Asta se întâmplă fiindcă dacă spiritualitatea și munca apar în aceeași construcție, munca nu poate să fie alta decât aceea de curățare a gunoiului care a tot fost băgat sub preș ani la rând. Ori pentru ca gunoiul să poată fi curățat, dus la gunoi, evaporat, este necesar ca mai întâi să fie conștientizat. Acesta este motivul pentru care, printre altele, odată aleasă intenționalitatea de a evolua spiritual, tone de gunoi se vor prezenta, vor ieși la suprafață, pentru ca prin iubire, smerenie, iertare și recunoștință, tot acel gunoi să poată fi în cele din urmă eliberat.
Cu excepția eliberării de acest gunoi, ideea de „muncă spirituală” sau exercițiu spiritual nu prea are sens. Fiindcă iubirea și starea de Conștiință pură sau Prezență desăvârșită sunt deja aici. Fiecare om este deja iubire. Numai gunoiul se interpune în așa fel încât iubirea și Conștiința pură nu sunt de cele mai multe ori trăite. Cu alte cuvinte, orice exercițiu spiritual autentic este necesar să aibă această caracteristică. O caracteristică a eliminării, a conștientizării gunoiului energetic drept gunoi energetic și eliberarea de aceste energii blocante și false prin iubire, smerenie, iertare și recunoștință.
Dacă o așa zisă practică spirituală conduce la acumulare, înseamnă că este întărit și mai mult zidul care blochează oricum trăirea deplină a adevărului.
Însăși intenționalitatea ca evoluția spirituală să intervină, va avea inevitabil asociată scoaterea gunoiului la suprafață. Iar acest articol este scris pentru a veni în ajutorul căutătorului spiritual care spune: „Păi am aplicat și exercițiul ăla și am citit și cartea cutare, dar în viața mea parcă e un dezastru din ce în ce mai mare.” Acest lucru se poate întâmpla și fiindcă exercițiul ăla și cartea cutare nu susțin de fapt viața și trăirea iubirii autentice. Este destul de probabil să fie și aceasta situația. Într-o astfel de situație însă practic lucrurile au rămas neschimbate.
Mai există însă posibilitatea ca exercițiul X sau cartea Y să susțină viața, să reflecte armonia Universală. În această situație însă gunoiul băgat sub preș de-a lungul timpului este scos la suprafață pentru a fi vindecat prin iubire, iertare și dintr-o atitudine care reflectă bunătate, recunoștință și apreciere.
Intenția de a evolua spiritual nu este altceva decât intenția de a recunoaște ceea ce în acest moment blochează trăirea adevărului. Odată cu permisiunea de a pleca, acordată acelor energii care primesc eticheta de „fals”, adevărul care era dintotdeauna acolo va radia nestingherit și fără a mai fi blocat.
În cuvintele lui David R. Hawkins: „Este prin realizarea că suferința din interiorul cuiva nu se datorează adevărului, ci refuzului de a lăsa falsitatea să plece. Amintidu-ne de inocența noastră interioară când începem munca spirituală, cerem să avem ceea ce nu este „Adevărul” adus spre conștientizare.”
Prin urmare, simplul fapt de a alege evoluția spirituală implică faptul că cerem ceea ce nu este „Adevărul” să fie adus spre conștientizare. Iar tot ceea ce nu este „Adevărul” este ceea ce blochează adevărul, adică programele gunoi din minte și emoțiile reprimate sau suprimate de-a lungul timpului.
Cineva se poate gândi că odată atinsă iluminarea se scapă și de toate aceste gunoaie. Cum ar mai putea ele să își joace rolul, dacă iubirea și adevărul radiază atât de puternic acum. Adevărul este însă că aceste gunoaie vor continua să apară și să fie scoase la iveală în experiența de viață. Tot ceea ce este diferit odată atinsă iluminarea este că dispare orice identificare ca fiind un sine individual. Gunoaiele vor continua totuși să fie aduse la suprafață spre a fi curățate, iubite și vindecate, ele vor fi însă recunoscute ca fiind ale întregii umanități. Acesta este motivul pentru care se spune despre o persoană care atinge iluminarea că „vindecă păcatele lumii”. Maestrul eliberează umanitatea de suferință de la un punct încolo, fiindcă ajunge să curețe prin iubire structuri întregi din mintea colectivă.
Cititorul acestui text este prin urmare invitat să nu se necăjească atunci când tot felul de gunoaie ies la înaintare să facă parcă în ciudă efortului și intenționalității sincere pe care cititorul o alege de a evolua spiritual. Și asta pentru că ceea ce se numește evoluție spirituală și ceea ce se numește scoaterea gunoiului la suprafață, sunt pe undeva unul și același lucru. Apar simultan ca fațete ale aceluiași proces. Totul este ca atunci când gunoiul apare, lui să i se permită să se evapore folosind niște principii simple cum ar fi:
- Trăirea totală și deplină în mod radical a experienței. Adică dacă tot a ieșit iarăși ghemotocul de energie care era reprimat sau suprimat, măcar de data aceasta să fie trăit deplin spre evaporare. A nu trăi deplin ceea ce Viața scoate la înaintare nu înseamnă decât a fugi de viață, iar fuga este un apanaj al fricii, frică ce este prin ea însăși îndepărtare de adevăr.
- Smerenia. Smerenia poate fi explicată în multe feluri. Una dintre cele mai simple și eficiente modalități de a ajunge la a o trăi este renunțarea la ideea de gând „al meu” și renunțarea măcar treptată la iluzia ego-ului. Acestea două susțin în mod garantat trăirea smereniei sincere.
- Iubirea. Iubirea este sinonimă cu adevărul și lumina. Iubirea este însăși energia Vieții care curge prin tot și prin toate. Prin recunoașterea faptului că iubirea este dintotdeauna prezentă, se susține vindecarea și evaporarea gunoaielor.
- Iertarea. Și aici există multe modalități, principii sau chiar metode. Una dintre cele mai eficiente modalități care susțin iertarea autentică este aceea de a înțelege că nu Sinele este cel care greșește sau generează disconfort. Iar atunci când cineva îți spune sau face ceva prin care te rănește, este programul care susține apariția rănii și nu esența Conștiinței. Odată acceptat acest lucru, iertarea va putea interveni foarte ușor.
- Recunoștința. Această stare apare natural fiind o fațetă a iubirii. Atunci când se conștientizează că nu există un acționator în spatele acțiunilor, un decident în spatele deciziilor sau un gânditor în spatele gândurilor,recunoștința pentu miracolul și curgerea armonioasă a Vieții apare natural.
Fie ca acest text să fie de folos spre armonia Existenței însăși pentru curățarea gunoiului care blochează trăirea „Adevărului”.
Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu