Prezentul text este o invitație de conștientizare a efemerului din spatele oricărei frici. Fiindcă odată cu acceptarea și conștientizarea acestui efemer, multe din frici se pot evapora spontan. Și asta doar pentru că a avut loc o recontextualizare sau o apropiere de Adevăr.
De aceea, atunci când în mod subiectiv este experimentată și conștientizată o frică, pe lângă a-i da voie să plece prin Letting go, cineva își poate aminti și de această caracteristică efemeră a fricilor. Dacă știm că orice frică este falsă, putem merge liniștiți mai departe înspre împlinirea potențialului a ceea ce suntem și înspre recunoașterea Iubirii din tot și din toate.
O primă întrebare care poate fi adresată sună în felul următor: „Simt această frică neîntrerupt dintotdeauna?”. Privind cu sinceritate înspre răspuns, se poate conștientiza că frica respectivă, indiferent care ar fi ea, a apărut la un moment dat. Se poate identifica cel puțin un moment în care frica respectivă nu era experimentată.
Iar simplul fapt că a apărut la un moment dat este un indiciu conform căreia frica respectivă nu face parte din permanent sau din Absolut. Ci face parte din iluzie. Face parte din efemer. Acesta este motivul pentru care se spune că frica este de fiecare dată falsă, efemeră și iluzorie.
În același timp însă, este destul de clar faptul că atunci când este experimentată o frică ea este de multe ori paralizantă și este percepută ca foarte reală. De aceea, ego-ul poate să riposteze acum și să spună: „Acest articol îmi propune niște filozofie lipsită de sens. Cum adică să fie orice frică falsă când eu mă zdruncin din toți rărunchii de fiecare dată când simt o frică și mi se pare că nu mai sunt bun de nimic fiindcă mă consumă!”
În ce sens este orice frică falsă poate fi explicat folosind o metaforă. O idee de altfel abstractă se poate prezenta ca mult mai simplu de înțeles apelând la o astfel de construcție.
Cititorul este invitat așadar să își imagineze sau să își amintească dacă s-a jucat vreodată sau a văzut cândva un exemplu de forme „desenate” cu mâna pe perete. Acele „desene” fiind de fapt umbra pe care o generează mâna și degetele când sunt puse în fața unei surse lumină.
Acesta este un joc pe care mulți copii îl descoperă la prima pană de curent care are loc în miezul nopții, iar părinții aprind o lumânare. Foarte ușor se poate forma pe perete capul unui câine de exemplu care mai deschide și gura. Sau tot felul de alte figurine. Împreunând mâinile, pe perete poate apărea forma unei păsări mari cu aripile desfăcute și multe altele.
Ei bine, acest dans al umbrelor reprezintă o metaforă excelentă care poate susține înțelegerea și acceptarea pe care o propune articolul. Și anume acceptarea faptului că orice frică este falsă. Această recunoaștere a iluzoriului oricărei frici fiind de fapt o recomandare din Buddhismul Zen.
Revenind, hai să vedem împreună care este semnificația metaforei.
Avem o sursă de lumină, care pe exemplul dat este o lumânare, dar poate fi orice altceva. Lumina are drept corespondent Adevărul. Câmpul care este Adevărul este sinonim cu Viața însăși și cu Conștiința și reprezintă substratul fundamental al planului în care ne aflăm.
Mai apoi, avem mâna care se interpune în calea luminii și o și blochează parțial. Iar ca o consecință a acelei blocări a luminii rezultă umbra sau proiecția pe perete. Proiecție pe care, folosindu-ne imaginația, o putem vedea drept un cap de câine, de lup, drept o pasăre sau drept multe alte lucruri. Mâna are drept corespondent un anumit gând din minte sau un calup de astfel de gânduri.
Iar în cele din urmă, ca o consecință a interpunerii mâinii pe calea de curgere naturală a razelor care vin dinspre sursă, rezultă o umbră. Umbra având drept corespondent ceea ce noi în termeni comuni numim frică.
La fel cum se poate spune despre orice umbră că este falsă sau iluzorie, exact același lucru este valabil și pentru orice frică pe care noi o experimentăm la un moment dat. Frica este rezultatul unei „proiecții” și este experimentată de fiecare dată ca o consecință a blocării Adevărului și a Luminii.
Cum se întâmplă asta în viețile noastre de zi cu zi? Prin experimentarea gândurilor de toate felurile care dau naștere unor construcții energetice blocante.
Adevărul trimite lumina sa înspre întreaga existență. Numai că la un moment dat apare un gând sau un set de gânduri și generează o „umbră”. Experimentarea acelei umbre este ceea ce noi numim frică. Iar simpla acceptare a acestui mecanism face deja ca tot procesul de depășire a fricilor de orice fel să fie unul mai ușor.
Frica apare prin blocarea Adevărului. Noi ne lăsăm păcăliți de multe ori crezând că dansul formelor(„umbrelor”) este tot ceea ce există. Când de fapt mai există o minte și mai există și lumina Sursei însăși.
Prin disponibilitatea de a ne muta atenția înspre minte și înspre Conștiință(drept Sursă a Adevărului) fricile se evaporă.
Desigur că putem folosi cu eficiență în depășirea fricilor de orice fel și tehnica Letting go cu ale sale 4 modalități de aplicare despre care s-a discutat în acest articol. Însă permisiunea acordată nouă înșine de a accepta faptul că orice frică este falsă sau iluzorie va face ca depășirea fricilor de orice fel să fie mult mai ușoară.
Să reținem așadar că orice frică este falsă și să ne deschidem înspre a permite evaporarea tuturor acestor frici în numele Iubirii.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu