Intenția din spatele acestui articol este aceea de a scoate la suprafață, spre observare, un program prezent în mintea colectivă. Simpla conștientizare a unui astfel de program mental are rol în slăbirea programului. Desigur că există tehnici prin care aceste programe se pot șterge, însă acestea au fost discutate în alte articole de pe blog.
Aspirațiile acestui text sunt mult mai simple. Atunci când cititorul va spune: „Da mă! Uite că și eu am fost influențat de acest program când am făcut cutare sau cutare” atunci scopul articolului va fi fost atins. Și asta pentru că numai conștientizând ceva, acel ceva poate fi șters și eliberat.
Acest program al lui „Sufăr acum pentru a putea fi fericit mai târziu” este inoculat încă de când suntem foarte mici, iar mai apoi el se manifestă în tot felul de forme și situații. Oamenii ajung astfel să venereze suferința fiindcă o consideră o etapă intermediară spre fericire. În realitate, când suferința este văzută drept un pas necesar spre fericire, singurul care „își freacă mâinile de bucurie” este ego-ul. Și asta pentru că suferința vine din ego, niciodată din Spirit. Oamenii acționează tot timpul așa cum cred ei că este bine sub incidența programelor, convingerilor și nivelului de Conștiință pe care îl experimentează.
Iar acum hai să explorăm împreună câteva situații în care programul care spune că suferința e necesară pentru a fi fericit, își face simțită prezența.
Gândește-te la acele momente când erai mic și aveai teme de făcut pentru școală. Tu voiai să te joci pe afară sau să mergi la fotbal cu ceilalți băieți, dar părinții îți spuneau așa: „Mai întâi îți termini temele, iar mai apoi te poți duce să te joci cu copiii”. Dacă ești părinte, ego-ul s-ar putea să sară acum și să spună: „Și ce trebuia să îi spun copilului? Că poate lăsa temele nefăcute și să se joace cât vrea?!”. Invitația este aceea de a aborda o atitudine calmă și plină de iubire și compasiune în lectura acestui articol. Parcurgându-l calm, ideea de bază va ieși în cele din urmă la suprafață.
Se simte a fi precizat acum că acest text nu este publicat pentru a împărți lucrurile în bune și rele. Nu spune nimeni despre situațiile exemplificate că ar fi bune sau rele. Tot ce se spune e că aceste situații sunt întâlnite des și ele au în spate programul: „Mai întâi trebuie să suferi pentru ca mai apoi să poți fi fericit”.
Încheind exemplul cu temele, dintr-o astfel de situație copilul învață printre altele că e necesar ca mai întâi să facă un lucru neplăcut(teme) pentru ca mai apoi să se poată bucura de joacă și să fie fericit.
Mai apoi copilul devine adult și începe să se pedepsească sub incidența aceluiași program. Ai fi surprins să constați cât de mulți oameni își creează contexte în care să sufere, fiindcă limitarea mentală le spune că numai suferind vor fi suficient de merituoși ulterior pentru a experimenta fericirea.
Așa că dacă suferința apare în relația de cuplu, aceasta este venerată drept pasul necesar spre o fericire ulterioară. Un serviciu în care cineva face toată ziua ceea ce nu îi place, este venerat drept un efort care vine la pachet cu suferința necesară pentru ca atunci când intră salariul să poată fi experimentate 5 minute de fericire. Când suferința apare în orice formă în viața unui om, aceasta este recunoscută imediat drept acel pas necesar pentru ca mai apoi să urmeze fericire.
Textul acestui articol este aici pentru a-ți reaminti că tu ești esență de Dumnezeire. Și fiind Spirit întrupat în materie, poți fi fericit chiar acum și chiar aici. Suferința nu este un pas neapărat necesar spre accesarea unei stări de fericire. Tu poți fi fericit pur și simplu.
Când te pedepsești, suferi. Iar când te iubești pe tine însuți, ești fericit. Aceste două situații nu sunt conectate cauzal. Suferința nu creează fericire. Suferința este doar absența fericirii și nu un pas intermediar înspre aceasta.
Se mai simte a fi precizat faptul că la o primă vedere mesajul acestui articol ar părea să aibă legătură cu ceea ce se numește „amânarea recompensei”. Nu există însă nicio legătură între conceptul de amânare a recompensei și aspectul la care te face atent acest articol. Și asta pentru că amânarea recompensei se poate face fără suferință.
Subiectul la care face referire prezentul text este suferința în toate formele sale și absența unei conexiuni între suferință și fericire.
Același program mai apare și în religie acolo unde o să mai auzi ceva care sună cam așa: „Dacă sufăr pentru Dumnezeu, în viitor o să-mi fie bine”. Și plecând de aici se țin posturi drastice, se maltratează trupul fizic, și se fac tot felul de alte lucruri care creează suferință. Pentru ce toate acestea în detrimentul unor gesturi care să arate iubire? Fiindcă acest program înspre care arată cu degetul prezentul articol este prezent. Iar acest lucru nu este bun sau rău, el pur și simplu este prezent în mintea colectivă. Iar pentru oamenii care cred în program, pentru a trece de el, chiar este necesar să treacă mai întâi prin suferință pentru a fi fericiți ulterior. Fiindcă atât timp cât este crezut, acest program, ca și oricare altul, funcționează asemeni unui zid pentru mișcarea liberă a Spiritului în materie.
Tu însă, cel în a cărui realitate subiectivă a apărut prezentul text, poate să vadă acum că suferința nu este neapărat necesară pentru ca a fi fericit. Poți fi fericit direct și în mod necondiționat fiindcă acesta este dreptul tău din naștere. Nimănui nu îi face plăcere ca tu să suferi. Nici măcar ție însuți. Singurul care are de câștigat de pe urma suferinței în sine sau de pe urma programului „mai întâi sufăr și mai apoi merit să fiu fericit” este ego-ul care poate să își perpetueze aceeași iluzia de-a lungul generațiilor.
Secretul care nici nu mai este un secret de acum, e acela că iubirea are puterea de a vindeca și de a elibera pe oricine de o sumedenie de programe limitative. Tu poți fi fericit orice s-ar întâmpla. E o alegere simplă și la îndemâna oricui. Iar a nu mai da crezare programului: „Mai întâi sufăr ca să pot fi fericit” reprezintă un pas mai mic sau mai are în această direcție.
Recunoaște-ți esența care este iubirea și radiaz-o necondiționat. Dacă ai fost păcălit de programe mentale precum cel la care face referire articolul, nu te învinovăți. Viața este frumoasă așa cum este. Trăiește-o din plin alegând conștient conexiunea cu esența a ceea ce ești.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu