Regretabilul [completează tu cu ce nume vrei] a plecat astăzi dintre noi. Colegii de platou, scenă, trupă etc. îl plâng și îi regretă trecerea în neființă. Iar după aceasta, pe un fundal cu muzică tristă și gravă intră mărturiile celor care l-au cunoscut.
Au fost câteva personalități care au murit recent, și probabil că introducerea ți-a sunat familiar. Asta se întâmplă pe televizor atunci când moare o persoană cunoscută. Prietenii îl plâng, îl regretă și sunt triști.
La fel se întâmplă însă și cu oamenii care nu sunt vedete sau persoane publice. Vestea morții lor nu este la fel de intens mediatizată, însă și în cazul acestora prietenii sunt triști, iar rudele apropiate plâng și li se umple sufletul de durere.
Am trăit și eu intens de câteva ori această durere în cazul morții unor membri ai familiei. Pe atunci nu înțelegeam însă ce este viața. Nu aveam nici cea mai vagă idee. Pe atunci reușeam să fiu trist chiar și pentru morțile unor persoane pe care nu le cunoscusem vreodată și despre care doar auzeam că au murit.
Odată cu înțelegerea anumitor aspecte din viața mea, am înțeles însă și că moartea este fericire, la fel cum și viața este fericire. Fiecare experiență pe care o ai pleacă din iubire. Dacă o persoană moare nu are nici un rost să o plângi. Poți în schimb să îi trimiți un gând de iubire și recunoștință pentru ceea ce a făcut pentru tine până în momentul morții sale. Iar referitor la asta…
Fotografie de nerdegutt
Povestea hainei uitate
Să spunem că o rudă apropiată pleacă în străinătate. A fost în vizită în România unde a stat pentru câteva săptămâni. Acum este momentul să plece iar, dar înainte de a pleca, îți face o vizită.
Beți un ceai, mai povestiți una alta, iar în momentul plecării își uită haina la tine. Avea drum direct înspre aeroport așa că haina va rămâne la tine până la următoarea vizită în România.
Întrebarea mea pentru tine este: Cum reacționezi?
Îți pare rău pentru haină? Te gândești: „Săraca haină, nu va mai vedea nimic din toate frumusețile pământului pe care le-ar fi văzut dacă ar fi fost purtată?” Te gândești: „Biata haină, nu va mai putea vorbi cu celelalte haine din garderoba…” Acestea sunt lucrurile care îți trec prin cap, sau te gândești: „Eh, e doar o haină pe lângă alte zeci pe care le mai are. El să ajungă sănătos, că haine mai sunt.”?
Cel mai probabil te-ai gândi că e doar o haină și nu ai face mare caz pe acest subiect.
Dar care este legătura între haina uitată și moarte?
Păi una forte firească. Corpul tău este o haină pe care ai ales să o porți. În momentul morții, lași haina aici, iar tu pleci de unde ai venit. Ai avut un concediu extraordinar pe pământ. Ai avut numeroase experiențe, iar la final „uiți” să mai iei haina cu tine.
Atât de simplu. Societatea a făcut însă lucrurile atât de complicate. Bocet, tânguire, supărare, doliu. Toate acestea îți consumă energia și te fac lipsit de armonie.
Nu spun că nu ar trebui să acordăm nici un fel de importanță morții unei persoane. Respectivul corp lipsit de viață, a fost templului sufletului atâția ani. Merită spălat și pregătit pentru înmormântare și merită să fim recunoscători corpului celui decedat pentru că ne-a asigurat atâția ani comunicarea cu sufletul. Înmormântarea este într-adevăr un eveniment important. Însă nu ar trebui să aibă nici o legătură cu tristețea, amărăciunea sau alte sentimente de vibrație joasă. Sufletul, în momentul morții nu a făcut altceva decât să se întoarcă acasă.
Ce poți face pentru ca moartea cuiva să nu te mai întristeze?
Îmi spunea cineva zilele trecute că el nu vrea să scape de melancolie. Am scris un articol acum mai mult timp în care dau soluția completă pentru cineva care vrea să scape de melancolie. Iar persoana respectivă îmi spunea că nu vrea asta.
Iar eu i-am răspuns că este extraordinar. Fiecare sentiment pentru a fi transces trebuie trăit mai întâi de-a dreptul profund.
Dacă ție îți place să fii trist atunci când moare cineva, eu nu am nimic împotrivă, ba chiar te încurajez să fii cât de trist poți. Așa cum spuneam și la începutul articolului, și eu eram trist de fiecare dată când murea cineva, indiferent dacă îl cunoșteam sau nu. Astăzi însă cunosc adevărul și sunt recunoscător pentru asta.
Articolul de mâine va fi o continuare a acestuia și îți voi spune exact ce trebuie să faci pentru ca decesele prietenilor sau rudelor tale să nu te mai întristeze.
Până mâine, tu trebuie să îți răspunzi însă la o singură întrebare: vrei să nu mai fii trist atunci când moare cineva, sau nu ești încă sigur ce să alegi?
Cu drag,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
