„Prezența fricii este un semn sigur că tu te încrezi în puterea ta. Conștientizarea faptului că nu este nimic de temut arată că undeva în mintea ta, deși nu neapărat într-un loc pe care îl recunoști încă, ți-ai amintit de Dumnezeu, și ai lăsat puterea Lui să ia locul slăbiciunii tale. În momentul în care ești dispus să faci asta, nu există într-adevăr nimic de care să îți fie frică.” – Cursul în Miracole
Experimentarea cu ceea ce numim „Cursul în Miracole” a început acum câțiva ani. Iar totul a plecat de la faptul că, urmărindu-l pe David R. Hawkins în conferințe înregistrate, dar și fiindu-i citite cărțile, a fost descoperit faptul că acest „Curs în Miracole” calibrează destul de sus.
Participarea la acest curs, care este apropo gratuită pentru oricine dorește, prezintă totuși o dificultate destul de mare pentru studentul spiritual. Lecțiile se prezintă adesea drept extrem de condensate. Mesajul este uneori aproape criptat. Iar un alt fenomen foarte des întâlnit atunci când parcurgem „Cursul în Miracole” este o revoltă a ego-ului.
Așa cum a mai fost spus în articolele de pe blog, orice școală autentică de spiritualitate ne invită într-un fel sau altul înspre a ceda iluzia ego-ului/individualității. Când această invitație apare, anumite programe gunoi din minte și structurile de bază care întrețin iluzia ego-ului, se revoltă. Asta pentru că ego-ul luptă pentru supraviețuire, exact așa cum o face și un animal de pradă flămând.
Faptul că cineva se află pe un drum spiritual, implică în sine renunțarea treptată la ego. Iar renunțarea la ego, vine implicit cu o revoltă din partea acestuia. Acceptând fenomenul, studentul spiritual poate să treacă mai ușor peste acest disconfort, care se prezintă uneori și asemeni unei lupte interioare.
Prin expuneri repetate la învățăturile spirituale, smerenie, dedicare și persistență, barierele pe care le ridică ego-ul sunt depășite, iar noi ne găsim de fiecare dată cu un pas mai aproape de noi înșine.
O altă situație care este experimentată des de studentul spiritual care parcurge „Cursul în Miracole” este confuzia. Iar citatul de la începutul acestui articol este un exemplu perfect în acest sens. Adesea când se ia contact cu această lecție, studentul spiritual poate trece printr-un moment de confuzie.
Când cineva citește: „Prezența fricii este un semn sigur că ai încredere în puterea ta”, ego-ul și mintea s-ar putea să spună imediat: „Poftim!? Ce e și prostia asta?! Păi nu este tocmai încrederea în mine și în puterile mele cea care mă face să reușesc în viață? Păi ce ar trebui? Să cedez această putere și să mă încred în cine știe ce, așteptând tot timpul de la ceilalți ajutorul sau susținerea?!”
Din fericire, așa cum poate fi văzut și în citatul de la începutul articolului, această primă frază vine și cu o continuare edificatoare.
Invitația fiind desigur aceea de a renunța la a ne mai vedea pe noi înșine drept ego, deschizându-ne astfel înspre a ne lăsa pătrunși mai mult de Adevărul și Lumina care sunt Divinul însuși și în care putem să avem încredere totală.
Această lecție din Cursul în Miracole este de fapt o invitație de a renunța să ne mai punem încrederea în noi ca ego. Asta pentru că ego-ul este limitat, tot timpul pregătit de luptă, gata să atace, dispus să facă o sumedenie de lucruri pentru a supraviețui, și se află desigur într-o strânsă legătură cu toate fricile experimentate.
În schimb putem alege să ne punem încrederea în Divin, care este un Câmp Infinit de Iubire sinonim cu Adevărul. Acest Câmp este Putere Infinită și face ca orice frică să se evapore.
Și asta pentru că frica poate fi asemuită metaforic întunericului. Întunericul nefiind ceva de sine stătător și nefiind o existență. Prin cuvântul întuneric, noi facem de fapt referire la o absență. Este absența luminii cea la care facem referire prin cuvântul întuneric, și nu prezența a ceva.
Prin urmare cu cât mai mult ne bazăm pe ego, crezând despre această structură iluzorie că susține supraviețuirea, că suntem ego, că fără ego nu am mai exista, și altele precum acestea, cu atât mai mari și multe sunt fricile experimentate.
În momentul în care găsim în noi disponibilitatea și ne amintim că a avea încredere în Divin este o posibilitate, asta echivalează cu o dezvăluire a luminii care alungă întunericul. A ne pune încrederea în noi ca ego, nu reflectă altceva decât slăbiciune și îndepărtare de Adevăr și Lumină. A ne pune încrederea în Dumnezeu și a trăi această încredere în inimile noastre este o apropiere de Adevăr și Lumină. Și este această apropiere care face ca toate fricile să se evapore.
Citatul de la începutul acestui articol este din lecția 48 a „Cursului în Miracole”. Iar atunci când a fost citită lecția, s-a simțit scrierea unui articol în această direcție.
Adevărul este acela că absolut orice frică este falsă. De fapt, de fiecare dată când simțim frică, dacă privim cu atenție, sinceritate și deschidere în interiorul nostru, o să conștientizăm că ne punem încrederea în ego în loc să ne punem încrederea în Dumnezeu.
De fiecare dată când este simțită frică, dacă o să privim cu atenție în interior o să descoperim că nu există o încredere totală și nemărginită în Divin. Fiindcă dacă această încredere ar fi prezentă, frica nu și-ar mai fi găsit drumul spre a fi trăită și experimentată.
Înspre ce ne invită așadar prezentul articol este să ne deschidem înspre faptul că, de fiecare dată când simțim frică, ne-am pus încrederea în noi ca ego, în loc să ne punem încrederea în Dumnezeu.
Iar dacă îi dăm voie acestei reamintiri să apară pe radarul Conștiinței, putem să experimentăm o mutare a atenției înspre Câmpul la care dacă suntem atenți și ne menținem în contact, orice frică dispare. Se evaporă pur și simplu. Se prezintă ca și cum nu ar fi existat niciodată cu adevărat. Fiindcă, așa cum a mai fost spus în articol, orice frică este mai degrabă o non-existență și nu o existență. Orice frică este mai degrabă o absență și nu o prezență. Iar acea absență este întreținută de o încredere falsă în ego.
De fapt, tot ceea ce experimentăm și tot ceea ce experimentează umanitatea chiar acum este infinit armonios. Totul este deja perfect. Tot ce ne rămâne nouă de făcut este ca cedând treptat toate fricile, să recunoaștem și să ne reamintim asta.
Studentul spiritual este așadar invitat să își reaminteacă faptul că orice frică este falsă și reflectă o credință în ego. Putem totuși să alegem să ne deschidem înspre Iubirea Infinită pe care Divinul o radiază și să ne punem încrederea în Acesta. Prin asta, permitem de fapt tuturor fricilor să se evapore, iar noi ne vom aminti că nu suntem un ego limitat, ci suntem chiar Infinitul însuși.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu