„Poziționalitățile sunt structuri care pun în mișcare întregul mecanism al gândirii și activează conținutul.
Poziționalități primordiale
1. Ideile au însemnătate și importanță.
2. Există o linie despărțitoare între opuși.
3. Există valoare în calitatea de autor; gândurile sunt valoroase pentru că sunt „ale mele”.
4. Gândirea este necesară pentru control, și supraviețuirea depinde de control.” – David R. Hawkins
Există o prezumție a identificării cu mintea, pe care omul interesat de spiritualitate este invitat să o depășească. Gândurile, dincolo de faptul că primesc eticheta de „ale mele”, tind să primească și simbolistica lui „eu sunt acele gânduri”. Ceea ce este fals. Fiindcă, în ciuda faptului că ar părea altfel, noi nu suntem mintea, ci suntem Conștiința. Conștiința fiind un Câmp care este sinonim cu Viața și care pătrunde toate ființele vii.
Despre poziționalități, am mai vorbit și în articolele text, dar și în episoadele de podcast. Există chiar acest episod de la începutul seriei de podcast în care a fost purtată o discuție amplă cu privire la poziționalități. Indiferent dacă l-ai văzut deja sau nu, ești invitat să privești înspre el, fiindcă în momentul în care conceptul de „poziționalitate” ne devine 100% clar, multe dintre așa numitele „probleme” ale noastre, tind să se rezolve.
Așa cum spune David R. Hawkins în citatul de la începutul articolului, poziționalitățile sunt structuri care pun întregul mecanism al gândirii în mișcare, și tot poziționalitățile activează conținutul minții. Dintre aceste poziționalități, se remarcă însă unele, asemeni unor poziționalități primordiale. Iar în continuare vor fi punctate 4 dintre poziționalitățile primordiale, și se va evidenția pe scurt de ce este util să renunțăm chiar acum la aceste credințe false.
O ultimă precizare până a începe cu prima din cele patru poziționalități, ar fi aceea că, spus foarte pe scurt, o poziționalitate este un gând fix de care ne-am atașat.
Uneori însă, se poate să nu fie vorba de un atașament personal. Ci, tot în categoria poziționalităților, intră și anumite structuri de care umanitatea s-a atașat și este atașată. Fiecare dintre cele 4 care urmează, reprezintă o astfel de structură, mai degrabă colectivă decât individuală.
Așadar:
1. Ideile au însemnătate și importanță.
Tindem să luăm asta drept un adevăr incontestabil. Dar odată cu acceptarea acestei poziționalități drept adevăr, mintea, pe care toți maeștrii spirituali autentici ne invită să o transcendem, devine foarte dificil de trancens.
Ca opunere de rezistență în fața cedării acestei poziționalități se poate prezenta întrebarea: „Bun, dar dacă ideile nu au însemnătate și importanță, atunci care e rostul lor? De ce mai apar?”. De aceea, invitația pentru studentul spiritual este aceea de a recunoaște mintea pur și simplu ca fiind și nu fiind într-un fel anume și nici ca fiind „a mea”. O idee este ceea ce este. Suntem de fapt invitați ca prim pas să nu mai gândim în termeni de însemnătate și importanță atunci când facem referire la idei. O idee este, și este ceea ce este. Ca orice altceva de altfel.
2. Există o linie despărțitoare între opuși.
Această poziționalitate, este de fapt o poziționalitate a dualității. Noi tindem să plecăm de la prezumția că atât lumina cât și întunericul au o existență. În practică însă, observăm că putem să găsim lanterne cu care emitem lumină, dar nu și lanterne cu care emitem întuneric. Prin urmare, numai lumina are cu adevărat existență. Întunericul este doar absența luminii.
Înspre ce ne invită spiritualitatea să acceptăm este faptul că dualitatea este o iluzie. Iar dacă îi permitem acestei poziționalități a liniei despărțitoare dintre opuși să fie măcar puțin slăbită, multe din mecanismele și tumultul mental nu se mai activează.
3. Există valoare în calitatea de autor; gândurile sunt valoroase pentru că sunt „ale mele”.
În fapt însă, gândurile nu sunt ale noastre. Ci, gândurile pur și simplu sunt. Poziționalitatea este aceea a înamorării de iluzia acționatorului. Ego-ului îi place foarte mult să se mândrească cu ceea ce a făcut, face sau gândește.
Acceptând despre creier că niște gânduri sunt receptate și nu create, și acceptând că viața în ansamblul ei este un dar din partea lui Dumnezeu, îi putem permite și acestei poziționalități să cadă.
4. Gândirea este necesară pentru control, și supraviețuirea depinde de control.
Este adevărat că gândirea este necesară pentru a controla, însă supraviețuirea nu depinde în mod real de control. Ne-am obișnuit să îi atribuim ego-ului rolul de facilitator al supraviețuirii. Însă, de fapt, supraviețuirea este asigurată chiar acum de către Dumnezeu. Supraviețuirea nu depinde de control, ci de Iubire. Noi existăm chiar acum fiindcă Viața este un dar din partea lui Dumnezeu pentru care merită să fim recunoscători.
Cedând poziționalitatea care face puntea între gândire și control, iar mai apoi între control și supraviețuire, încetează o mare parte din mecanismele mentale și din acel tumult mental care ne obosește pe mulți dintre noi.
***
Așadar, cedând cele 4 poziționalități de bază expuse în articol, ne apropiem de Iubire, și ne apropiem de o transcendere reală a minții. Odată cu asta, multe conștientizări blocate de aceste poziționalități, sunt acum permise, iar progresul intervine spontan pe calea studentului spiritual.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu
