Trăiești într-o societate care îți spune foarte des: Asta e greșit, cealaltă e corect. Auzi peste tot în jur afirmații precum: A greșit, deci trebuie să plătească. Există anumite tipare de gândire care reflectă o lipsă de înțelegere a realității spirituale.
Să nu crezi că am ceva împotriva cuvântului în sine. Și eu am folosit și folosesc cuvântul greșit sau corect. Dar folosesc aceste cuvinte doar ca pe o unealtă cu ajutorul căreia comunic. Asta pentru că eu știu că în realitate nu există greșeli. Și nu există lucruri corecte. Afirmația poate părea debusolantă pentru oamenii a căror valori morale stau în cuvinte și nu în trăire. Îmi spunea cineva odată: „Păi dacă nu există bine sau rău, înseamnă că eu pot să mă duc să îl omor pe cineva fără ca asta să fie bine sau rău.” Sunt sigur că o să aud și obiecția: „Păi dacă nu există greșeli sau lucruri corecte, înseamnă că eu pot să îmi bat nevasta și copilul, să fiu alcoolic și să comit câte o crimă zilnic fără să fi făcut vreun lucru greșit sau corect”
Răspunsul meu la aceste obiecții este în primul rând: „Da, poți!”. Ești înzestrat cu libertatea de a putea să faci orice vrei tu. Continuarea ar fi: „Dar devino conștient că tot ceea ce faci de fapt este o alegere, iar această alegere va avea anumite consecințe conform legilor universale.” Societatea actuală obișnuiește să lege acțiunile și evenimentele de două etichete. Omul de azi face o alegere, și după aceea spune: „Am făcut rău” sau „Am făcut bine”. Sau spune: „Am greșit” sau „Am luat o decizie corectă”. Omul spiritual și conștient care te invit să fii, trăiește în absența etichetelor duale, dar înțelege că fiecare alegere a sa are o consecință pe care o va experimenta mai devreme sau mai târziu.
Afirmațiile precum „Am greșit” sau „Am luat o decizie corectă” se traduc de fapt în „Nu-mi place consecința pe care a avut-o alegerea mea” sau „Îmi place consecința pe care alegerea mea a avut-o”. Iar sentimentul de a-ți place sau nu consecința este pur personal și nu are nicio legătură cu noțiunile generice de greșit-corect sau bine-rău.
Eu pot să spun că îmi place consecința faptului că am început să fac sport. Asta a condus la o scădere în greutate, iar acum am greutatea ideală. Tu ai putea să spui că nu îți place consecința aceleiași acțiuni de a face sport. Asta pentru că tu aveai greutatea normală, dar făcând sport ai mai pierdut în greutate, iar acum ești subponderal. Nu acțiunea este greșită sau corectă. Decizia de a face sport nu este nimic altceva decât o decizie. Nu are niciun fel de altă calitate. Consecințele acestei alegeri sunt interpretate de societatea actuală ca greșite sau corecte, bune sau rele.
Ceea ce vreau să îți transmit prin acest articol, este că un pas mare spre o viață trăită conștient este să renunți la etichetele duale pe care le arunci asupra acțiunilor și alegerilor tale.
Un răspuns obiecției
Revin numai puțin la obiecțiile amintite la începutul articolului pentru a le oferi un răspuns. O să le reiau aici. Prima suna așa: „Păi dacă nu există bine sau rău, înseamnă că eu pot să mă duc să îl omor pe cineva fără ca asta să fie bine sau rău.” Răspunsul meu ar fi: „Păi și dacă există bine și rău, tu nu mai poți să te duci și să omori pe cineva? În ce fel existența noțiunilor de bine și rău te poate opri pe tine din a alege să omori?” Dacă etichetele de bine și rău ar stopa criminalitea, ar trebui ca noi astăzi să nu avem nicio crimă pe planetă. De ce? Pentru că acum societatea per ansamblu folosește aceste două etichete. Viața de zi cu zi ne arată că folosirea lui bine și rău nu conduce la absența criminalității. Tocmai de aceea îți propun să duci o viață conștientă adoptând o perspectivă nouă, și anume perspectiva nondualității într-o lume a cauzei și efectului.
Referitor la cea de-a doua obiecție, hai să ne amintim cum suna ea: „Păi dacă nu există greșeli sau lucruri corecte, înseamnă că eu pot să îmi bat nevasta și copilul, să fiu alcoolic și să comit câte o crimă zilnic fără să fi făcut vreun lucru greșit sau corect”. Răspunsul meu este asemănător cu cel dat în cazul primei obiecții: „Păi și dacă greșelile și lucrurile corecte ar exista, cum te-ar putea opri asta pe tine din a fi alcoolic, a-ți bate nevasta și a fi un criminal în serie?” O etichetă atribuită realității nu alterează în mare măsură realitatea. Dovada vie este chiar societatea în care trăiești. Faptul că oamenii folosesc foarte des noțiunile de corect și greșit nu conduce la un comportament exemplar al tuturor indivizilor. O schimbare de perspectivă ca cea pe care ți-o propun ar conduce la un rezultat într-adevăr semnificativ.
Nu există greșeli, există alegeri și consecințe ale acestora
O mare parte a tiparului de gândire dual este asimilat în copilărie. Fiind mai apoi întâlnit peste tot în societate, nimeni nu îl mai pune sub semnul întrebării. Odată cu învățarea limbajului, copilul începe activitatea de a eticheta. Cutare e bun, cutare e rău, cutare e corect, cutare e greșit. Dacă ești un cititor mai vechi, ești probabil obișnuit cu faptul că din când în când fac scheme care să mă ajute în transmiterea mesajului. Așa că hai să analizăm puțin schematic ce se întâmplă în societatea actuală:
Noi oamenii, am ales să punem una din două etichete acțiunilor pe care le întreprindem. Aceasta este însă o obișnuință care nu face altceva decât să te țină departe de o viață trăită conștient. Îți poți da seama de asta numai dacă numeri oamenii din jur care se declară nefericiți. Această etichetare duală a realității este cea care contribuie hotărâtor la nefericire. De ce? Pentru că vecinul are mai mult, iar eu am bineînțeles mai puțin. Pentru că prietenul face alegeri mai bune, iar ale mele sunt bineînțeles mai rele, și tot așa. Asta pentru că dualitatea crează comparații, iar comparațiile dau naștere nefericirii. De fapt realitatea doar este și nu are niciun fel de etichetă. Tu ești cel care poate alege sau nu să se folosească de etichete în a interpreta realitatea. Iar ce vreau să îți spun este că etichetele și-au dovedit inutilitatea pe parcursul ultimelor mii de ani.
Tot schematic vreau să îți arăt cum stau lucrurile de fapt:
Există o alegere care are o anumită consecință. Și atât. Nici o altă direcție. Un singur curs firesc și natural. Să îi faci o analiză consecinței nu este altceva decât o altă alegere. Și știi ce este cel mai interesant? Faptul că interpretarea realității prin prisma non-dualității nu duce la o schimbare a acesteia. Realitatea doar este. Așa a fost dintotdeauna. Iar tu trăiești într-un Univers perfect. Schimbarea însă a tiparului mental, urmând sugestiile din acest articol te ajută să trăiești conștientizând pacea, iubirea și armonia infinită de care ai fost și ești înconjurat în permanență.
Dacă ți-a plăcut articolul, te rog să îi dai un share pe rețelele sociale.
Cu recunoștință,
Cosmin Constantin-Cîmpanu
