cu una din cele două metode descrise mai sus, pune-o în aplicare imediat. Nu amâna pe mâine, sau pe săptămâna viitoare. Fă-o acum și îmbunătățește-ți semnificativ calitatea vieții.

Știai că?

• În timp ce ai citit acest articol, în lume s-au sinucis 13 oameni?
• În România se vor sinucide astăzi 8 persoane?
• Sinuciderea este a zecea cauză a mortalității la nivel mondial?

Oamenii se sinucid numai atunci când simt că viața lor nu mai are sens. Prin metodele din acest articol și prin exemplul personal, sper să influențez în mod pozitiv viața câtor mai mulți oameni. Poți contribui și tu la asta, dând un share articolului sau împărțindu-l cu prietenii.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Consideri că dacă ai fi avut mai mult noroc, viața ta ar fi arătat altfel? Crezi că unii oameni se bucură de viață pentru că au avut un dram de noroc în plus față de tine? Dacă mâine ai găsi o mare sumă de bani pe stradă, te-ai considera norocos pentru banii care ți-au ieșit în cale?

Norocul este un cuvânt foarte des utilizat în mai toate împrejurările. Rar se întâmplă să nu te întâlnești cu „domnul noroc” măcar o dată pe parcursul unei zile. El apare demn, și soluționează impecabil toate nedumeririle pe care le poți avea.

Întrebare: De ce un cunoscut și-a găsit un loc de muncă mai bine plătit decât tine?

Răspuns: Pentru că a avut noroc.

Întrebare: De ce vecinul are mașină personală, iar tu nu ai?

Răspuns: Pentru că el a avut noroc.

Întrebare: De ce prietenul tău cel mai bun pare împlinit de relația pe care o are cu partenerul, iar tu nu mai suporți certurile zilnice?

Răspuns: Norocosul! și-a găsit un partener mai bun și mai iubitor decât tine.

Întrebare: De ce unora li se întâmplă pur și simplu lucruri bune, iar peste tine dau numai ghinioane?

Răspuns: Probabil așa ești tu mai ghinionist. Cum poți contracara norocul? Oricât te-ai zbate, tu nu o să te poți compara niciodată cu un norocos. Există o diferență de bază între voi. Tu ești mai ghinionist decât el.

Ei bine, astăzi îți dau o soluție prin care îți poți îmbunătăți instant calitatea vieții pe care o duci. Aceasta are următorul nume: Nu există noroc!.

Dar dacă găsesc bani pe stradă cum se cheamă?

Se cheamă că ai găsit bani pe stradă. Norocul pur și simplu nu există. Dacă ai găsit bani pe stradă înseamnă că i-ai meritat. Și pentru că îmi dau seama cât de ciudat îți poate suna asta, dă-mi voie să îți explic.

O să îți dau două explicații din care să o poți alege pe cea cu care simți că rezonezi mai bine.

Fotografie de Trudie

1. Totul este energie

Iar faptul că ai găsit bani, nu este altceva decât o confirmare a faptului că ai o potrivire virbrațională cu acei bani. Ai emis pe frecvența banilor, și așa ai putut intra în contact cu ei. Nu ți s-a întâmplat niciodată să găsești o monedă sau chiar o bancnotă într-o zonă foarte aglomerată? Probabil te-ai întrebat atunci, cum de nu au văzut-o ceilalți. Răspunsul foarte simplu este acela că ceilalți nu emiteau la acel moment pe frecvența banilor. E ca la radio. Dacă radioul nu este setat pe frecvența corespunzătoare unui anumit post, nu îl recepționează. Imaginează-ți că oamenii sunt niște radiouri care prindeau alte posturi în acea zonă aglomerată, iar tu ai fost cel care erai setat pe canalul „să vină banii la mine” și ascultai show-ul prezentat de crainicul „tata banilor” care ți-a atras atenția că pe jos este ceva ce te-ar putea interesa.

2. Dumnezeu nu a creat norocul

Pe bună dreptate, ai putea să mă întrebi cum pot să știu eu asta. Îmi imaginez că dacă ai ajuns cu lectura până aici ești o persoană care are o anumită imagine cu privire la Dumnezeu. Chiar dacă poate nu îl poți defini exact, îi atribui anumite calități și îl vezi într-un anumit mod specific.

Ceea ce m-a ajutat pe mine cel mai mult a fost răspunsul pe care l-am primit într-o anumită zi. Acest răspuns îmi spunea că Dumnezeu este întotdeauna bun și întotdeauna corect. Uitându-mă în jur am văzut un univers foarte bine pus la punct care funcționează după niște legi care denotă o inteligență foarte mare în spate. Dacă mă uit la tot ceea ce este viu pe pământ, văd de asemenea o la fel de mare inteligență. Dacă mă uit la mine, la organismul meu, văd că cine m-a gândit așa, este cu mult mai inteligent decât aș putea eu vreodată spera să fiu.

Iar toate aceste lucruri care au o inteligență supremă în spate au creat o discrepanță în mintea mea între ideea de nedreptate și Dumnezeu. Fiind atât de inteligent, Dumnezeu nu poate fi nedrept. Pur și simplu m-am uitat în jur, iar asta mi-a fost suficient pentru a nu-l mai considera niciodată pe Dumnezeu nedrept. Iar atunci când conștientizezi asta, jumătate dintre problemele tale se rezolvă instantaneu.

Norocul și ghinionul sunt rude foarte bune cu nedreptatea. Sper că ești de acord cu asta. Ce poate fi mai nedrept decât ca tu să ai ghinion, iar un altul să aibă noroc? Conștientizează însă că în infinita Sa inteligență, Dumnezeu nu este nedrept, deci nu ar fi creat niciodată norocul și ghinionul care sunt nedreptatea însăși. Norocul și ghinionul sunt noțiuni inventate de oameni care refuză sau nu pot să își explice anumite situații din viața lor sau din viața altora. Explicația este însă foarte simplă.

 Fiecare are exact ceea ce merită

De ce? Pentru că trăim în Dumnezeu, iar acesta nu este niciodată nedreptatea. Dacă tu crezi că cel care se manifestă prin toată această inteligență de care îți vorbeam mai sus și pe care o poți conștientiza și tu foarte ușor, este nedrept, trebuie să recunosc că este alegerea ta, iar eu nu insist să ți-o schimbi. Totuși, dacă tu îți menții acest punct de vedere și crezi în continuare că norocul există, deci Dumnezeu este în esență nedrept, am și eu o rugăminte la tine. Explică-mi și mie te rog cum poate fi Dumnezeul în care crezi tu atât de inteligent și în același timp nedrept, alegându-și favoriți dintre oameni cărora le dă noroc, și bătându-și joc de alții pe care îi pedepsește pe nedrept dându-le ghinion. Te rog să îmi dai o explicație cât mai simplă, sau cât de în detaliu vrei tu și să mă faci și pe mine să înțeleg de ce îl consideri pe Dumnezeu nedrept, când poți vedea atât de ușor cât de inteligent este. Iar referitor la asta, este un posibil răspuns pe care te rog să nu mi-l dai pentru că mi-a mai fost dat de câteva ori și o să îl discut în cele ce urmează. El sună cam așa:

Dumnezeu este câteodată nedrept cu mine pentru ca să mă îndrepte sau ca să îmi încerce credința.

Adică Dumnezeu se plictisește, și din când în când își spune: „Ia să vedem cam ce ghinion am putea arunca asupra lui (și aici deschide catastiful cu numele tuturor oamenilor, închide ochii, își plimbă degetul aleator pe hârtie, se oprește, deschide ochii și vede numele lui Ion) Ion”. Apoi își spune: „Cam de ce ghinion am eu chef acum? Hmm. Fie ca Ion să își rupă un picior.” Iar după asta se pune pe așteptat să vadă cam cum o să reacționeze Ion când o să îl lovească ghinionul. Ion își rupe piciorul. Afirmă bineînțeles că a avut ghinion, iar acum Dumnezeu se află în așteptare. O să își amintească oare Ion de El? O să mai aibă Ion credință în Dumnezeu chiar și după această „încercare”?. Iar dacă da, Dumnezeu îl cheamă deja pe sfântul Petru și îi spune să pregătească o nouă cameră în rai, să o văruiască cu cel mai bun var, și să pună în ea drept pat norișorul cel mai moale, pentru că Ion a demonstrat că este tare în credință. Cam așa ar trebui să stea lucrurile dacă tu crezi că Dumnezeu îți dă ghinioane ca să îți încerce credința, iar altora noroc, dintr-un motiv asemănător.

Află că Dumnezeu este iubirea și nimic altceva. După cum însă spun de fiecare dată când am ocazia, eu respect opiniile celorlați și nu îmi propun să le schimb. Așa că dacă tu crezi în continuare că norocul există, te rog lasă un comentariu în care să îmi explici cum este compatibilă inteligența infinită a lui Dumnezeu cu existența norocului și a ghinionului.

Dacă nu ai mai auzit niciodată ideea conform căreia norocul nu există și fiecare are exact ceea ce merită, este posibil ca ceva să se revolte în tine în acest moment. Mi s-a întâmplat să le spun adevărul despre noroc oamenilor pe care i-am întânit și care mi-au devenit apropiați, iar după un moment de reculegere conștiința le tresărea și îmi spuneau ceva care suna cam așa: „Dar ce am făcut eu să merit să găsesc respectivii bani pe stradă?!” sau „Ce am făcut eu să merit să îmi fie tăiată calea în trafic?!” sau „Ce am făcut eu să merit boala pe care o am?! Este evident că atunci când am găsit bani am fost norocos, iar când am dobândit boala am fost ghinionist”. Sunt destul de convins că dacă atunci atunci când ai început lectura articolului credeai în noroc și ghinion, cam acestea sunt gândurile care ți-au trecut și ție prin minte, așa că o să le ofer un răspuns.

Dacă cel cu „Totul este energie” nu te mulțumește. Dacă nu poți vedea lucrurile din perspectiva asta. Dacă nu îți poți imagina oamenii ca aparate radio care prind tot timpul un anumit post, iar atunci atunci când tu ai găsit respectivii bani ascultai postul „Bani din abundență”, iar emisiunea care se difuza era „Bani pentru tine”. Sau dacă nu îți poți imagina că atunci când un om își rupe piciorul asculta postul de radio „Gânduri negre”, iar emisiunea difuzată era „Fracturi osoase”, atunci poate poți accepta următoarea idee:

Tot ceea ce ai făcut și tot ceea ce ai gândit vreodată „s-a înregistrat”

De fapt nu poți să aderi la această idee și să o ignori complet pe cea în care totul este energie. Adevărul este că ele sunt foarte bune prietene și se susțin una pe alta. Prin urmare, o să îți dau un alt posibil răspuns la întrebarea: „Dar ce am făcut eu să merit să găsesc acei bani?!” Acesta este: „Ai trăit până în acea clipă”. Ia un moment de pauză și recitește te rog în liniște ultimile două propoziții. Citește-le pentru cel puțin încă o dată și înainte să continui lectura, formează-ți o opinie personală despre ideea care reiese din aceste două propoziții.

De fiecare dată când le-am spus asta oamenilor din viața mea, au respins ideea fără ca măcar să se gândească. Te întreb însă pe tine: „Dacă nu ești de acord că tot ceea ce ai făcut și gândit în această viață s-a înregistrat, iar o parte din ceea ce experimentezi se datorează acțiunilor și gândurilor tale din trecut, atunci ce crezi tu defapt?”. Consideri că trecutul tău nu îți influențează prin nimic prezentul? Pentru că dacă tu crezi asta nu îți înțeleg motivația pentru care te educi spre exemplu. Oamenii în general o fac pentru a acumula cunoștințe care să le fie de folos în viitor, iar în clipa prezentă se folosesc de ceea ce au învățat în trecut. Oamenii care fac sport constant, ceea ce îți recomand și ție să faci, o fac pentru că știu că asta îi ajută să aibă un corp sănătos. O lună în care ai alergat în fiecare zi acum un an, te poate ține astăzi mai departe de obezitate.

Acestea sunt însă exemple concrete a căror rezultat este unul predictibil. De ce atunci când nu poți prezice rezultatul, alegi să îl negi? Așa cum mișcarea fizică pe care ai făcut-o sau nu ai făcut-o te influențează astăzi, la fel se întâmplă cu fiecare alt gând sau altă acțiune a ta, indiferent care ar fi ea. Nu există nici o acțiune care să nu aibă un efect care la un moment dat se va răsfrânge asupra ta. Acest efect îl poți percepe ca pozitiv sau negativ, însă el, tot efectul acțiunilor și gândurilor tale rămâne.

Și ca să nu uităm de unde am plecat, așa se explică de ce ai meritat tu să găsești respectiva sumă de bani, sau de ce ai meritat să te îmbolnăvești. La întrebarea: „Ce am făcut să merit asta?”, îți răspund „Ai făcut tot ceea ce ai făcut din momentul în care te-ai născut și până când evenimentul a avut loc. Asta ai făcut să meriți ceea ce ți s-a întâmplat. Ai trăit și ai făcut alegeri”.

Viața fără noroc și ghinion este cu mult mai bună decât cea pe care o duci acum

Dacă renunți la ideea de noroc sau ghinion, o să pierzi majoritatea motivelor pentru care suferi astăzi. Ce rost mai are suferința, atunci când știi că un anumit lucru ți se întâmplă sau ți s-a întâmplat deja ,fie pentru că:

1. Totul este energie, iar tu ai recepționat respectiva trăire, exact cum aparatul de radio recepționează un anumit post.

2. Dumnezeu este întotdeauna drept și iubitor. Inteligența inifinită care se regăsește în tot ceea ce este nu ar putea fi nedreaptă.

3. În acord cu afirmațiile de mai sus, fiecare are exact ceea ce merită. Deci chiar dacă tu caracterizezi trăirea ca negativă, ea este în procent de 100% creația ta.

4. Tot ceea ce ai gândit vreodată este o cauză pentru un efect pe care îl poți resimți astăzi, mâine, sau în oricare altă perioadă de timp.

5. Toate acțiunile tale sunt o cauză pentru efectele pe care le poți resimți astăzi sau în orice moment pe parcursul întregii tale vieți.

6. Atât gândurile cât și acțiunile pe care le-ai făcut nu se pierd în neant. Ele reprezintă informație care este reținută pentru ca ea să fie o cauză pentru ceea ce tu urmează să experimentezi.

Știu că este destul de probabil ca în mintea ta să existe o legătură foarte strânsă între ideea de a găsi bani pe stradă și noroc. Nu trebuie să te învinovățești pentru asta, pentru că la fel gândește majoritatea oamenilor. O să îți explic însă cam cum văd eu lucrurile în această situație. Ținând cont de ceea ce ai citit până acum, o să îți fie mai ușor să înțelegi de ce, de fapt, norocul nu există.

Spuneam mai sus, că toate acțiunile pe care le faci, nu se pierd după consumarea lor, ci rămân „înregistrate”. Ei bine, atunci când tu nu îți explici ce ai făcut să meriți să găsești o anumită sumă de bani, eu îți expun următorul scenariu.

Pentru că Dumnezeu este iubire, El a creat un program care spune cam așa: „Toate sumele de bani pe care un om le dăruiește din iubire altor oameni, sunt însumate. Când se adună patru astfel de gesturi, facem suma, înmulțim cu patru, și i-o oferim drept recompensă celui care a dăruit din toată inima. Asta ca și răsplată pentru respectarea legilor eterne ale universului.”

Apare acum o dilemă care o să vezi că nu e foarte mare: ”Dar dacă eu găsesc bani, înseamnă că un alt om a trebuit să îi piardă.” Logic nu? Ceea ce ai putea tu înțelege dacă ți-ai da voie, este faptul că tu nu ești norocos pentru că îi găsești, iar omul care îi pierde nu este ghinionist. Un posibil motiv pentru care tu meriți suma, l-am enunțat mai sus, iar un posibil motiv pentru care altcineva merită să nu mai aibă acei bani se poate datora unor acțiuni de ale sale în care și-a însușit în mod incorect niște bani. Iar același program care îți dă ție suma de bani, spune că dacă un om își însușește bani pe nedrept, atunci când se adună patru astfel de fapte, facem suma, înmulțim cu patru, și îi luăm respectivii bani.

După câte poți vedea nu este nevoie de noțiunile de noroc și ghinion pentru a explica situații ca acestea. Iar dacă eu ți-am demonstrat că cea mai la îndemână situație în care poți da vina pe noroc sau ghinion nu are nici o legătură cu aceste două noțiuni, se poate ușor deduce că un raționament asemănător poate fi aplicat în cazul oricăror situații din viața ta. Norocul și ghinionul nu există. În cazul celorlalte situații te las pe tine să îți pui imaginația la contribuție și să înțelegi o dată pentru totdeauna că nu obții nici un beneficiu dacă dai credit norocului sau ghinionului. Obții însă o sumedenie de beneficii dacă renunți la noroc și ghinion.

Beneficii ale omului care înțelege că norocul și ghinionul nu există

1. Elimini incertitudinea din viața ta. Incertitudinea este dăunătoare. Incertitudinea te face să îți trăiești viața asemenea unui om care se află în mijlocul deșertului Sahara și nu are nici măcar o busolă pentru a fi sigur că păstrează direcția. Eliminând incertitudinea faci loc certitudinii și implicit liniștii interioare.

2. Îți explici lucruri pe care până acum le atribuiai norocului sau ghinionului. Cu cât o să te familiarizezi mai mult cu ideea, cu atât lucruri care până acum îți păreau inexplicabile îți vor deveni perfect clare.

3. O să resimți foarte rar starea de milă. Mila este un sentiment care îți dă bătăi de cap atunci când vrei să îl plasezi într-o categorie. Este el negativ sau pozitiv? Eu am ajuns la concluzia că mila este un sentiment care are mai mult de a face cu negativul decât cu pozitivul. Mila trebuie înlocuită cu compasiunea. Cea din urmă fiind un sentiment cu vibrație clar pozitivă. Omul care înțelege că nu există noroc și ghinion, nu mai poate trăi manifestând milă pentru că înțelege că fiecare efect este unul meritat și are o cauză foarte bine definită, chiar dacă el nu o poate deduce momentan. Iar atunci când mila este tot mai puțin prezentă,

4. Poți experimenta deplin compasiunea. Iar după ce devii tot mai familiar cu aceasta, vei putea să

5. Practici recunoștința mult mai ușor. Atunci când crezi în noroc și ghinon cum ai putea tu să fii recunoscător? Cum să poți să îți convingi mintea să fii recunoscător pentru ceea ce tu consideri că are drept cauză un ghinion? Ți-ar fi greu să fii recunscător pentru ghinionul de a-ți fractura piciorul, nu? De aceea, în momentul în care renunți la noțiunile de noroc și ghinion poți practica mult mai eficient recunoștința. Atunci poți fi recunoscător pentru legile eterne ale universului care s-au aplicat și în cazul tău. Poți fi recunoscător pentru că ești conștient de ele, și să te bucuri pentru că oricând poți începe să le folosești și tu.

Acestea fiind spuse eu consider articolul complet. Acum, tu te vezi pus în situația de a renunța la convingerile despre ghinion și noroc, și de a adopta alte principii. Poți face alegerea de a renunța, iar asta îți va îmbunătăți considerabil calitatea vieții. În același timp sunt convins că o să fie unii oameni care nu o să renunțe la ideea de noroc și ghinion pentru că asta ar veni cu o responsabilitatea mult prea mare. Îmi dau seama că poate părea destul de greu pentru unii ca din secunda următoare să devină responsabili pentru tot ceea ce li s-a întâmplat, li se întâmplă sau li se va întâmpla în această viață. Totuși eu am încredere în tine că o să faci o alegere înțeleaptă. Deci, ce ai hotărât?

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu

Sincer să fiu ți-aș putea da tot atâtea motive câți oameni există. Asta ar însemna însă să nu mai termin niciodată de scris articolul așa că o să mă limitez doar la câteva. Te rog să mă crezi însă pe cuvânt că oricând aș putea dubla lista, iar ulterior aș putea-o dubla din nou și tot așa.

Sunt curios dacă îți sună familiar următoarele replici: „viața este o luptă” sau „viața este grea și trebuie să lupți”. Dacă da, acest articol este pentru tine. În cele ce urmează o să poți citi o listă de motive pentru care viața este orice altceva, numai o luptă nu, iar la final ți-am pregătit și un exercițiu.

Fotografie de Jason Teale

7 motive pentru care viața nu este o luptă

1. Pentru că oriunde te uiți în jur poți vedea iubirea

Iar aceasta este incompatibilă cu noțiunea de luptă. Lupta implică ură, teamă, deznădejde, antipatie. Lupta implică împotrivire, însă natura funcționează după legea abundenței. Natura nu se împotrivește ci se manifestă în toată splendoarea ei. Uită-te la un copac și o să vezi că face fructe din abundență. Uneori crengile sale nu mai pot suporta greutatea fructelor și se apleacă până aproape de pământ.

Copacul nu acționează din teamă. Dacă ar trăi în teamă ar spune: „Pe ramul 32 din partea stânga o să fac x mere pentru că dacă fac mai mult de atât s-ar putea să mi se rupă acea ramură”. El nu gândește asta pentru că aplică legea abundenței și nu aplică legea fricii. Iar numai în frică există luptă. Copacul nu spune: „Of, în fiecare zi trebuie să mă lupt cu nutrienții din sol pentru a stopa fructele de pe ramura 32 să mai crească pentru că altfel sunt în pericol”. El extrage în schimb tot ceea ce solul îi oferă, și creează cea mai mare cantitate de fructe posibilă. Nu luptă cu ceea ce solul îi oferă, ci primește și dă mai departe.

Noi însă suntem mai presus decât un copac nu-i așa? Suntem atât de sus încât avem chiar și posibilitatea de a alege teama în detrimentul iubirii și a abundenței. Atunci când tu alegi teama poți gândi lucruri cum ar fi: „Oamenii sunt răi pentru că fiecare trage numai pentru el, iar eu trebuie să lupt pentru a avea și pentru mine.” Imaginează-ți că un copac ar trăi cu acest gând. Fiind plantat într-o grădină împreună cu alți pomi ca și el, acesta ar gândi: „Ia uite copacul acesta de lângă mine extrage nutrienți din sol. Dacă mie nu îmi mai rămâne? Trebuie să lupt cu el să reușesc să prind și eu ceva. Dacă va lua el tot, eu ce mă voi face?” El nu trăiește însă în teamă pentru că nu poate alege decât iubirea.

Natura nu este o luptă, ci iubire care se manifestă necontenit. Te invit să alegi tu un oricare alt exemplu de fenomen natural și o să îți poți da ușor seama că se află sub influența abundenței și a iubirii. Iar dacă toate aceste fenomene create de Dumnezeu sunt numai iubire, de ce ai crede tu că existența ta este o luptă? Crezi că Dumnezeu trimite suflete la război pe pământ? Sau le trimite pentru a vedea toată această iubire în natură și pentru a o manifesta la rândul lor?

Fiind om, ești frumos prin faptul că în fiecare secundă a vieții tale faci alegeri. Trebuie doar să alegi iubirea în detrimentul fricii și o să vezi viața așa cum este ea, adică un lung lanț al manifestării abundenței. Viața nu este o luptă pentru că oriunde te uiți în natură vezi iubire. De ce ai crede că Dumnezeu trimite oameni pe pământ pentru a se lupta, când orice altceva a creat lucrează în armonie manifestând iubire?

2. Pentru că poți obține orice îți dorești  

Dacă momentan ai credința că viața este o luptă, mi-ai putea spune: „Da Cosmin, pot obține orice îmi doresc, dar trebuie să lupt pentru asta”. Realitatea este că de abia în momentul în care te aliniezi cu fluxul firesc natural poți obține ceea ce îți dorești. În nici un caz luptând cu acestă energie.

Numai prin acceptare obții tot ceea ce ți-ai dorit vreodată. Lupta este sinonimă cu dezbinarea și nu are nimic spiritual în ea. Dacă atunci când îți dorești un lucru te imaginezi pe un câmp de bătălie în care ai de înfruntat obstacole, iar tu ești îmbrăcat în armură și cu o sabie în mână distrugi tot ce îți iese în cale pentru ca la final să ajungi la țintă, greșești. Viața nu este o luptă. Viața este acceptare, iubire și abundență.

Imaginează-ți că un om ți-ar sparge ușa, ți-ar intra în casă, te-ar lua pe sus fără să te întrebe nimic, te-ar izbi în portbagajul mașinii sale, te-ar da jos de acolo peste un sfert de oră, tot pe sus te-ar duce în casa lui, te-ar izbi cu forță pe un scaun și ți-ar spune: „De astăzi vreau să fim prieteni”.

Acesta ar fi un tip de om care vede viața ca pe o luptă. Tu ce i-ai spune? I-ai spune: „Bine om bun, hai să ne cunoaștem mai bine” sau ai fugi cât te țin picioarele? Dacă în schimb omul te-ar fi abordat într-un mod plăcut și i-ai fi simțit vibrația pozitivă pe care o degajă, și ai fi simțit cum vorbele lui pleacă din iubire, atunci ai fi fost mai deschis nu-i așa? Atunci el nu ar mai fi violat legile eterne ale iubirii și abundenței după care funcționează viața, și probabil ar fi reușit poate, să te câștige ca și prieten.

Poți obține orice, însă numai dacă te aliniezi cu iubirea. Dacă tu continui să fii de altă părere, dă-mi un exemplu de situație în care tu sau altcineva a obținut un obiect material, sau i s-a îndeplinit o dorință de orice natură, iar acțiunile întreprinse până la materializarea dorinței au fost făcute din teamă, ură, frică sau deznădejde. Te provoc să vii cu un astfel de exemplu. În același timp îți spun că nu o să reușești pentru că viața nu este o luptă, viața este iubire.

Dacă viața ar fi fost o luptă poate reușeai să îmi oferi unele exemple. Ținând însă cont de faptul că viața este iubire, dorințele tale pot fi îndeplinite iubind. Iar dacă numai așa dorințele se transformă în realitate, de ce să te mai încăpățânezi să crezi despre viață că este luptă?

3. Pentru că te-ai născut din iubire

Este destul de puțin probabil ca părinții tăi să se fi urât atunci când te-au conceput. Iar dacă ești născut din iubirea părinților tăi, și tu la rândul tău ești iubire. Probabil ți-ai dat seama deja unde vreau să ajung. Fiind născut din iubire, în iubire nu încape lupta. Deci tu nu ești lupta ci iubirea.

Alchimia este știința ocultă a evului mediu care își propunea transformarea metalelor ordinare în aur. Mie îmi place să spun despre fiecare om că există datorită unei alchimii mai speciale. Fiecare om există datorită unui proces prin care iubirea s-a transformat în materie. Nu uita niciodată asta atunci când ești tentat să afirmi că viața este o luptă.

Când iei apa și o supui la temperaturi foarte scăzute, obții gheața. Gheața este însă în esență apă. Nu cred că ai văzut pe nimeni răcind niște apă și obținând foc nu-i așa? Dacă ai văzut, te rog din suflet să îmi arăți și mie cum se face.

Părinții tăi jucându-se cu iubirea, au convertit-o pe aceasta în materie și așa ai rezultat tu. Astfel tu nu ești nimic altceva decât iubire, și același lucru se poate spune despre toți oamenii din jurul tău. Dacă însă tot nu ești convins că viața nu este luptă, să trecem la punctul patru.

4. Pentru că dăruind dobândești

Ce legătură are această lege cu lupta? Acest punct patru este o lege fundamentală după care funcționează viața, o lege care și ea la rândul ei este rudă cu iubirea. Toate marile averi și toate marile realizări au la bază această idee.

Nu o să găsești nici o persoană care se declară împlinită(și te provoc din nou să o cauți), și care să spună că a obținut bani, un job mai bun și prieteni de calitate pentru că este un zgârcit fără margini. Orice persoană pe care o vei găsi și care va putea bifa elementele enumerate mai sus, îți va spune că a reușit să obțină ceea ce are, dăruind.

Niciunul nu îți va spune că toată viața a luptat asemenea unui lup care își apără prada, iar datorită acestui comportament, acum are avere, bani și relații care îl împlinesc. Și știi de ce? Pentru că viața nu este o luptă. Dacă era așa, atunci numai persoanele care trăiau în luptă erau împlinite.

Viața este iubire și are grijă să îi recompenseze pe cei care acționează respectând legile iubirii. Gândește-te puțin la un meci de fotbal(dacă ești familiarizat cu acest sport), sau la orice alt sport pe care îl cunoști tu mai bine. Condiția esențială pentru a câștiga este aceea de a respecta regulile jocului nu-i așa? Nu o să vezi nici cea mai valoroasă echipă de fotbal câștigând, dacă la fiecare jumătate de minut un jucător de al său îl accidentează foarte grav pe unul din echipa adversă. Dacă echipa nu respectă regulile, arbitrul va interveni, îi va elimina pe rând jucătorii, iar rezultatul va fi eșecul.

Dacă te uiți la viață o să vezi că împliniți sunt cei care dăruiesc și care au înțeles asta cât mai devreme. La fel, dacă îi vei urmări pe zgârciți, îți va fi foarte greu să găsești unul fericit. Asta se întâmplă pentru că cel care respectă regulile jocului este predispus să câștige.

A dărui este sinonim cu iubirea, iar a fi zgârcit este sinonim cu lupta. Ținând cont de faptul că viața îi privilegiază pe cei care dăruiesc, poți deduce ușor că viața este iubire și în nici un caz luptă.

5. Pentru că iubirea îți dă o stare de bine

O se presupun că cel puțin o dată în viața ta ai iubit, și cel puțin o dată în viața ta te-ai bătut cu cineva sau ai fost bătut. Acum, dacă viața ar fi o luptă, ar fi normal să te fi simțit împlinit atunci când ai trăit în vibrația luptei. Mai mult ca sigur însă ai prefera să repeți experiența iubirii și nu cea a luptei. Asta se întâmplă pentru că tot ceea ce te înconjoară vibrează în esență pe frecvența iubirii. Asta demonstrează pentru încă o dată ce este viața cu adevărat.

Viața este iubire, iar atunci când alegerile tale te racordează la frecvențele iubirii, tu resimți o stare de bine. Dacă viața ar fi o luptă, te-ai simți împlinit atunci când alegerile tale te-ar face să vibrezi la unison cu lupta.

6. Pentru că orice copil încă știe asta

Odată cu trecerea timpului copilul uită și el asta, dar atunci când este mic o cunoaște foarte bine. Dacă îi aude pe părinți repetând prea des: „nu am” , „nu îmi permit” etc. în scurt timp va uita de abundență, iar făcând o sumă a convingerilor celor din jur, probabil va deveni și el convins de faptul că viața este o luptă.

De ce iubesc oamenii mari, copii? Pentru că pot vedea în ochii lor inocența și iubirea pe care ei au pierdut-o. Este literă de lege că după o anumită vârstă oamenilor nu li se mai poate citi iubirea în priviri. Eu cred că adevărata realizare este aceea în care redobândești conștiința faptului că tot ceea ce te înconjoară este iubire. Atunci când gândul că viața este o luptă va apărea din nou în mintea ta, amintește-ți că odată, atunci când erai copil, ai știut și tu care este de fapt adevărul. Și amintește-ți că orice copil încă o știe.

7. Pentru că ești liber să faci ce vrei, când vrei și cum vrei

Pe lângă iubire, viața este libertate. Chiar dacă uneori te simți constrâns, realitatea este că în fiecare secundă poți alege liber să faci sau să nu faci un anumit lucru. Ești liber să fii și să faci orice îți dorești. Ești liber chiar să îți trăiești viața ca și cum aceasta ar fi o luptă. Folosește înțelept această libertate și alege să percepi viața ca pe o sursă infinită de iubire.

***

Intenționat am ales ca articolul să aibă 7 puncte. Știi de ce? Pentru ca acum, la final, să îți pot propune un mic joc.

Știu că ideea de viață ca și luptă este foarte greu de demontat. De aceea am o propunere pentru tine. Dacă articolul te-a convins și intenționezi să renunți la convingerea conform căreia viața este o luptă, o poți face în felul următor:

Salvează cele 7 puncte ale listei, iar în fiecare zi începând de mâine, citește dimineața câte un punct. Reține-l, iar pe parcursul zilei caută ca viața să îți confirme validitatea afirmației. Înainte de fiecare punct adaugă: „Viața nu este o luptă”.

Spre exemplu să spunem că mâine după ce te trezești, printre tabieturile de dimineață, citești de câteva ori afirmația: „Viața nu este luptă pentru că oriunde te uiți în jur poți vedea iubirea”.

Pe parcursul zilei, caută confirmarea acestei afirmații. Faptul că vei găsi această confirmare va face să se evapore câte puțin convingerea că viața este o luptă.

Zi după zi, timp de o săptămână, convingerea că viața este o luptă va deveni tot mai slabă. La încheierea săptămânii, dacă simți că mai ai de lucrat, poți relua exercițiul.

Viața este iubire!

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu